”Testul Celor Trei” al lui Socrate

[altmariusideea]

Marele filozof grec Socrate (roland9000.com)

http://epochtimes-romania.com/news/testul-celor-trei-al-lui-socrate...

În Grecia antică (469-399 î.Hr.), Socrate a fost foarte apreciat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, un cunoscut al marelui filosof a alergat spre el agitat şi i-a spus: "Socrate, ştii ce-am auzit despre unul dintre studenţii tăi?"

"Stai o clipă", a replicat Socrate. "Înainte să-mi spui aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei".

"Testul celor Trei?"

"Exact", a continuat Socrate. "Înainte să-mi spui ceva despre studentul meu, hai să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să spui. Primul test este Adevărul. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?"

"Nu", a răspunsul omul, "de fapt de-abia am auzit despre acest lucru".

"Bine", a spus Socrate. "Deci nu ştii concret dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm al doilea test, testul Binelui. Este, ceea ce eşti pe cale să-mi spui despre studentul meu, ceva bun?"

"Nu, dimpotrivă..."

"Deci", a continuat Socrate, "vrei să-mi spui ceva rău despre el, chiar dacă nu eşti absolut sigur că este adevărat?"

Omul ridică din umeri, un pic jenat.

Socrate a continuat. "Ai putea totuşi să-mi spui acel lucru pentru că există un al treilea test - filtrul Utilităţii. Îmi este de vreun folos ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu?"

"Nu, nu chiar".

"Ei bine", a concluzionat Socrate, "dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun şi nici măcar util, de ce să mi-l mai spui?"

Câteva cuvinte despre Socrate

Vestimentaţia lui Socrate era întotdeauna modestă, atât din cauza sărăciei, cât şi a simplităţii sale, dar niciodată n-a fost văzut afişând neglijenţă în acest aspect. La banchete se dovedea o persoană veselă şi plăcută, care bea alături de prietenii lui, dar care niciodată nu se cufunda în beţie cum păţeau aceştia.

Curajul său era completat de o răbdare, o simplitate şi o stăpânire de sine capabile să facă faţă oricăror încercări. Mânia, violenţa şi duşmănia îi erau necunoscute. Dacă cineva îl lovea şi oamenii din jur se mirau de resemnarea sa, Socrate explica:"Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aş fi dat în judecată?"

Inima lui Socrate nu cunoştea aroganţa, iar atunci când a văzut în piaţa Atenei tot felul de obiecte expuse de negustori pentru a stârni admiraţia şi lăcomia cumpărătorilor, acesta se mulţumi să spună:"Câte lucruri de care eu nu am nevoie există!".

Filozofia lui Socrate gravitează în jurul cunoaşterii de sine. Acesta consideră esenţială pentru om capacitatea acestuia de a intra în relaţie de dialog, şi pune pe primul plan sufletul, nu corpul. Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditaţiei sale fiinţa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o problemă pentru el însuşi. "Persoana ta este sufletul tău", spunea Socrate.