,,Inimile îndrăgostite sunt oglinda cerului înstelat"

[dordanaela]

,,Inimile îndrăgostite sunt oglinda cerului înstelat"

(Victor Hugo)

,,În roua măruntelor lucruri inima îşi află dimineaţa şi prospeţimea "

(Kalil Gibran)

Făcând un efort sincer de a înţelege şi punctul de vedere al celuilalt , surprizele pot fi mai mult decât plăcute, sunt benefice relaţiei în sine.

Celălalt a apărut în viaţa noastră nu pentru a ne ..anihila", îngrădi, vâna ( cum credem marea majoritate după o perioadă), ci este darul divin pentru conştientizarea unei părţi din noi înşine, mai puţin cunoscute.

Împlinirea propriei personalităţi se poate face prin celălalt, când există sinceritate, încredere şi iubire necondiţionată de nici unul.
Trebuie o mare răbdare, chiar când celălalat te acuză de atitudini neconforme cu ,,perceptele" lui, să îi dărui din învăţătura ta şi să primeşti cu bucurie în suflet din învăţătura lui.

Dar dacă numai unul face acest lucru, este periclitată comunicarea , comuniunea sufletească/spirituală.

Dacă deschiderea către celălalt este condiţionată, uneori cu incăpăţânare, sub protecţia unor concepte spirituale, nemaiţinând cont că şi umanul trebuie iubit şi înţeles pentru a dispare orice nor... atunci discernământul se impune.

Aşa înveţi şi Legea Divină a iertării ! A ta, a lui ! pentru că nu greşim numai faţă de altă fiinţă, neiertarea se răsfrânge şi asupra noastră. Şi dacă nu ştim acest lucru...o vom lua de la capăt. Vom lovi din nou, poate aceeaşi persoană , poate pe altă...dar pe noi înşine, in mod cert, de fiecare dată. Rămânem ...singuri. Nu putem pe nimeni obliga să ne tot ,,asiste".

Decât să se ajungă la neînţelegeri mai grave, care pot deveni traumatizante (pentru că nu ai ajutorul partenerului, pentru că, din considerente aleatorii uneori, el forţează limitele tale) mai bine separarea.

,,În roua măruntelor lucruri inima îşi află dimineaţa şi prospeţimea "

Dar...aceleaşi mărunte lucruri, gesturi......pot disipa orice, . O simplă picătură...

Pasul absent
(Octavian Paler)

Doar un pas ne desparte.

Nu ştiu dacă pasul absent

e al meu

sau al tău.

Tu stai pe un mal al lui

eu pe altul

şi între noi curge noaptea.

Ca să ajungem atât de aproape

ca să rămânem atât de departe

doar un pas ne desparte

şi între noi curge noaptea continuu

prin pasul absent.