Newsletter Agentia de carte - 26 august 2020

[altmariusbook]

“Spectacol cultural-artistic cu ocazia inaugurării complexului „Cas...

---

• Spectacol cultural-artistic cu ocazia inaugurării complexului „Casa...
• Mike Godoroja: „Am trăit perioade bizare în epoca lui Ceaușescu, câ...
• Documentarul ”Anthropocene: The Human Epoch”, în premieră în Români...
• Albert-László Barabási dezvăluie în „Formula. Legile universale ale...
• JURNAL ISRAELIAN
• Emisiunea de mărci poștale Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din ...
• ”Riffuri de chitară”, de Gabriel Petric
• feeder.ro lansează o campanie Patreon cu o ofertă specială și benef...

Spectacol cultural-artistic cu ocazia inaugurării complexului „Casa... Posted: 24 Aug 2020 08:27 AM PDT Institutul Cultural Român ”Mihai Eminescu” la Chișinău , în colaborare cu  fundația Copăceni VDR , vor organiza, în ziua de 26 august 2020, cu începere de la ora 11.00,  un spectacol cultural-artistic cu ocazia inaugurării casei memoriale ”Adrian Păunescu” în comuna Copăceni, raionul Sângerei. În cadrul evenimentului, la solicitarea  Fundației Copăceni VDR,  actorul Nicolae Jelescu va susține un recital din poezia lui Adrian Păunescu: ”Dor de Eminescu”, ”Rugă pentru părinți”, ”Telefon peste moarte”,  ”Dor de Bacovia”, iar  cantautorul Andrei Păunescu, fiul poetului, va susține un recital. La inaugurarea Casei memoriale vor rosti mesaje de salut: dna Maria Bajura, președintele Fundației Copăceni-VDR,  reprezentantul Asociației Euroregiunea Siret-Prut-Nistru din Iași, care au efectuat lucrările de restaurare a casei, dl. Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român Mihai Eminescu,  dl. Valeriu Rusu, șeful Direcției Cultură a Consiliului raional Sângerei, dl. Andrei Păunescu, fiul poetului Adrian Păunescu.   Adrian Păunescu 1943 La 20 iulie, Copăceni, jud. Balți, Basarabia, s-a născut scriitorul, publicistul, textierul și omul politic Adrian Păunescu (născut Adrian Păun). Fiul lui Constantin Păunescu si al Floarei, învățători, de descendență olteană. 1960 Incheie studiile liceale la București, începute la Craiova. La 1 mai debutează ca poet în revista „Luceafarul”. 1963 Până în acest an îl găsim corector la București și Oradea. 1963-1968 Student la Facultatea de Limbă și Literatură română a Universității din București. 1965 Debut editorial cu vol. „Ultrasentimente”. „Cel mai tânăr poet al acestei republici” își schita atunci un portret ce avea să se definitiveze in cărțile de mai târziu: cântăreț, prin excelență, al Cetății, într-o poezie discursivă, patetică, expresie a unui vitalism frenetic și al unei mari capacități de metaforizare. „Mieii primi” (1967) și mai ales „Fântâna somnambulă” (1968) accentuează aceste trăsături. 1966-1968 Lucrează la revista „Amfiteatru”. 1968 I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor. 1968-1970 Ocupă diverse funcții redacționale la „România literară”. 1970 A publicat și un mic volum de proză fantastică și satirică, sub titlul „Cărțile poștale ale morții”. Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media românească. Cenaclul Flacara și revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracție indiscutabilă asupra tineretului și a vieții publice din România, datorită combinației de idei de stânga, de inspirație occidentală și de naționalism. Numeroși muzicieni din genurile rock și folk pe care autoritățile comuniste îi puteau considera „subversivi” au fost lansați sau promovați de Păunescu prin recenzii ori prin introducerea lor in Cenaclul Flacara. 1970-1972 În această perioadă ocupă diverse funcții redacționale la ”Luceafarul”. 1973-1985 Redactor-sef al revistei „Flacara”. 1973-1985 Conduce cenaclul „Flacara”. 1977-1981 La ideea lui Dumitru Popescu, realizează la Televiziunea Română un ciclu de emisiuni de descoperire și valorificare a potențialului creator cultural național („Antena vă aparține”, „Antena Cântării României”, „Gala Antenelor”, „Descoperirea României”, „Redescoperirea României”, etc.) 1982 Apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacara in concert”, iar in 1983, este realizata, fara a putea fi cuprinse decat putine filmari, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacara – „Te salut, generatie in blugi”, interzisa imediat de autoritati. In urma unor incidente inregistrate la un concert al Cenaclului Flacara la Ploiesti, activitatea cenaclului este interzisa pana in 1990. 1985-1989 Numele său nu a mai putut apărea pe posturile de radio si televiziune, măsura restrictivă care continuă pana în 1992. 1990 Din acest an activează ca director al ziarelor „Vremea” și „Totuși iubirea”. 1992-1996 În această perioadă este senator. 1993-1996 Reprezentant al României în Consiliul Europei.   Din creatia lui Păunescu mai fac parte: „Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap” (1970), „Viața de excepții” (1971), „Istoria unei secunde” (1971),  „Lumea ca altă lume” (1973),  „Poezii de până azi” (1978), „Iubiți-vă pe tunuri” (1981), „Manifest pentru mileniul trei – volumul 1” (1984),  „Manifest pentru mileniul trei” – volumul 2 (1986),  „Locuri comune” (1986), „Infracțiunea de a fi” (1996),  „Tragedia națională” (1997), „Deromanizarea României” (1998),  „Cartea Cărților de Poezie” (1999), „Meserie mizerabilă, sufletul” (2000), „Măștile însîngerate” (2001), „Nemuritor la zidul morții” (2001), „Până la capat” (2002), „Liber să sufar” (2003), „Din doi în doi” (2003), „Eminamente” (2003), „Cartea Cărților de Poezie” (2003, ediție revazută, adaugită și actualizată),  „Întoarcerea pe Atlantida” (2003), „Logica avalanșei” (2005),  „Antiprimăvara” (2005),  „Muguri pe ruguri” (2005), „Ninsoarea de adio” (2005), „Incă viu” (2005/2008),  „Un om pe niște scări” (2006), „De mama și de foaie verde” (2006),  „Copaci fara pădure” (2006), „Lehamite” (2006),  „Doamne, ocrotește-i pe români !” (2006), „Suntem pe mana unor nebuni” (2006/2008),  „Vagabonzi pe plaiul mioritic” (2007), „Ruga pentru parinți” (2007-2008), „Libertatea de unică folosință” (2007), „Poezia patriotică în luptă cu homunculii” (2009), „Vinovat de iubire” (2010), „Ultima noapte pe Atlantida”, Poezii vechi și noi” (2010). 2010 La 5 noiembrie, la București, scriitorul român Adrian Paunescu trece în eternitate, după o perioada în care a fost măcinat de o boala incurabilă.     Număr de vizualizări :30http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/i1vb-wDDrv4?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Mike Godoroja: „Am trăit perioade bizare în epoca lui Ceaușescu, câ... Posted: 24 Aug 2020 06:54 AM PDT Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național). Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului. Eveniment cinstit de COTNARI! „Condițiile speciale de prevenire a COVID 19 ne pun în situația de a oferi publicului interesat de Maratonul de Poezie și Jazz doar transmisiunea în direct pe Radio România Cultural, luni, 31 august 2020, între orele 16.00-19.00, și transmisiunea online a evenimentului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”, a declarat Dan Mircea Cipariu. Continuăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu artistul Mike Godoroja: În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum atunci când spui Maratonul de Poezie și Jazz? Primele gânduri care îmi vin despre Maratonul de Poezie si Jazz sunt cele din holul fostului Teatru de Operetă, acolo unde se petreceau life-urile, și mi-aduc aminte cu câtă relaxare participanții veneau și cu câtă emulație se petreceau actele pe scena improvizată. Atât muzicienii cât și poeții au făcut un pact întru fraternitate artistică, la care publicul a fost participant activ. Transmisiile de pe radio și multiplele note care s-au scris și comentarii depre Maratonul din primele ediții, au arătat un soi de suprainteres pentru acest gen de manifestare culturală de tip fusion, de fuziune.  Unul dintre gândurile pe care în mod pregnant le port cu mine de ani de zile este cel legat de apariția pe scenă a lui Florin Iaru, care printr-o lectură extrem de ludică și foarte jucăușă, a reușit să se integreze minunat bandului de jazz care la ora aceea era reprezentat de Mircea Tiberian. Maratonul de Poezie si Jazz este astăzi mai mult decât a fost atunci, este un semn de rezistență la ceea ce pandemia pe care o traversăm ne-o cere. O rezistență nu numai culturală, dar și o rezistență sufletească. De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor? Cred că genul ăsta de spectacol este ceva care iese din tipare, nu este chiar o noutate, lucrurile se întamplă sub această zodie a fuziunii încă din deceniul VI–VII, când poeții și muzicienii și pictorii creau performance-uri împreună, dar pentru spațiul românesc, unde totul se petrece extrem de conservator, adică foarte puține manifestări se întâmplă sub semnul experienței sau mai bine zis experimentului, acest gen de spectacol este o invitație la descătușare, se poate întâmpla orice într-un astfel de show și cred că este un format care poate influența manifestările care vor urma. De fapt, s-a și întâmplat acest lucru pentru că au existat spectacole de film, muzică și teatru, totul întâmplându-se în același loc. Au fost, de asemenea, spectacole de evoluții de balet, poezie și operă, în nevoia publicului este ceea ce trebuie să ne preocupe pe noi, promotorii și artistii. Nevoia publicului nu este aceea de a-i satisface gena de entertainment numai, este și aceea de a fi purtat în locuri nebănuite, curiozitatea lui este motorul reușitelor lui din zona actuală culturală. Ai creat în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății. În această perioadă de stare de urgență am scris foarte multe piese, unele vor rămâne pentru proiecte viitoare, pe altele le-am adoptat chiar pentru repertoriul curent, dar o mare majoritate vor fi idei pe care le voi folosi mai încolo, dar am un extraordinar antrenament al dezastrului, aș putea spune că nu am fost pus la pământ de restricțiile pandemiei, dar un ușor aer depresiv m-a încercat, de aceea și piesele pe care le-am făcut sunt în mare parte nostalgice. Cred foarte mult că se zdruncină sau mai bine zis se pune sub semnul întrebării relația dintre public și artist, din această punere sub discuție în perioada de pandemie va ieși ceva bun, artiștii vor fi mult mai atenți la public, nu mă refer la cererile publicului, ci la formarea publicului, iar publicul va fi mult mai interesat de atitudinea și de responsabilitatea unui artist cu actul său. Cred că în această perioadă de restricții, publicul și artiștii care formează de fapt echipa, având pusă în discuție relația de echipă, au început să aprecieze și mai mult. De aceea, spectacolele așa firave cum au început ele să se întâmple, reprezintă, dacă vreți, o foarte clară dorință din partea ambelor părți de a se îmbrățisa artistic reciproc. Uneori, actul artistic se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum? Am trăit perioade bizare în epoca lui Ceaușescu, când actul artistic se petrecea în spatele actului artistic. Adică, în față era o întreprindere scenică care avea aprobare și care era, dacă vreți, masca în spatele căreia și publicul, și artiștii desfășurau un alt spectacol. Mi-aduc aminte cât de bizare erau spectacolele de teatru, unde cele mai cunoscute replici din spectacole shakespeariene căpătau conotații sociale, politice, de ordin cotidian. Practic, o piesă ca Hamlet devenind în momentul acela un soi de protest cultural pentru toată dictatura sub care se petrecea viața în România. Ce se întâmplă acum este un semnal de alarmă, este o întindere la maximum a nervilor oamenilor în general, este o punere în discuție a vieții, este un exagerat exercițiu de securizare, tocmai pentru ca toate acestea să înceapă să se inflameze odată cu trecerea timpului. Se inflamează criza economică, se dilată starea de teamă, de frică ș.a.m.d. Ce trebuie să facem noi în această bizară perioadă? Să nu lăsăm virusul să intre în mintea și în sufletul nostru. El este, să nu uităm, doar un virus. Omenirea, oamenii, noi am trecut peste atâtea nenorociri, încât după aceea absolut toate lucrurile au revenit la normal, adică am stat la aceleași terase, ne-am îmbrățisat și ne-am sărutat iubitele. Cum refaci relația izolare/alienare – act de creație– spațiu exterior? Refacerea relației dintre spectacolul pe care l-ai conceput și feelingul, starea pe care trebuie de fapt să o induci publicului, este o relație complicată atunci când apare masca, pentru că masca înseamnă teamă, masca înseamnă ascundere de gesturi și masca mai poate să însemne ceva: avertisment. Transformarea măștii prin existența ei ca un dat firesc într-un spectacol este un salt în imponderabilitatea bunului simț. Poți să desfășori un act artistic cu mască ca și când n-ai avea o mască? După părerea mea, nu – dar poți să desfășori un act artistic ca și când ai avea o mască, ea să devină un creion, un penel, să devină un instrument cu care tu să te poți exprima pe mai departe. Refacerea acestei relații artistice nu este la îndemâna oricui. Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți crea sau recrea în curând ar fi… Un loc real, nu imaginar, ar fi în Maramureș, într-o zonă unde, dacă mi-aduc, și mi-aduc bine aminte, mergeam cu stăpânul casei unde eram cazat, mergeam cu vitele la păscut, acolo beam lapte direct muls fără nici un soi de pasteurizare și mă uitam în nopțile reci cu stele și lună, întins pe iarba din interiorul curții și îmi puneam întrebarea: „Oare fericirea are facturi de plătit?”. În Maramureș m-aș duce – ca loc real și imaginar în același timp. _ Mike Godoroja a cântat în mai multe formaţii ca MIKE GODOROJA & BLUE SPIRIT, DOUBLE FANTASY, BLUE SPIRIT ş.a. şi se bucură de o bogată activitate discografică, în cadrul căreia amintim albume ca „Hippie cu diamante”, „Balkanic zeppelin”, „Capra Vecinului” etc. Cunoscut realizator de emisiuni radio şi televiziune de profil blues, jazz şi rock, producător artistic pentru spectacole de jazz, Mike Godoroja a produs şi albume ale unor importanţi artişti ca Johnny Răducanu, Iris, Mircea Tiberian, Felicia Filip etc. Mike Godoroja este un cunoscut realizator de televiziune profil blues, jazz şi rock, precum şi un foarte bun artist care, alături de formatia sa Blue Spirit (Vali Vătuiu, Alex Vişan, Alex Davidescu, Mihai Alexandru Tacoi) și este considerat unul dintre cei mai importanţi piloni ai blues-ului autohton. Alex Vişan, un foarte talentat improvizator cu un simţ aparte al sound-ului şi stăpân pe mijloacele de expresie. Vali Vătuiu este un toboşar care pune mult suflet în ceea ce face şi este un percuţionist dedicat atât blues-ului cât şi jazz-ului Mihai Alexandru Tacoi, un muzician complet cu o pregătire în sfera rock/blues şi cu o capacitate foarte mare de a trece de la un instrument la altul. Alex Davidescu, un muzician complex cu un simț artistic foarte mare.   Număr de vizualizări :67http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/QMqZEXur1r4?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Documentarul ”Anthropocene: The Human Epoch”, în premieră în Români... Posted: 24 Aug 2020 06:27 AM PDT Ediția a 2-a a Flight Film Festival: Science, Fiction, Technology, Music programează la Timișoara, în perioada 30 august – 1 septembrie 2020, o serie de conferințe și dezbateri în jurul unor teme de actualitate din domeniile științei, ficțiunii, tehnologiei și muzicii, alături de cele mai captivante filme de cinema reunite sub aceste categorii. Iulius Gardens va găzdui discuțiile Nature & Wild Life  – duminică, 30 august, de la ora 20:30 – și Antropocen – luni, 31 august, de la ora 19:30. Discuția pe tema Nature & Wild Life, va deschide festivalul pe 30 august și va fi urmată de proiecția filmului White God, în regia lui Kornél Mundruczó. Invitații conferinței sunt prof. dr. Marie-Jose Enders-Slegers, Facultatea de Psihologie Catedra de Psihologie Clinică, Secția Antrozoologie, Open Universiteit Olanda, care va interveni prin Skype, Levente Borka, medic veterinar, născut, crescut printre câini, în Târgu Mureș și prof. Andrei Mihalca, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca (USAMV CN) care va modera discuția despre fuziunea dintre medicina veterinară și cea umană și colaborarea dintre cele două comunități. Odată cu numărul tot mai mare de animale de companie în mediul urban, a crescut și interesul pentru cercetarea (bolilor) acestora. O parte a acestor cercetări pot fi aplicate și la om. Dar și viceversa. Vom privi totodată și la relația de interdependență între om și animal și la ce înseamnă interacțiunea aceasta pentru bunăstarea oamenilor și a animalelor.   Prof. dr. Andrei Mihalca este doctor în Parazitologie și Boli Parazitologic, iar în prezent este colaborator al Departamentului de Parazitologie și Boli Parazitologice din cadrul Univeristății de Științe ale Agriculturii și Medicină Veterinară din Cluj Napoca. Din 2014, este Diplomat în cadrul Colegiul European de Medicină Zoologică, cu specializare pe animale sălbatice, și bolile aferente, parazitologie tropicală și medicină de conservare. Este coordonatorul a multiple studii de cercetare pe boli transmisibile, inclusiv al proiectului pan-european EurNegVec COST Action. Este un participant activ în proiecte de cercetare în cadrul medicinii veterinare, cu aplicare pe boli infecțioase și parazitologice la animale mici (câini și pisici) în Africa subsahariană, cu prezențe în Kenya, Uganda, Coasta de Fildeș, Republica Centrafricană și Liberia.   Prof. dr. Marie-Jose Enders-Slegers este profesor de Antrozoologie la Facultatea de Psihologie și Științele educației la Universitatea Open din Heerlen, Olanda, din anul 2013. Domeniul său de cercetare urmărește dezvoltarea relațiilor om/animal și semnificația pe care această relație o are pentru persoanele vulnerabile (cum ar fi vârstnicii, vârstnicii cu demență, copiii traumatizați, persoanle cu handicap mental, copiii cu autism), dar și legătura între violența domestică și abuzul asupra animalelor. Prof. dr. Enders-Slegers este fondatoarea și, în present, consultantă AAIZOO (Animal Assisted Interventions in Zorg (Care), Onderzoek (Research), Onderwijs (Education), este fondatoarea și membră în board-ul The Circle of Violence din Olanda, colaborator la Universitatea din Denver și IVA (Institutului pentru Antrozoologie din Olanda), printre altele.   Levente Borka este medic veterinar, născut, crescut printre câini, în Târgu Mureș, este președintele Asociației Vets4Wild, asociație care militează pentru salvarea animalelor sălbatice.   Seara va continua la Iulius Gardens cu proiecția filmului White God, în regia lui Kornél Mundruczó, câștigătorul premiului Un Certain Regard, Cannes Film Festival 2014. Filmul spune povestea micuței  Lili (Zsófia Psotta) care are 13 ani și un câine, pe nume Hagen. Mai are și un tată (Sandor Zsótér) care nu vrea să plătească o taxă pentru câine (nefiind rasă pură, Hagen este taxat mult). Când Hagen este abandonat, încep două drumuri. Primul, o căutare disperată: Lili își caută câinele mult-iubit. Al doilea este o ascensiune fulminantă: Hagen devine șef de haită. O haită ce va cuceri Pământul. Kornél Mundruczó redă atent și fin toate relațiile emoționale dintre adolescentă și câinele ei într-un film bizar, supra-realist și memorabil care depășește cu mult definițiile clasice.   Luni, pe 30 august, publicul este invitat la o seară în jurul conceptului antropocen, cu proiecția în premieră pe marele ecran în România a filmului documentar Anthropocene: The Human Epoch, regia Jennifer Baichwal, Edward Burtynsky și Nicholas de Pencier, narat de Alicia Vikander (de la ora 20:30). Filmul este precedat de la ora 19:30, de un dialog între dr. Ștefan Dorondel, antropolog afiliat al Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române din București și al Institutului de Studii Sudest Europene și prof. dr. Călin Cotoi, profesor în cadrul Departamentului de Sociologie, Universitatea din București.   În prezentarea sa, Ștefan Dorondel va explica noțiunea de ”antropocen”, în ce context a fost propus și de către cine și va supune atenției o serie de întrebări care trebuie puse atunci când angajăm termenul ”antropocen”: Cînd începe această perioadă? În preistorie? Odată cu industrializarea? După 1945? Ce înseamnă exact, ce presupune antropocenul? Se referă antropocenul doar la natură? Cine și de ce contestă politic antropocenul? În ultimă instanță, acoperă eficient acest termen criza pe care o traversăm? Ce lăsăm în umbră atunci când vorbim despre antropocen? Și mai ales, cea mai importantă întrebare: ce este de făcut pentru ca specia noastră să supraviețuiască alături de celelalte specii?   Ștefan Dorondel este antropolog afiliat al Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române din București și al Institutului de Studii Sudest Europene. Mare parte a activității o desfășoară în domeniul defrișării, a schimbării climatologice și a transformării zonelor mlăștinoase în timpuri moderne și contemporane în Europa de Sud-est.  A deținut mai multe poziții de cercetare în cadrul studiilor post doctorale la Universitățile Yale și Cambridge din Statele Unite, la Universitatea Ludwig-Maximilian din München, la Institutul Max Planck pentru Antropologie, la Universitatea Jena și Colegiul New Europe. Este autor al Disrupted Landscapes. State, Peasants and the Politics of Land in Postsocialist Romania (Berghahn, 2016), și co-autor împreună cu T. Sikor, J. Sthal si P/T Xuan al When Things Become Property. Land Reform, Authority and Value in Postsocialist Europe and Asia (Berghahn, 2017).   Călin Cotoi este născut în 1974 la Timișora. Are licență în medicină și sociologie, doctorat în filosofie și este profesor în cadrul Departamentului de Sociologie, Universitatea din București. A publicat în domeniul antropologiei politice, istoriei științelor, sociologiei și istoriei mediului, teoriei sociale și a istoriei medicinei. Alumnus al Center for Advanced Studies Sofia, Collegium Budapest, Colegiul Noua Europă, Wissenschaft Kolleg zu Berlin și Woodrow Wilson Center. Prezentat la festivaluri internaționale ca Toronto, Sundance sau Berlinale, documentarul Anthropocene: The Human Epoch contemplă frumusețea peisajelor, ferocitatea utilajelor și o face cu un ritm de vis ciudat și premonitoriu. Fără discursuri moralist – alarmiste dar deplin conștienți de impactul imaginilor și mai ales de capacitatea filmului de-a oferi spectatorului o perspectivă clară asupra dimensiunilor apocaliptice ale exploatărilor, cei trei regizori creează o senzație neliniștoare. Par a fi ultimele peisaje serene de dianinte de din ce în ce mai probabilul dezastru ecologic. Ca și în cazul documentarelor lor precedente (Watermark, Manufacturing Landscapes, Payback), regizorii lui Anthropocene: The Human Epoch utilizează tehnici clasice de filmare și tehnologie nou-nouță pentru a-și crea secvențele răspândite de-a lungul a 20 de țări și 6 continente. Din păcate imaginile splenide nu sunt din vreun catalog de destinații de vacanță ci din zone afectate de prezența oamenilor și imapactul lor negativ asupra naturii. Flight Film Festival: Science, Fiction, Technology, Music este organizat în cadrul Flight Festival Timișoara și își propune să ofere orașului și zonei posibilitatea de a fi la curent cu cele mai captivante filme de cinema reunite sub aceste categorii și de a participa la evenimente, dezbateri și activități interactive.   Flight Festival a luat naștere în 2019 și este un festival de muzică, artă și tehnologie dezvoltat de organizatori în contextul în care orașul Timișoara va găzdui Capitala Culturală a Europei, și al cărui obiectiv este de a introduce cât mai mulți participanți în fascinanta lume a fenomenului cultural și de a poziționa orașul Timișoara pe harta festivalurilor relevante din Europa.  Ediția din 2020 este gândită ca o călătorie cu mai multe escale, destinația finală fiind bine cunoscuta locație care a acomodat festivalul și în ediția de debut: Aerodromul Cioca. “Decolarea” se întâmplă în 28 august, iar locațiile în care se desfășoară activități pentru toate gusturile sunt Bastionul Theresia, Gradina de Vară a Filarmonicii Banatul, D’arc pe mal, Piața Sf. Gheorghe, Iulius Town și Aerodromul Cioca. Carla’s Dreams, Irina Rimes, Roxen, Grimus, Toulouse Lautrec, Shiver, K-lu, Phaser, R.U.A, Persona, Allover, Kings are overrated, Dragoș Moldovan, Amalia Gaiță și mulți alții sunt artiștii care vor urca pe scena de la Aerodromul Cioca. Partenerii evenimentului: Continental, George by BCR, Ciuc, Aptiv, Kaufland, Iulius Town, Lutz&Associates, Sustainalytics, Gauss și Kiss FM. Evenimentul este organizat de Fundația Academică Culturală Timișoara cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și Consiliului Județean Timiș.   Flight Festival: https://flight-festival.com Facebook Flight Film Festival: Science, Fiction, Technology, Music: @FlightFilmFest Facebook Flight Festival: @FlightFestivalTimisoara   Număr de vizualizări :42http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/gjPZTmlPQ20?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Albert-László Barabási dezvăluie în „Formula. Legile universale ale... Posted: 24 Aug 2020 06:19 AM PDT În toate domeniile sociale, de la arte, sport și tehnologie, până la știință și politică, succesul exercită asupra lumii moderne o adevărată fascinație: toată lumea îl dorește, însă puțini îl și obțin. Unii mizează pe muncă, alții, pe perseverență sau o idee genială, dar succesul tot întârzie să apară. Este succesul rodul hazardului? De ce unele persoane nu reușesc, în ciuda eforturilor și calităților lor, iar alții par să joace „jocul succesului cu zaruri măsluite”? La aceste întrebări răspunde Albert-László Barabási, unul dintre cei mai de succes cercetători de origine română, profesor de ştiinţa reţelelor la Northeastern University, dar și la Harvard Medical School. Ultima carte semnată de Albert-László Barabási, „Formula. Legile universale ale succesului”, revoluționează modul în care privim poveștile din spatele oamenilor de succes. Ne spulberă prejudecățile și așază miturile pe temelia solidă a cercetării științifice. Aceasta pentru că succesul funcționează după anumite tipare recurente, în absolut orice domeniu, iar acestea sunt descrise pe larg în volumul „Formula. Legile universale ale succesului”. „Știinţa poate să fie nouă, dar legile succesului nu sunt. Ca toate legile știinţifice, ele sunt universale și eterne. Ele stau la baza a milioane de povești individuale despre eșec și succes, fiecare dintre acestea putând fi examinată și înţeleasă prin această nouă lentilă”.   În primul capitol al cărții sale, Albert-László Barabási precizează foarte clar: „Formula nu este o carte de self-help, ci una de ajutor științific”. Știința este folosită atât pentru a înțelege mecanismele complexe ale succesului, cât și pentru a orchestra obținerea rezultatului dorit. Provenind dintr-o familie de meseriași din Transilvania, Albert-László Barabási mărturisește în primul capitol al cărții că a fost fascinat dintotdeauna de modul cum funcționează lucrurile și, poate chiar această curiozitate de meseriaș, l-a ajutat să devină om de știință. Cu lucrări prezentate pe larg în publicații de prestigiu precum „Nature”, „Science” sau „New York Times”, profesorul Barabási propune în „Formula” o perspectivă neobișnuită asupra succesului. „Scopul nostru era să formulăm succesul ca pe o problemă de matematică pe care informaticienii și fizicienii să o poată aborda într-o modalitate clară, cu ajutorul instrumentelor necruțătoare ale științei cantitative”. După ani de cercetări în laboratorul său din Boston, Albert-László Barabási a reușit să observe „o serie de modele recurente care determină succesul în majoritatea domeniilor performanței umane” și mai mult chiar – să îl anticipeze! Aceasta pentru că, urmărind modelele recurente ale succesului, se poate previziona rezultatul, fie că este vorba despre viitorul record mondial la cursele de 100 m, fie de câștigătorul premiului Nobel. Albert-László Barabási definește în „Formula” 5 legi ale succesului, descrie modul lor de funcționare și cum pot fi folosite de fiecare persoană pentru a obține recunoaștere și recompense. „Performanța determină succesul, dar, când performanța nu poate fi măsurată, succesul e determinat de rețele”. Aceasta este prima lege a succesului. Performanța este un ingredient al succesului, pe care însă nu-l garantează. În domenii precum artă și chiar știință, performanța nu poate fi măsurată, ca în cazul sportului (deși uneori e dificil și în acest domeniu). Rețelele determină în acest caz succesul și nu performanța în sine, pentru că, așa cum spune profesorul Barabási, „succesul nu depinde de tine sau de performanța ta, ci de noi. Rețeaua este cea care susține reacția colectivă față de performanța ta”. „Performanța este limitată, dar succesul este nelimitat”. Cea de-a doua lege a succesului pare a da dreptate unui vechi proverb românesc, care spune „ban la ban trage”. Cercetările științifice atestă acest fapt în ce privește modul de funcționare a succesului: „Vestea bună e că, după ce ai obținut acea primă victorie, datele arată că vei câștiga iar și iar. Recompensarea are un aspect secret și multiplicator. Succesul poate să se autogenereze, crescând proporțional cu dimensiunile lui. Dacă câștigi o dată, vei câștiga iar. Și iar. Și iar”. „Succesul anterior x aptitudinea = succesul viitor” – astfel formulează Albert-László Barabási cea de-a treia lege a succesului, pe care o consideră un adevărat motor al reușitei. Bazându-ne în egală măsură pe aptitudini și pe un succes anterior nu avem cum să nu reușim în continuare. Însă aceste două lucruri trebuie să funcționeze convergent. „Cele două se multiplică, bazându-se una pe alta. A spera să ai succes doar cu unul dintre acești doi factori e ca și cum ai înmulţi orice număr cu zero. Asta îţi aduce exact… nimic”. „Deși succesul unei echipe necesită diversitate și echilibru, meritul pentru realizările grupului îi va fi atribuit unui singur individ”. Cea de-a patra lege a succesului ne explică faptul că meritul este adesea atribuit nu de arbitri individuali, ci de „reţele invizibile. Mai presus de orice, ghemul imens și fluid de relaţii în care suntem încastraţi ne determină succesul”. „Dacă persiști, succesul poate să apară oricând”. Cea de-a cincea lege a succesului demonstrează că acesta nu are legătură cu vârsta biologică. De fapt, este modelat doar de disponibilitatea de a încerca iar și iar, pentru că, așa cum subliniază profesorul Barabási, „creativitatea nu are vârstă”. La 56 de ani, Einstein scria lucrarea despre „inseparabilitate cuantică”, considerată ani la rând o „divagație nechibzuită” a unei minți geniale, dar îmbătrânite. Astăzi însă, această teorie depășește în popularitate chiar și teoria relativității. Tiger Woods, Martin Luther King Jr., Beatles și Einstein,  Paris Hilton, Mick Jagger și Nelson Mandela – aparent, personalitățile menționate nu au nimic în comun. Dar în fapt, Albert-László Barabási ne explică în „Formula” că drumul spre recunoaștere al tuturor depinde de legile universale ale succesului. Acestea nu pot fi rescrise, dar pot fi folosite de oricine în favoarea sa, pentru obținerea rezultatelor dorite. Număr de vizualizări :33http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/Mv4NS-APtQo?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

JURNAL ISRAELIAN Posted: 24 Aug 2020 06:15 AM PDT Tocmai am primit de la Dl. Adrian Gauenfels,  revista „Jurnal israelian” (nr. 2/2020), în limba română, format pdf. O revistă interesantă, pe care, negreșit, am lecturat-o, pentru că am descoperit  nume cunoscute. Firește, reținând (în primul rând) numele editorului acestei reviste, Dl. Adrian Gauenfelds – apreciat scriitor și traducător, deopotrivă, D-na Director Doina Meiseles – jurnalist la „Jurnalul Săptămânii” din Israel.  Acest număr de revistă are un sumar specific unei serioase reviste literare, chiar dacă primele pagini sunt dedicate problemelor stringente, respectiv, despre „Acordul de pace istoric între Israel și Emiratele Unite”, sau consecințele pandemiei, sub ochiul critic al celor doi analiști, Doina Meiseles și Sergiu Brandea. Impresionează, întru reflecție, versurile Myrei Viola Wilds, ca un subtil motto al acest număr de revistă. În adevăr, „roua vieții” se poate revărsa asupra fiecăruia dintre noi în mod diferit – și nu, neapărat, dramatic. Așa că, invitația spre trecut, prin relectura operei lui Gherasim Luca (1913-1994) – recunoscut drept „teoretician al suprarealismului” european, sau a romanului dr-lui Axel Munthe (1857-1949) – „Cartea de la San Michele” (1929), a fost o decizie inspirată a celor doi fideli colaboratori, Salman Locker și Maria Sava. Impresionantă este nevoia evocărilor. Mă refer la medalionul dedicat D-lui Roni Căciularu (băcăuan, prin naștere) – secretar general al Uniunii Originarilor din România, cu prilejul lansării celor două volume de reportaje, la Editura „Saga”. Asemenea, momentul in memoriam Alexandru Mirodan, la un deceniu de la „trecerea” sa „în nemurire”, semnat de D-na Martha Eșanu. În câteva tablete, „ochiul civic” se dorește formă de corecție etică, sub condeiul autorilor Sofia Gelman, Lenny Ravich etc. Deopotrivă, extrem de drastic și eseul scriitorului ieșean Liviu Antonesei. În acest număr de revistă, invitația la lectură este generoasă, în funcție de preferințe: Laszlo Alexandru, Raul Ancel, Bham Kapil, Lea Sarel. De asemenea, cronica de întâmpinare, semnată de Benjamin Balint, la romanul „Tunelul”, al scriitorului contemporan  Avraham B. Yehoshua. Iubitorii de teatru, se vor delecta cu evocarea Maia Morgenstern – îndrăgit și valoros artist de talie internațională. Captivante sunt și rubricile de arheologie, arte plastice, sport, precum și „scrisoarea” semnată de Beatrice Bernath, adevărată pledoarie întru respectarea principilor clasice de etică morală. În ceea ce privește poezia, ea este cea care înflorește  în paginile oricărei publicații, indiferent de profilul ei. Ne referim la versurile semnate de poeții Dorel Schor și Lică Bluthal. Cât despre doamna Bianca Marcovici, membru al Uniunii Scriitorilor – Filiala Iași, „Ambasador al Poeziei” (Iași, 1 iunie 2015), s-ar putea scrie destul de mult. Important rămâne nu doar evaluarea trecutului, atunci când Viorel Maier – se referă la „Viața noastră”, apreciat drept un „străbunic” al „Jurnalului Israelian”, cât și la acest prezent, gândind la actuala „Itaca”, în viziunea lui Viorel Ploieșteanu și, firește, la acest număr de revistă, pe care tocmai l-am răsfoit, binevenită invitație la lectură.   Livia Ciupercă   Jurnalul poate fi lecturat pe platforma ISSUU: https://issuu.com/margaceramics/docs/jurnal_israelian_nr_2__20.08.2... Număr de vizualizări :37http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/SVMk0tGXw4c?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Emisiunea de mărci poștale Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din ... Posted: 24 Aug 2020 06:14 AM PDT Romfilatelia marchează aniversarea celei mai vechi instituții românești de învățământ superior prin emisiunea de mărci poștale Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 160 de ani, care va intra în circulație miercuri, 26 august 2020. Istoria învățământului românesc din Moldova înscrie între filele ei câteva repere de referință: Colegiul de la Cotnari (1563), Colegiul de la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași (1640), înființat de Vasile Lupu, Academia Domnească din Iași (1707), înființată de Antioh Cantemir. După fondarea Academiei Domnești, limba română înlocuiește latina, ca limbă de predare a cursurilor. Cel mai important moment istoric al învățământului moldav îl reprezintă însă apariția Academiei Mihăilene, creată în anul 1835 de către cărturarul Gheorghe Asachi, cu sprijinul nemijlocit al domnitorului Mihail Sturdza. Funcționarea acestei Academii, în care s-au înființat primele facultăți de Drept și Filosofie, dar în mod deosebit transformările profunde survenite la nivel politic (Unirea Principatelor Române din 1859), au pregătit fondarea la Iași a primei Universități din România, în anul 1860 (Universitatea din București a fost fondată în anul 1864). Preluând corpul profesoral, programele și experiența Academiei Mihăilene, Universitatea din Iași, inaugurată la 26 octombrie 1860, a preluat numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, factor decisiv în înființarea Instituției și diriguitorul marilor reforme care au pus bazele statului român modern. Universitatea s-a înscris, după înființare, într-o continuă schimbare, în deplină armonie cu evoluția societății și culturii române. Pornind inițial cu doar trei facultăți: Filosofie, Drept și Teologie, Universitatea a inclus mai apoi facultățile de Litere și Filosofie, Științe fizice, matematice și naturale, Drept și Medicină. După Marea Unire din 1918, cerințele societății românești, influențate de progresul european, au favorizat abordarea unor noi domenii: Medicină și Farmacie, Agricultură, Electrotehnică și Chimie tehnologică, ajungându-se la o reorganizare în anul 1937, în urma căreia ia naștere Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași. În perioada interbelică, Universitatea se înscria în lista instituțiilor europene de același rang, atât prin varietatea domeniilor, cât și prin nivelul ridicat al conținutului cursurilor. Adaptându-se cererilor sistemului de învățământ comunist, structura organizatorică a anilor 1968-1969 includea opt facultăți: Matematică-Mecanică, Fizică, Chimie, Biologie-Geografie, Drept, Filologie, Istorie-Filosofie, Economie (în anul 1974 Facultatea de Chimie a fost transferată la Institutul Politehnic). După 1989, structura organizatorică, programa de studii, autonomia universitară și libertatea decizională au făcut ca Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” să fie una din cele mai performante universități din România, standard pentru excelență în cercetare și flexibilitate didactică. Pe timbrele emisiunii, ambele cu valoarea nominală de 8,50 lei, este ilustrat Palatul Universității, edificat între 1893 și 1897, extins ulterior după planurile arhitectului Louis Blanc. Alături de edificiu, pe mărcile poștale se mai regăsesc portretele lui Gheorghe Asachi (1788-1869) și Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), precum și sigla actuală a Universității. Romfilatelia mulțumește Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Arhivelor Naționale ale României – Serviciul Județean Iași pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale. Emisiunea de mărci poștale Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 160 de ani va fi disponibilă începând de miercuri, 26 august 2020, în magazinele Romfilatelia din București, Bacău, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, precum și în magazinul online: http://romfilatelia.ro/store/. Aceasta este completată de plicul „prima zi”, coala de 30 timbre și minicoală de 6 timbre + 3 viniete și bloc de 6 timbre (3 serii) + 3 viniete.     Număr de vizualizări :38http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/Jh0pYbmuES4?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

”Riffuri de chitară”, de Gabriel Petric Posted: 24 Aug 2020 06:04 AM PDT O serie nouă în arealul de interes al Artei Sunetelor şi al cititorilor interesaţi de dimensiunea sonoră a existenţei, ca mod de a privi şi înţelege lumea. Vibraţii singulare aduce în săraca noastră lume muzicală acel frumos al sentimentelor paradisului sunetelor alese, al celor care vă umplu inima de spirit şi încântare. Primul volum al seriei Vibraţii singulare, RIFFURI DE CHITARĂ, poate fi un rock and roll medley fredonat sieşi, interpretat după partitură sau regăsit în albumul de obârşie. Cartea profesorului Gabriel Petric punctează momente importante ale istoriei muzicale a omenirii şi jalonează traseul muzicii rock peste timp. Gabriel Petric este chitarist, filozof şi profesor de limba şi literatura română, recenzor cu urechi fine pentru revista virtuală Arta Sunetelor. Un prieten pentru oricine apreciază onestitatea, creativitatea şi umorul. Trăieşte şi lucrează la Orăştie şi este unul dintre cei 22 de tineri străluciţi, pe care Constantin Noica i-a selectat pentru şcoala sa de la Păltiniş. Gabriel Petric este un mare pasionat de muzică, a publicat un Manual de chitară foarte bine primit, şi a scris studii de muzicologie în reviste de profil din Anglia, Germania, S.U.A. şi România (Guitar International, American Lutherie, Musikblatt, Instrumentenbau Zeitschrift, Pop, Rock & Show, Sunete etc.). Între anii 1980 şi 1999 a fost liderul grupului art-rock Echinox. Lucrarea Riffuri de chitară este o cercetare de muzicologie pop/rock contemporană. Ea prezintă 119 riffuri memorabile executate la chitară, oferind cititorului definiţia, geneza riffului, îndrumări privind interpretarea sa la chitară, date referitoare compozitori şi la apariţia sa pe disc, precum şi informaţii privitoare la echipamentul folosit. Riffurile – de la The Beatles şi Deep Purple până la Nirvana sau Muse – sunt redate atât sub formă de notaţie clasică (partitură) cât şi de tabulatură de chitară. Riffurile sunt însoţite şi de fotografii ale artiştilor menţionaţi sau de imagini ale coperţilor de disc. Sunt inserate şi lucrări grafice sau poeme cu temă muzicală ale unor artişti  contemporani. De asemenea, sunt prezentate topuri ale riffurilor apărute în reviste de specialitate, antologii de riffuri, precum şi clasificarea lor din punct de vedere cronologic, stilistic sau structural. Spre finalul lucrării, există o Bibliografie, un Mini-interviu cu autorul lucrării, un CV al autorului,  precum şi opinii despre autor/lucrare exprimate de jurnalişti sau muzicieni români. Lucrarea reprezintă o premieră în publicistica muzicală românească, fiind demnă de interesul chitaristului dornic de progres în mânuirea instrumentului, dar nu mai puţin interesantă pentru cititorul dornic de a înţelege mai bine fenomenul muzical contemporan din aria clasicismului pop/rock. Colecţia Vibraţii singulare este un proiect artasunetelor.ro. Gabriel Petric – Riffuri de chitară Ediţia de colecţie Editura Akakia, august 2020 Format 170/270 mm, broşat; Pagini 196, color. Preţ = 69 lei ISMN 979-0-69490-128-8 ; ISBN 978-606-95007-2-9 www.artasunetelor.ro/News.html Număr de vizualizări :41http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/dMXCswBXvWU?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

feeder.ro lansează o campanie Patreon cu o ofertă specială și benef... Posted: 24 Aug 2020 05:32 AM PDT Accesați conținut exclusiv și primiți produse interesante în timp ce ajutați feeder.ro să continue să producă conținut independent, concentrându-se pe artiști relevanți și recompensându-i pentru munca lor, pentru a extinde dialogul acestora cu publicuri sensibile. Mai exact, vă invităm să vă alăturați campaniei susținând trei demersuri curente: actualizarea continuă a hărții artei stradale Un-hidden din România, lansarea discului feeder sound FSRO003 și continuarea seriei de live streams audio-video.   Alăturați-vă feeder.ro pe Patreon   Primii 50 de suportere/i Patreon primesc o ofertă personalizată, constând într-o menționare, cu link, pe pagina „Mulțumiri”, publicată pe feeder.ro.   Deveniți una/ul dintre prietenele/ii și suporterele/ii feeder.ro și deblocați beneficii exclusive. Nivelurile de suport includ recompense, cum ar fi accesul timpuriu pentru a vă bucura de mixurile feeder sound înainte de datele de publicare; lunar, un vinil ales de echipa feeder.ro din rubrica de recenzii EP / LP, cu un pachet de 8 autocolante Un-hidden; acces privat la un playlist curatoriat de seturi și piese exclusive în format digital, precum și conținut din culise, cum ar fi fotografii nepublicate din edițiile precedente și viitoare; și anual, putere de vot pentru a decide selecția Timeless tracks. Beneficiile one-time includ cel de-al treilea vinil feeder sound FSRO003, semnat de echipa feeder.ro, de îndată ce încep livrările; 8 reproduceri digitale A4 ale unora dintre picturile feeder sound live streams, cartea Un-hidden Street Art in Romania tipărită și e-book, harta Un-hidden Bucharest, un pin Un-hidden, 20% reducere la următoarea comandă din feeder.ro/shop.   feeder.ro este „agenția de știri a națiunii alternative”, un site web românesc independent care, începând cu 2004, publică știri și articole pe scena urbană, evenimente alternative, artă contemporană, muzică, dans și artă stradală, în timp ce curatoriază un ghid de evenimente clturale. Anii recenți au adus o schimbare către proiecte culturale și editoriale auto-inițiate, cum ar fi harta și cartea Un-hidden Street Art in Romania, interviurile feeder insider, labelul de muzică electronică feeder sound și seria de podcasts, recenzii de muzică electronică și multe altele.  / anunță feeder.ro.