AVATAR ENESCU: 6o de ani în 6 zile

Afis AVATAR ENESCU

4-9 mai 2015

Un proiect RADIO ROMÂNIA CULTURAL 

Producător Sorina Goia

 

 

Tudor-Arghezi-tanarTUDOR ARGHEZI despre GEORGE ENESCU:

Lui George Enescu viaţa i-a fost binevoitoare.

Îîncă din copilărie poteca pe care pornise spre Bucureşti (ca un ucenic de lăutar cu scripca subsuoară) i s-a lărgit deodată şi a luat proporţiile unui drum sigur şi drept străbătând Continentul şi, mai târziu, Planeta jur împrejur.

Neputând să priceapă de ce unele vieţi se ridică şi de ce altele scoboară sau se frâng, oamenii au crezut în destin şi noroc târâţi între două noţiuni încâlcite – fericirea şi nefericirea. Întâia zămislire muzicală puternică a lui George Enescu a fost Rapsodia românească inspirată din cântecele plugarului şi baciului nostru,  înzestraţi pentru poezie cu o formă de geniu excepţională. Rapsodia lui era o replică la Rapsodia maghiară a lui Liszt. Amândoi compozitorii şi-au luat motivele de la popor înălţându-le până la ceea ce s-ar putea numi clasicism.

Nu aş cuteza să-mi atribui nici un fel de competenţă muzicală. Sunt unul din numeroşii mei colegi de ignoranţă care îşi exprimă preferinţele după ureche şi sentiment, cu formula vulgară îmi place sau nu prea îmi place –  ca la cofetărie, fără să pot aprecia cât rom şi zahăr şi câtă ciocolată conţine o prăjitură.

Mă găseam, odinioară, foarte odinioară, într-o ţară străină dintre lacuri şi Alpi. George Enescu – tânăr -îGeorge-Enescuncepea să fie pentru profesioniştii iniţiaţi o problemă. De-abia alunecase arcuşul lui pe câteva coarde că şi făgăduia mult. Arcuşul şi avântul compozitorului s-au ţinut de cuvânt, peste aşteptările pregătite să le aclame.

Enescu avea să adauge calităţii dispreţuite de valah o strălucire nouă. După câteva nimburi recente, repetate (de ajuns să îl cităm pe Eminescu) capul cu căciulă de oaie al ţăranului nostru se obişnuia să nu-l prea strângă aureolele la tâmple.

Ne întâlniserăm la o masă de cafenea câţiva răsleţi de prin Europa (dintre care un profesor de la o catedră universitară de folclor dintr-o ţară de la Nord) şi venise vorba de George Enescu. Fără să fi bănuit că ar fi fost român, profesorul s-a risipit în sumedenii de laude pentru opincarii noştri pretinzând că folclorul românesc cântat avea cele mai multe motive de bază originale. Profesorul le şi numărase. Mi-a rămas în amintire cifra 33. Treizeci şi trei de motive originale româneşti mai multe decât la diversele popoare citate. Cifra era măgulitoare, dar cu neputinţă de verificat cu mijloacele unui analfabet muzical.

 

 

Interviu din Fonoteca de Aur Radio România