Toma d'Aquino (2) - Viata

[altmariusideea]

Toma de Aquino
Nume - Toma de Aquino

Naştere - cca.1225 (Castelul Roccasecca, lângă Aquino, Italia)

Deces - 7 martie, 1274 (Mănăstirea Fossanova, Sonnino, Italia)

Şcoală/tradiţie - Scolasticism

Interese principale
Metafizică (incl. Teologie), Logică, Minte, Epistemologie, Etică, Politică

Idei importante
Cinci dovezi pentru existenţa lui Dumnezeu, Principiul efectului dublu

Influenţe A influenţat
Aristotel, Boethius, Eriguena, Anselm, ibn Ruşd, ben Maimom
Giles de Roma, Godfrey de Fontaines, School of Salamanca, Jacques Maritain, Étienne Gilson, G. E. M. Anscombe, Ayn Rand, Anthony Kenny


1. Viaţa
Sf. Toma din Aquino (ital. San Tommaso d'Aquino) s-a născut la începutul anului 1225 în castelul Roccasecca, aproape de Napoli, fiind al şaptelea fiu al contelui Landulf din marea casă feudală Aquino. La vârsta de 5 ani, Toma a fost trimis de tatăl său la mănăstirea benedictină de la Monte Cassino. După nouă ani de studii elementare şi-a întrerupt educaţia atunci când mănăstirea a fost ocupată de trupe în cursul unui conflict dintre papă şi împăratul romano-german. A fost trimis la Universitatea din Napoli; acolo a studiat cele şapte arte liberale ale gramaticii, logicii, retoricii, aritmeticii, geometriei, muzicii şi astronomiei.

Îşi începe educaţia în filosofie odată cu studiul "artelor" logicii şi astronomiei: citeşte tratatele logice ale lui Aristotel şi comentariile învăţaţilor ulteriori şi este familiarizat cu lucrările ştiinţifice şi cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda.

În 1244, Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aştepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah şi abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei şi-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris, pentru mai multă siguranţă. Pe drumul într-acolo, este răpit de fraţii săi mai mari şi închis mai mult de un an în castelul de la Roccasecca. Câtă vreme a fost închis, Toma a scris două mici tratate de logică formală: un manual de greşeli care pot apărea în exemplele de raţionamente standard şi un fragment asupra propoziţiilor modale.

La câtva timp după ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la şcoala dominicană de la Köln, unde a studiat din 1248 până în 1252 cu Albertus Magnus. Sub influenţa lui, Toma a învăţat să aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale cărui lucrări complete deveniseră abia cu puţin timp înainte disponibile în traducere latină.

Era un elev tăcut şi meditativ, avea o constituţie masivă, era lent în mişcări şi imperturbabil de calm; colegii îl tachinau spunându-i "Bou Taciturn" însă erau plini de admiraţie pentru notiţele lui. Acest bou taciturn va umple întreaga lume cu mugetul său a spus Albertus.

În 1252, avea 27 de ani, era de doi ani preot, însă prea tânăr, după standardele vremii pentru a începe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excepţionala capacitate a lui Toma, care a fost trimis la Paris spre a obţine bacalaureatul canonic şi spre a începe să ţină cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licenţiat canonic.

În 1256, a căpătat titlul de Magistru şi preia catedra de teologie iar în 1259 pleacă pentru şase ani în Italia. Cea mai importantă realizare a primei părţi din acest sejur italian a fost ducerea la bun sfârşit a unei lucrări începute la Paris: Summa contra Gentiles. Toma a fost luat în slujba luiPapa Urban al IV-lea ca scriitor de rugăciuni şi imnuri. În 1265, după moartea papei Urban, d’Aquino a fost trimis la Roma pentru a deschide o şcoală dominicană. În 1268, a fost trimis înapoi la catedra pe care o deţinuse la Paris.

În timp ce ţinea liturghia la 6 decembrie 1273, a avut o experienţă misterioasă, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar alţii ca o prăbuşire mentală, care a pus capăt întregii sale activităţi de savant. Nu a mai scris sau dictat niciodată nimic, iar când secretarul său l-a îndemnat să-şi continue lucrul la Summa, a răspuns: Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că sunt paie.

În 1274, a fost convocat să participe la o întrunire, solicitată de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greacă şi latină; deşi cu sănătatea şubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forţat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mănăstire cisterciană din vecinătate, unde a murit la 7 martie 1274. Procesul canonizării lui Toma a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 şi a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323.