Pagina lui DOBRE IOANA

Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aş lăsa să-ţi soarbă toată vraja inimii.
Buze-aş pune eu, pecete, frunţii tale ne-ndoios
Şi-aş lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!

Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrăţişare
Şi în noapte aş aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-fiinţă vie m-aş prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătaie către cerul panaceu!

Plină-i toamna, de parfum, cu cerceii ei din struguri!
Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri.

Şi-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei
Şi cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei.

Are paşii măsuraţi şi privirile blajine.
Toamna de o căutaţi, e-n oglindă-aici, la mine!

Am palmele-nflorite cu narcise
Şi la urechi, cercei de ghiocei.
Sunt primăvara ce-nfloreşte vise,
Pe câmpuri unde zburdă miei!

Am inima-nroşită, un bujor
Şi rochia-nverzită prematur.
Sunt primăvara ta şi-a florilor
Şi liniştea venit-am să ţi-o fur!

Am ochii, scânteieri de stele noi
Şi sufletul deschis spre soare.
Sunt primăvara, darnică în ploi,
Mamă seminţei roditoare!

În lumea în care se naşte iubirea
Sunt numai parfumuri de roze.
Acolo vin fluturi să-şi clătească privirea
Cu iasomii, trandafiri, tuberoze.

În lumea în care se naşte iubirea
Sunt numai cuvinte de pluş.
Să mângâie suflete le este menirea,
S-alunece lin pe arcuş.

Şi lumea în care se naşte iubirea
E limpede apă şi-i aspru pârjol,
Făcută-i din inimi ce-şi duc fericirea,
Pământului, dându-i ocol.