Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus adevărul în anul 1960

[altmariusistoric2]

https://historia.ro/sectiune/general/gheorghe-gheorghiu-dej-a-spus-...

Autor: Ionel-Claudiu Dumitrescu

România a intrat în anul 1944 în sfera de influență a Uniunii Sovietice și a populația a fost supusă unui sângeros experiment economic, social, politic și cultural în numele unei ideologii presupus revoluționară și cu baze științifice. S-a mers tot înainte cu teoriile politice pentru atingerea unui viitor luminos, dar care n-a mai venit și întreaga lume socialistă s-a prăbușit precum un castel din cărți de joc.

Cetățenii români au fost îndoctrinați să creadă că liderii de la București sunt patrioți și vor binele neamului, ei fiind cei ce se opun exploatării capitaliste și poftelor Moscovei. Imaginea de luptători, cei ce continuau o serie de eroi din trecutul mai mult sau mai puțin apropiat, a prins în mentalitatea oamenilor de rând și chiar printre unii intelectuali nostalgici după dictatura criminală, mai ales că greutățile economice actuale favorizează această cădere în trecut.

Masele se atașează de cei puternici și nu contează natura deciziile pe care le iau. Minciuna a fost stâlpul de bază al regimului comunist și a fost cultivată intensiv în presă, școală, cultură și în aparatul de stat. Politrucii din aparatul de propagandă aveau tot interesul să slujească centrul de putere pentru a se bucura de privilegii deosebite.

Uneori, în secret, se mai discuta despre crudul adevăr. Gheorghe Gheorghiu-Dej, un feroce stalinist care a umplut țara cu lagăre de concentrare, a condus în data de 5 decembrie 1960 o ședință a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. și stenograma ședinței a fost publicată de către istoricul Dan Cătănuș în anul 2004. Unele idei ale liderului comunist sunt șocant de sincere și ar fi trebuit să li se facă o publicitate deosebită. Liderul de partid și de stat spunea că nu trebuie socialism în lume prin prisma salariilor, în lagărul capitalist șomerii trăind mai bine decât muncitorii români.

Adevărul a fost spus și a rămas în arhive. Comuniștii au făcut totul pentru atingerea obiectivelor ideologice până în anul 1989 și a fost normal ca populația să o ducă din ce în ce mai rău. Mai mult. S-a ajuns la cartelă și înfometare, cozile pentru o bucată de pâine fiind șocante pentru sfârșitul secolului al XX-lea într-o țară pe care mulți o defineau drept un grânar al Europei.

Care era obiectivul regimului comunist?

Oare unde mergeau banii ce rezultau din producțiile record din economia socialistă, muncitorii fiind obligați să îndeplinească an de an norme din ce în ce mai mari? Care era obiectivul regimului comunist? Tot Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus adevărul și orice român trebuie să cunoască aceste vorbe din 1960. Dezarmarea nu mai era utilă și trebuia să se facă totul pentru acumularea de armament de cea mai bună calitate și în cantități industriale pentru a se putea pune în aplicare ideea lui Iosif Vissarionovici Stalin de revoluție mondială, visul de aur al liderilor roșii ce acționau după tezele elaborate de către Karl Marx, Fr. Engels și Vladimir Ilici Lenin.

Nu se făcea ceva util pentru poporul român, ci acesta trebuia să muncească pentru gurile de foc ce urmau să intre în acțiune în marele război pentru cucerirea planetei. Ar fi fost tocate mulțimi de români într-o conflagrație finală cu lumea capitalistă și n-ar fi contat numărul de victime, importantă era victoria în cel mai mare război din istorie, cel ce ar fi dus la dispariția burgheziei și la eliberarea întregii planete de sub jugul exploatatorilor.

Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au știut că socialismul și comunismul nu aduc ceva bun pentru popoarele supuse experimentului politic, dar au mers tot înainte fiindcă deținerea puterii este plăcerea supremă pentru un om obsedat. Banii au fost tocați pe arme și populația a ajuns să cerșească pe la magazine un colț de pâine și niște gheare și căpățâni de pasăre.

Trebuie să dispară din manualele de istorie ideea pur absurdă că a existat un național-comunism, că autoritățile de la București au făcut ceva bine și bun pentru poporul român. Totul a fost o perdea de fum pentru acoperirea adevăratului obiectiv: revoluția mondială sau cucerirea întregii planete. Regimul comunist a fost mult mai criminal în raport cu cel nazist și a avut de la început drept obiectiv masacrarea populației la nivel mondial. Oare cât timp trebuie să treacă pentru ca poporul român să înțeleagă adevărul? Oare cât timp o să mai fie încercări de punere în practică a socialismului în diferite forme? Se pare că minciuna este pe gustul mulțimilor și experimentele politice prin care creierul maselor este spălat vor continua.

_{Foto sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 176/1952)}

Bibliografie minimală

• Cătănuș, Dan, Între Beijing și Moscova România și conflictul sovieto – chinez, vol. I, Academia Română, INST, București, 2004.

• Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Univers Enciclopedic, București, 1997.

• Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Antet, f.a.