Vot pentru oprirea infantilizării societăţii

[Convergențe - Lumina]

Editorial

http://ziarullumina.ro/vot-pentru-oprirea-infantilizarii-societatii...

Pr. Eugeniu Rogoti, 07 Octombrie 2018

Votul din acest sfârşit de săptămână este un test pentru societatea românească. Este evidentă părerea majorităţii, dar de aici şi până la prezenţa efectivă în secţiile de votare rămâne un pas mare de făcut. Un pas care ţine de maturitatea celor care au drept de vot. Luarea în derâdere a anumitor păreri sau a unei mari părţi a populaţiei pentru felul în care a ales să-şi apere principiile, fapt care se produce mai ales în paginile de socializare, este caracteristică persoanelor imature sau care şi-au asumat o infantilizare nefirească.

M-am întrebat de multe ori de ce persoanele din fotografiile de epocă par mult mai mature decât cele de aceeaşi vârstă din zilele noastre. Şi nu e vorba doar de vestimentaţia diferită, ci de privire şi atitudine. Mediul social de odinioară, fie în ţările comuniste, fie în cele capitaliste, îl forţa pe om să se comporte în conformitate cu vârsta pe care o are, ceea ce era un lucru cât se poate de firesc. Astăzi, însă, în încercarea de a fi „veşnic tânăr”, omul trage de „timp” aşa cum poate, apelând la tot felul de trucuri care să-i mai scadă din anii ce au trecut peste el. Vezi tot mai des persoane vârstnice îmbrăcate şi comportându-se ca nişte adolescenţi sau, de multe ori, chiar mai strident decât aceştia.

Sigur că în sufletul său fiecare se simte tânăr, orice vârstă ar avea, dar nu poţi păcăli timpul şi nici organismul. Fiecare vârstă are frumuseţea şi farmecul ei şi este firesc să fie trăită ca atare. A încerca să mori adolescent la 80 de ani este cel puţin ridicol! Adolescenţii sunt la fel ca întotdeauna, adică încearcă să se maturizeze mai repede decât trece timpul, să facă lucruri interzise sau reprobabile doar pentru a dovedi că au crescut. Cei care au trecut de pubertate de multe decenii însă vor uneori tocmai inversul: să demonstreze că timpul nu-i poate afecta. De aici şi mulţimea operaţiilor estetice, a curelor extreme de slăbire, a exerciţiilor fizice care să te facă să arăţi ca în reviste şi multe altele...

Pubertatea dă peste cap organismul prin schimbările hormonale şi de aceea mulţi tineri devin capricioşi, ca nişte copii de 2 sau 3 ani. „Vreau aşa, nu vreau aşa!”, „Asta-mi place, asta nu-mi place!”, „Dacă mă supăr, îmi iau jucăriile şi plec!” Aceste atitudini, duse la exagerare, sunt puse în discuţie astăzi de către oameni în toată firea, iar în unele ţări chiar sunt promulgate sub formă de legi. În acelaşi timp, când e vorba despre taxe, impozite, comerţ sau altele care afectează bugetul şi profitul, lucrurile stau exact invers: totul este atât de serios şi matur, încât, dacă greşeşti ceva în declaraţia de venit, poţi avea probleme serioase.

Relative par doar lucrurile care ţin de etică sau de relaţiile sociale. Aici nimic nu trebuie să fie clar, ci totul posibil, iar orice îngrădire, fie aceea şi teoretic exprimată, trebuie neapărat sancţionată dur. O populaţie infantilizată poate fi ţinută sub control foarte uşor pentru că nu vede şi nici nu încearcă să vadă argumentele din spatele manipulării. Atunci când firea lucrurilor este arătată ca fiind o problemă de „modă” sau de „cultură temporară”, nu putem vorbi decât de lipsa oricărui discernământ. A spune că „porcul zboară” a devenit la modă astăzi, iar a contrazice pe cineva în acest sens devine din ce în ce mai periculos. Nădejdea ne rămâne acum doar în Bunul Dumnezeu, la care toate sunt cu putinţă.