"Sub ocrotirea ta!": Originea şi reprezentările rugăciunii mariane

[altmariustotal catolic]

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=202005011

Sub ocrotirea ta alergăm, sfântă Născătoare de Dumnezeu,
Nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre,
Ci ne mântuieşte de toate primejdiile,
Fecioară slăvită şi binecuvântată.

Luna mai este închinată într-un mod cu totul deosebit rugăciunilor şi devoţiunilor către sfânta Fecioară Maria. Încă din cele mai vechi timpuri creştinii au alergat la Maica Domnului pentru a obţine ajutor şi ocrotire. Astfel că, acum când omenirea este "zdruncinată" de pandemia de coronavirus, Sfântul Părinte papa Francisc ne propune să redescoperim frumuseţea rugăciunii Rozariului în casele noastre. Totodată, el propune două rugăciuni care se fie recitate în această lună. Într-una dintre rugăciuni papa Francisc începe cu invocaţia Sub ocrotirea ta alergăm, sfântă Născătoare de Dumnezeu.

În discursurile şi momentele de rugăciune pe care le-a avut, Sfântul Părinte papa Francisc a cerut în mai multe rânduri credincioşilor să ceară ocrotirea Maicii Domnului în momente de încercare prin rugăciunea Sub ocrotirea ta (în latină, Sub tuum praesidium). Astfel că, într-un video-mesaj din 11 martie 2020, papa Francisc s-a rugat sfintei Fecioare Maria, ca ea să elibereze Italia şi lumea întreagă de această pandemie de coronavirus, folosind rugăciunea Sub ocrotirea ta.

Ce are "în plus" rugăciunea aceasta faţă de celelalte?

Rugăciunea este cea mai veche rugăciune mariană ajunsă la noi, fiind recitată în toate tradiţiile liturgice orientale şi occidentale. Textul ei, un tropar alexandrin, scris în limba greacă, a fost descoperit la începutul secolului XX (1927). Este scrisă pe un papirus egiptean datat la sfârşitul secolului al III-lea.

Dată fiind vechimea, rugăciunea Sub ocrotirea ta (Sub tuum praesidium) are o foarte mare relevanţă din punct de vedere doctrinal prin faptul că sfânta Fecioară este menţionată cu titlul de Theotókos înainte de Conciliul din Efes (431). Din punct de vedere cultual, rugăciunea este o invocare comunitară îndreptată către sfânta Fecioară Maria. Chiar dacă ar fi să ignorăm contextul precis în care a fost scrisă rugăciunea, se poate observa cu claritate faptul că ea este o cerere de ajutor adresată Maicii Domnului. Această cerere aduce cu sine recunoaşterea maternităţii divine a sfintei Fecioare Maria, precum şi misiunea încredinţată ei de către Dumnezeu în istoria mântuirii. Căutarea unui refugiu sub ocrotirea îndurătoare a Maicii Domnului nu se opune căutării refugiului în Dumnezeu, ci îl facilitează. De altfel, unde îl putem găsi pe Dumnezeu, dacă nu în aceea care ni l-a născut ca şi Mântuitor? Maria este templul în care Dumnezeu însuşi şi-a stabilit locuinţa. Dacă credincioşii îşi caută refugiul în afara protecţiei Mariei, ar putea fi înşelaţi, căutându-l pe Dumnezeu acolo unde el nu se află. În această premisă este ancorată şi invocaţi: Nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte pururea de toate primejdiile.

Apoi este invocată sfânta Fecioară Maria ca Fecioară slăvită şi binecuvântată. Aceste două adjective (gloriosa şi benedicta) ne arată comuniunea ei cu Dumnezeu.

Tonul rugăciunii ne indică un timp e persecuţie (din timpul împăratului Valerian sau Decimus) din mâinile cărora se cere eliberarea.

Papirusul Rylands 470, John Rylands Library, Manchester.

Papirus-ul Rylands 470

În anul 1917, biblioteca "John Rylands Library" din Manchester a reuşit să achiziţioneze mai multe suluri de papirusuri egiptene. Printre acestea, cercetătorii au descoperit textul rugăciunii Sub tuum praesidium. Papirusul cu textul rugăciunii, care a fost notat cu Rylands 470, are o dimensiune de 18 × 9,4 centimetri şi a fost publicat în anul 1938 de C. H. Rylands în Catalogue of the Greek and Latin Papyri in the John Rylands Library.

Datorită motivelor teologice (cultul adus sfintei Fecioare Maria) care se regăsesc în text, C.H. Roberts a datat papirusul ca fiind din secolul al IV-lea. Colegul său, E. Lobel, luând în considerare doar motivele paleografice, îl datează ca fiind înainte de secolul al III-lea. El ia în considerare scriitura cu litere unciale, cu litere mari şi drepte, apropiate, dar în acelaşi timp lizibile, cu elemente ornamentale, având un aspect decorativ, într-un stil propriu celui care a redactat-o. Toate aceste aspecte l-au condus pe H.J. Bell (cu care se asociază C.H. Roberts) la concluzia că papirusul a fost un exemplar folosit ca şi model pentru a fi gravat pe metal sau pe lut. Aceste dovezi ne sugerează că rugăciunea era în uzul oficial, lucru care îi dă o mai mare valoare. Subiectul textului este subînţeles. Se foloseşte pluralul "noi" şi nu singularul "eu", ceea ce demonstrează că textul nu era unul dedicat cultului particular, ci public şi foarte extins pentru acel timp.

Din cauza faptului că partea dreaptă a papirusului este foarte deteriorată, C.H. Roberts nu şi-a dat seama de ce fel de rugăciune e vorba, fiind meritul părintelui Feuillen Mercenier (1885-1965), de la mănăstirea din Chevetogne, care a recunoscut textul ca fiind cel al rugăciunii Sub tuum praesidium. Astfel, el a propus reconstrucţia completă a textului pornind de la formulele liturgice ale riturilor bizantin şi copt, care foloseau această rugăciune.

Ca toate rugăciunile liturgice antice, şi Sub tuum praesidium este inspirată din texte scripturistice. Împrumutând expresii greceşti din Septuaginta, redă printr-un mod simplu şi spontan sentimentele exprimate. Toată compoziţia relevă aceeaşi stare spirituală ca cea din Psalmii individuali (Ps 16, 27, 30, 58, 60), implorând ajutorul imediat al Domnului, care este refugiu şi eliberare pentru credincioşii care aleargă la el pentru a scăpa dintr-un pericol iminent.

Nunc Dimittis

Ocrotirea cerută prin cântare

Antifonul Sub tuum praesidium este folosit în ritul roman, în locul cântării Nunc Dimittis, la Completoriul de la Oficiul sfintei Fecioare Maria. Prezenţa sa este atestată prima dată în Liber Responsorialis, atribuit lui Grigore cel Mare, şi este copiat în secolul al IX-lea în forma Sub tuum praesidium confugimus, Sancta dei Genitrix. Melodia prezentată mai jos este propusă în tonul al VII-lea psalmodic şi se regăseşte în Antifonarul Roman din anul 1912:

Din punct de vedere istoric, cea mai veche utilizare a antifonului în ritul roman se găseşte în Antifonarul de la Compiègne. Aici, rugăciunea Sub tuum praesidium este amintită pe lângă antifoanele Benedictus din cadrul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.

Melodia gregoriană, prin simplitatea cvasi-silabică, exprimă un sentiment de încredere. Într-un mod insistent este exprimată şi dorinţa de salvare imediată din pericol.

"Prezenţa" ocrotirii sfintei Fecioare Maria în pictură

În cadrul omiliei papei Francisc, ţinută în ziua de 15 aprilie 2013 în Capela "Sfânta Marta", el amintea că în timpurile noastre, caracterizate de atâtea turbulenţe spirituale, credincioşii sunt invitaţi să reflecteze asupra unei icoane a sfintei Fecioare Maria din Evul Mediu. Este vorba despre Fecioara care acoperă cu mantia sa poporul lui Dumnezeu. Papa aminteşte şi despre faptul că primul antifon în limba latină închinat Maicii Domnului a fost Sub tuum praesidium. El spunea: "Noi ne rugăm sfintei Fecioare Maria ca să ne ocrotească. Iar în timpul turbulenţelor spirituale, cel mai sigur loc este sub mantia ei. Ea este mama care are grijă de Biserică".

Plecând de la această constatare a papei Francisc, prezentăm câteva dintre picturile care o reprezintă pe Maria ca "cea care ocroteşte".

Andrea di Bartolo da Jesi, Madonna della Misericordia (1473), biserica "Madonna della Misericordia", Belvedere Ostrense, Ancona (Italia)

În această pictură o vedem pe sfânta Fecioară Maria având mantia ridicată şi deschisă deasupra credincioşilor, cu scopul de a-i proteja. Autorul a introdus în această pictură o tehnică care îşi are originea în iconografia bizantină, reprezentând-o pe Maica Domnului Platytera (trad. larg, de necuprins). Această imagine folosită în iconografia bizantină o reprezintă pe sfânta Fecioară în două moduri: ca împărăteasă şi într-o atitudine de rugăciune. La piept este pictat un medalion în centrul căruia se află pruncul Isus din care izvorăsc raze către credincioşi. Dezvoltarea acestui mod de a picta are la bază profeţia din Isaia 7,14: "De aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele Emanuel".

Credincioşii sunt într-o atitudine de rugăciune, îngenuncheaţi sub mantia Fecioarei Maria. Printre ei pot fi recunoscuţi atât laici, cât şi călugări, evidenţiindu-se astfel universalitatea protecţiei pe care o oferă Maica Domnului. Ea oferă ajutorul tuturor, nu doar unei categorii speciale de credincioşi. Hainele pe care le poartă credincioşii par a fi unele obişnuite.

Ne putem gândi că pictura a avut ca destinatar poporul credincios şi nu vreo capelă privată, aparţinând unei anumite familii sau clase nobile.

Prin reprezentarea razelor care pleacă din pieptul lui Isus către credincioşi, este scoasă în evidenţă şi menirea rugăciunii Sub tuum praesidium. Razele reprezintă harurile pe care Isus le împarte credincioşilor, după ce aceştia au implorat ajutor în necazuri: nostras deprecationes ne despicias in necessitatibus. Atributele gloriosa şi benedicta sunt redate prin pictarea a patru îngeri grupaţi doi câte doi, cu mâinile împreunate către Maica Domnului, arătându-se astfel cinstea pe care o are în rândul fericiţilor din cer.

Giovanni Antonio da Pesaro, La Madonna della Misericorida (1462), Sanctuarul "Santa Maria dell'Arzilla", Pesaro (Italia)

În sanctuarul "Santa Maria dell'Arzilla" se găsesc două lucrări de valoare pictate deasupra altarului: un triptic aparţinând şcolii lui Iacobello del Fiore (1440-1450) şi Madonna della misericordia, pictată de Giovanni Antonio da Pesaro (1462). Data finalizării tripticului este anterioară cu două decenii faţă de pictura Maicii Domnului, datată în 1462. Sfinţii care o înconjoară pe sfânta Fecioară Maria şi pe pruncul Isus sunt sfântul Anton abate, în dreapta, şi sfântul Benedict, în partea stângă.

În cadrul inferior central este reprezentat sfântul Nicolae din Bari care, îngenuncheat fiind pe ţărmul mării, are privirea îndreptată spre Maica Domnului şi spre pruncul Isus. Prin pictarea patronului marinarilor se face referinţă la faptul că Fecioara este invocată (sau i se mulţumeşte) pentru ajutorul dat marinarilor. Sub tablou se pot citi următoarele: "Giovanni Antonio Pesarese a pictat. Ave Maria. În Anul Domnului 1462, ziua de 8 decembrie, această pictură a sfintei Fecioare Maria Îndurătoare a fost expusă în comunitatea din Saltara".

Este o reprezentare a religiozităţii antice, exprimând devoţiunea credincioşilor faţă de sfânta Fecioară Maria Îndurătoare. Ea este pictată purtând pe umeri o mantie din lumea arabă, deschisă, acoperind cu ea întreaga umanitate (bărbaţi şi femei, laici şi clerici). Maica Domnului îl are la piept, reprezentat ca un medalion, pe pruncul Isus şi îşi deschide braţele, extinse prin mantia pe care o poartă, ca să îi cuprindă pe credincioşi, asigurându-le protecţia. Dar în acelaşi timp pare a delimita şi numărul lor: probabil sunt reprezentaţi doar membrii unei fraternităţi ai Îndurării sau ai alteia similare, în număr de aproximativ 50. Credincioşii sunt bine divizaţi în bărbaţi şi femei care stau în genunchi şi se roagă. În primul rând stau notarii şi administratorii, fiind recunoscuţi după hainele pe care le poartă. Probabil ei au plătit pentru efectuarea lucrării în 1462.

Simone Martini, Madonna della misericordia (1308), Pinacoteca Naţională din Siena (Italia)

Lucrarea Madonna della misericordia este o pictură splendidă făcută în culori tempera, în care se poate observa cu claritate influenţa lui Duccio (un pictor italian originar din Siena, Toscana) în special în tipologia caracterelor personajelor care se află sub protecţia mantiei Mariei. Cu toate acestea, în această lucrare, prevalează un spirit nou: un sentiment realistic şi un spaţiu propriu (cu privire la oamenii care o înconjoară pe Maria) şi o senzaţie de viaţă şi de mişcare care transpare din figura impunătoare a sfintei Fecioare. Mantia nu ascunde mişcarea paşilor Maicii Domnului care îi poartă pe credincioşi către îndurarea lui Dumnezeu, îmbrăţişându-i şi protejându-i în acelaşi timp.

Protecţia divină oferită de Maria este una dintre temele favorite ale perioadei Evului Mediu. Se vede în Maria o "casă" divină şi umană, care l-a primit pe Omul-Dumnezeu şi care este promptă în a primi pe fiecare om printr-un minunat gest de iubire necondiţionată care se reînnoieşte în fiecare clipă.

Lucrarea Madonna della misericordia a fost pictată pentru biserica "Sfântul Bartolomeu" din Vertino în anul 1308 şi actualmente se păstrează în Pinacoteca Naţională din Siena.

Lucrarea Madonna della misericordia este una dintre picturile realizate de pictorul Ghirlandaio în tinereţea sa. Pictura este realizată în capela familiei Vespucci din biserica "Toţi Sfinţii" din Firenze. Lucrarea este datată în anul 1472, anul morţii binefăcătorului care a construit capela, Amerigo di Nastagio Vespucci. Acesta era un notar proeminent, jurist şi prieten al familiei de Medici. Se pare că este printre singurele lucrări în care pictarea unei tinere nu a trebuit să fie realizată post-mortem.

Domenico Ghirlandaio, Madonna della misericordia (1472), Capela familiei Vespucci din biserica "Toţi Sfinţii", Florenţa (Italia)

Fresca o reprezintă pe sfânta Fecioară Maria protejându-i pe membrii familiei Vespucci. Este pictat şi Amerigo Vespucci, ca şi copil, şi sora lui, Simonetta Vespucci (cu părul blond, neacoperit). Un important aspect care reiese din datarea acestei picturi este cel al personalităţii artistice al lui Ghirlandaio, care încă de tânăr are acea observaţie atentă la fiecare detaliu psihic şi interior, ceea ce îl face un portretist de excepţie.

În lucrare este prezentat un om bătrân, probabil capul familiei, văzut din spate, în genunchi, având o constituţie solidă. Faţa îi este slabă cu trăsături dure, iar părul alb pare fin. Este reprezentată şi o femeie în vârstă îmbrăcată într-o mantie, care este scoasă în evidenţă printr-un contrast de lumini şi culori. De asemenea, apare şi o femeie tânără cu părul legat la spate şi cu fruntea rasă, după moda existentă în Florenţa în acele timpuri.

Expresia de pe chipul băiatului, Amerigo Vespucci, este una intensă. Faţa sa cu buze groase şi ochii mari este dolofană, rozalie şi prezintă trăsături copilăreşti. Atenţia pictorului pare a-l îndemna pe privitor să zăbovească asupra personajelor aflate în rugăciune. Credincioşii sunt prezentaţi într-o atitudine orantă. Ei îi recunosc sfintei Fecioare Maria rolurile de mamă şi de protectoare, încredinţându-i familiile, comunitatea şi întregul oraşul.

În această pictură se pot observa doi îngeri, câte unul în fiecare parte a Maicii Domnului, care îi susţin mantia. Astfel că mantia capătă forma unei planisfere, făcându-se aluzie la călătoriile pe care le vor întreprinde cei din familie.

Sfânta Fecioară este portretizată frontal, cu braţele deschise şi corpul puţin înclinat, având o centură legată în jurul brâului care o prezintă ca şi însărcinată. De sub umbra Mariei iese un piedestal pe care ea pare bine fixată. Pe acest piedestal se găseşte inscripţia "Misericordia Domini plena est terra" (Pământul este plin de îndurarea Domnului).

Sfânta Fecioară este pentru noi, creştinii, un semn de speranţă şi de mângâiere în trăirea unei credinţe autentice. Adăpostindu-ne sub mantia ei, vom fi în siguranţă în faţa tuturor pericolelor care ne ameninţă viaţa şi credinţa.

Mai ales acum, când suntem poate cuprinşi de frică, de nesiguranţă şi avem nevoie de ajutor, să nu ezităm să alergăm sub mantia ei protectoare, cerându-i ocrotire prin rugăciunea Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu!

Pr. Liviu Focioroş

*

Bibliografie:

• Arnoldi, F. N., ed., "Simone Martini", în Storia dell'Arte Italiana, Fratelli Fabri Editori, Milano 1969, 155-162.

• Arnoldi, F. N., "Domenico Ghirlandaio" în Storia dell'Arte Italiana, Fratelli Fabri Editori, Milano 1969, 676-680.

• Cecchetti I., "Sub tuum praesidium", în Enciclopedia Cattolica, Città del Vaticano 1953, XI, col. 1468-1471.

• Roberts M. C. H. - TUrner E. G., Catalogue of the Greek and Latin Papyri in the John Rylands Library, III: Theological and literary Texts, Manchester University Press 1938, 46-47.

• Mercenier F., "L'Antienne mariale grecque la plus ancienne", în Le Muséon 52 (1939), 229-233.

• Geronimus D., Piero Di Cosimo: Visions Beautiful and Strange, Yale Univeristy Press, Londra 2006.

• Rossi B., A-Merica: il regno di Venere, Youcanprint, Tricase 2015, secţiunea 22.

• Tonini P., Santuario S. Maria dell'Arzilla-Pesaro, (26.12.2011).

• L. Tolosa, Clasificaciòn del Repertorio del Graduale Romanum în Revista Musical Chilena, 40, vol. XVII, Nr. 86 (1963): octombrie - decembrie