Dezvoltarea industriei în România Mare

[altmariusistoric]

https://historia.ro/sectiune/general/dezvoltarea-industriei-in-roma...

Autor: Ionel-Claudiu Dumitrescu

Populația României contemporane a început să creadă că înainte de 1989 era mai bine pentru că atunci statul oferea locuri de muncă. Erau fabrici peste tot și oamenii lucrau din greu, chiar prea din greu. Ciudat era că nivelul de trai nu creștea și nici magazinele nu prea aveau mărfuri pe care să dai banii rezultați din salarii. Această teză dragă propagandei de partid de stânga se răspândește în conformitate cu legile psihologice ale mulțimilor.

O eroare repetată destul de des devine adevăr pentru cei ce nu prea vor să studieze și care nu mai pun mâna pe o carte științifică după terminarea școlii. Mulțimile au idei greșite, puține și ferme. Nici măcar apariția mediului virtual nu a schimbat ceva în psihologia genial analizată de către Gustave Le Bon. Dimpotrivă. Orice minciună se răspândește cu viteza fulgerului și găsește nenumărați adepți.

Revenind la problema industrializării, se observă că poporul român nu are memorie socială, ceea ce este absolut normal pentru o mulțime. Trecerea prin școală nu înseamnă că se lipește ceva de sufletul oamenilor. Logica biologică domină creierul și un ban în plus contează mai mult decât orice informație despre trecut. Lecțiile Istoriei nu sunt iubite și nici înțelese de către comunități.

Românii au rămas cu ideea că Nicolae Ceaușescu este cel care a ridicat tot în țara din Carpați în urma genialelor indicații transmise pe linie de partid și de stat. Nici nu se mai știe astăzi despre industrializarea din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și nu trebuie să avem pretenții să se spună prea multe despre interbelica eră.

Oare ce s-a întâmplat în perioada 1919 – 1939 în România?
Propaganda de partid a insistat mereu că atunci a fost un odios regim burghezo – moșieresc și că țara era deosebit de înapoiată, dovadă fiind existența numeroaselor comunități rurale. Teza repetată la infinit a devenit adevăr istoric pentru mase și astfel dictatorul Ceaușescu a căpătat o aură de patriot și de mare constructor, toate clădirile fiindu-i puse în cont.

Datele publicate chiar în perioada comunistă demonstrează că masele pot trăi într-o veșnică minciună pentru că se îndrăgostesc de o idee în care cred cu tăria misticului. A apărut în anul 1985 o monografie a capitalei României și scopul demersului editorial era să laude realizării din aurita epocă.

Totuși, trebuia să se spună câte ceva și despre trecutul orașului de pe Dâmbovița și au fost oferite ceva amănunte despre economia anterioară declanșării războiului mondial. În anul 1938, Bucureștiul avea 38 de fabrici cu peste 500 de muncitori fiecare, numărul lucrătorilor ajungând la circa 77.000 de persoane.

Transporturile reprezentau un domeniu de interes pentru statul capitalist și Atelierele C.F.R. Grivița, renumite pentru revolta din 1933, aveau peste 7.000 de angajați. Trenurile erau compuse din locomotive și vagoane ce aveau nevoie de reparații și calificarea forței de muncă se impunea.

Aglomerația urbană atrăgea ca un magnet populația din toate colțurile țării și nici măcar urbanizarea nu se poate spune că a fost un merit al regimului comunist. Cum traiul la țară implică muncă fizică și veniturile nu sunt pe măsura nevoilor familiilor, o puternică migrație spre București a fost declanșată după 1930. Salariile din uzine și instituții făceau inutilă orice muncă de propagandă pentru dezvoltarea orașelor.

S-a constatat la recensământul din 1941 că populație capitalei a crescut anual în ultimul deceniu cu peste 32.000 de persoane, adică mai mult decât aveau în 1930 localitățile Mediaș și Dej luate împreună. Au intrat în Cetatea lui Bucur mai mulți locuitori decât aveau orașele Bălți sau Tighina.

Erau multe de făcut în țară, dar politica agresivă a vecinilor a făcut ca mulți bărbați să fie imobilizați în armată și fondurile s-au scurs în străinătate pentru achiziții de armament și materiale strategice. A mai venit și conflagrația mondială, aviația americană provocând multe distrugeri în zonele industriale. A urmat apoi valul sovietic care a măturat economia românească precum un tsunami. Jaful făcut de trupe a fost amplificat de cererile masive în contul despăgubirilor de război, tot ce era mai interesant fiind trecut peste Prut.

România capitalistă și liberă trebuia să dispară din istorie și din mintea oamenilor prin acțiunile celor ce-l slujeau pe Stalin.

Foto sus: Locomotivă construită la Uzinele Malaxa în perioada interbelică (© Fortepan)

Bibliografie minimală
Anuarul statistic al României 1935 și 1936.
București Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1985.
Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.