Toate sunt de la Dumnezeu

[altmariustotal ortodox]

Ce minunat ar fi sa punem fiecare lucru pe seama lui Dumnezeu si sa graim ca fara ingaduinta Lui nimic nu se intampla. Cat de frumos ar fi ca in fata suferintelor si a greutatilor care se abat asupra noastra sa spunem - asa a gasit Dumnezeu ca e de trebuinta sufletului nostru si de aceea s-au intamplat. Printr-o astfel de atitudine gasim in toate incercarile un folos duhovnicesc si niciodata nu vom cadea in deznadejde.

Sa nu credem ca Dumnezeu cauta neincetat greselile noastre pentru a ne pedepsi. El ingaduie sa vina asupra noastra un necaz sau o durere, pentru a aprinde in noi dorul dupa El.

Dumnezeu nu este suparat din cauza caderilor noastre, cat mai ales pentru nepasarea noastra de a ne ridica din ele. In astfel de situatii, necazurile pot deveni mijloace de vindecare a nepasarii.

Din cauza putinei credinte, sunt persoane care nu ajung la unirea cu Hristos si ramanand singure in suferinta, decid sa renunte la viata. Pierd din vedere ca daca prin suferintele ingaduite de Dumnezeu nu au ajuns la o sanatate sufleteasca, vor fi pururea in dureri. In Pateric, un frate nelucrator ii spune unui parinte: "Sufletul meu doreste moartea". Iar parintele i-a raspuns: "O doreste pentru ca vrea sa fuga de necaz si nu stie ca necazul viitor e cu mult mai rau decat cel de aici".

Spun Sfintii Parinti ca suferintele, necazurile, durerile care vin asupra noastra creeaza premisele sa se deschida o alta lume, care mai inainte era nevazuta in noi. De aceea trebuie sa le primim fara sa ne revoltam. Primirea lor cu rabdare si multumire duce la mangaiere dumnezeiasca atat in aceasta lume, cat si in cea viitoare.

Toate durerile pe care suntem chemati sa le purtam au rolul de a lepada din noi tot ceea ce ne impiedica sa-L primim pe Dumnezeu in inima noastra. Daca cineva priveste durerile sale ca pe o povara, inseamna ca launtric ceva nu merge cum trebuie. Pentru ca viata duhovniceasca aduce roade duhovnicesti, care il invioreaza pe om si il usureaza.

Nimeni nu este scutit de suferinta. Nici cei drepti inaintea lui Dumnezeu. Caci din suferinta invatam sa ne smerim, sa ne cunoastem slabiciunile proprii si sa acceptam mai usor si caderile celor din jur. In fata durerilor ne analizam cel mai bine si ne vedem cu adevarat masura duhovniceasca.

Incetati sa mai priviti necazurile care se abat asupra voastra drept nenorociri.

Luati-le drept o binecuvantare si cercetare a lui Dumnezeu si veti avea parte de multa bucurie.

Adrian Cocosila

.