altmarius

cultură şi spiritualitate

de Sorin Lavric

http://www.romlit.ro/stilul_lui_hegel

Ce atrage la cartea lui Vasile Gogea nu e conţinutul ei, banal pînă la serbezime, ci împrejurarea biografică că, exmatriculat fiind de la Facultatea de Filosofie şi Istorie, în urma unei înscenări tipic comuniste, studentul a trebuit să aştepte pînă în 1983 susţinerea tezei de licenţă. 
Volumul de faţă e chiar lucrarea de atunci, meritul ei stînd în atingerea unei teme pe care posteritatea lui Hegel n-a încetat s-o disece: de unde vine puterea de atracţie a stilului hegelian? Să ne oprim la această temă, folosind cartea lui Vasile Gogea ca punct de plecare în găsirea unui răspuns. 
În ce constă fascinaţia limbii lui Hegel? Primul imbold e să spui că în jargon, numai că jargonul lui Hegel e o plăsmuire aţoasă de mărgele abstracte, care sunt anevoie de mestecat pînă şi de prozeliţii cei mai fideli ai şvabului. Mărgelele acestea sunt livide, golite de viaţă, croite parcă împotriva simţului limbii. Mai mult, ariditatea lor crasă te sileşte să-l parcurgi pe Hegel pe sărite, sau mai degrabă prin baleiaj: privirea mătură rîndurile urmărind imaginile şi lăsînd deoparte sensul lor. E ca şi cum te-ai lăsa în voia curentului fără să mai bagi în seamă direcţia. Din acest motiv, pe Hegel nu-l citeşti concentrîndute asupra fiecărei distincţii, ci lăsîndu-ţi mintea să alunece în matca nuanţelor. E ca într-un slalom unde succesul cursei nu stă în bifarea fiecărui jalon, ci în atingerea ţintei chiar cu preţul ratării cîtorva jaloane. În schimb, dacă meditezi la fiecare distincţie, te poticneşti fără sorţi de a trece mai departe, abdicînd de la lectură. Dar dacă te laşi în voia curentului, o sugestie de sens începe să prindă contur. Pe Hegel îl înţelegi aluziv, nu logic. Cine se încăpăţînează să-l priceapă logic, bucată cu bucată, va renunţa sub disperarea labirintului de contradicţii inevitabile. Iată de ce jargonul său, departe de a fi un motiv de atracţie, e cauza pentru care Hegel e considerat un autor imposibil. 
Al doilea impuls e să invoci temperamentul filosofului, ştiut fiind că glandele unui autor imprimă scrisului o cadenţă proprie. Scriem în ritmul dat de umori, iar temperamentul trecut în limbă îi dă melodia, acea suită de ritmuri din legarea cărora fiecare om, cînd scrie, îşi arată amprenta proprie. Aşa cum există dermatoglife pe baza cărora poţi identifica posesorul mîinilor, tot aşa putem vorbi de o călcătură aparte pe care un autor o lasă în lexic. Călcătura aceasta sunt „dermatoglifele“ cu iz unic răzbătînd din timbrul gînditorului. E precum o carte de vizită în termeni umorali, întrucît calci vocabularul sub imperiul unei tensiuni ce trece în litere. E sigiliul pe care umorile îl întipăresc în prozodia paginii, cutele din piele care dau scriitorului chipul idiopatic al identităţii. Cînd vorbim în genere de stil subînţelegem chiar melodia prin care autorul se deosebeşte de alţii: nu doar ticuri şi preferinţe, dar mai ales un ritm care face ca orice operă filosofică să aibă un picior metric, care descinde din viscere. 
Numai că la Hegel pînă şi prozodia dezamăgeşte, respiraţia frazelor fiindu-i supărător de labilă, o alternanţă bizară de luxurianţă barocă şi de sacadări abstracte. În Prelegerile de filosofie a istoriei sau în cele de Estetică avem de-a face cu mătăsosul Hegel, pe cînd în Ştiinţa logicii şi în Fenomenologie îl întîlnim pe fachirul Hegel. Aparenţa mătăsoasă vine din suflul larg al frazelor lungi, cu o dantelărie de adjective ce încetinesc ritmul verbal, expresiile legîndu-se lent în volute impunătoare. De pildă, în paginile despre eroii greci din Prelegerile despre estetică, tenta panegirică de preamărire a figurilor legendare sună a orgă sub bolţi de catedrală. Aici emfaza retoricii te apasă prin proporţii, dar preţul plătit stă în lungimea flască a frazelor. În schimb, în Logică dăm peste un fachir călcînd pe ţepi abstracţi, contradicţiile rostogolindu-se precum dinţii de ferăstrău ce taie mintea cititorului. După trei pagini resimţi extenuarea unui turist silit a urca pietrele unui grohotiş. Vrei să înaintezi, dar spiritul îţi alunecă pe distincţii neverosimil de abstracte, nici o sugestie concretă neajutîndu-ţi imaginaţia să găsească un punct de sprijin. Şi atunci îţi laşi mintea să se rostogolească peste contradicţii din neputinţa de a intui ceva concret. 
Un Fichte sau un Feuerbach sunt de o mie de ori preferabili şvabului, căci primul scrie alert, lapidar, cu un ritm tăios şi cu o curgere coerentă a nuanţelor, în vreme ce Feuerbach scrie patetic, în diatribe scurte, în ton de manifest iconoclast. Prozodic vorbind, la amîndoi lectura se face cursiv, fără clătinări bruşte a ritmului lexical. La Hegel, ritmul e imprevizibil, aflat la capriciul unor turbulenţe bizare. Nu întîmplător s-a vorbit de opulenţa incomodă a frazei hegeliene, în comparaţie cu care Fichte e un ceasornicar riguros în halat alb, iar Feuerbach un liric impetuos în redingotă de revoluţionar. La Hegel mantaua vizionarului obscur se încreţeşte în falduri de retorică obositoare, numai că tocmai din aceste falduri ţîşnesc acele fulguraţii formidabile care fac din el un mare scriitor, cum se întîmplă în Filosofia dreptului, unde, cînd te aştepţi mai puţin, din fundalul arid al unei pagini minore izbucneşte imaginea bufniţei care îşi ia zborul la căderea nopţii. Fulguraţiile acestea aduc ingredientul de surpriză al prozei hegeliene, chiar dacă, estetic vorbind, Feuerbach sau Fichte au o concizie plăcută de frază frumoasă, cum nu e de găsit la Hegel. 
Hegel nu scrie frumos, şi totuşi nici Fichte şi nici Feuerbach nu exercită fascinaţia limbii lui. Şi dacă atracţia nu-i vine din jargon şi nici din prozodie, unde e de găsit reţeta stilului înrobitor? Hic iacet lepus : cum se poate ca un autor precar sub unghiul impresiei artistice să aibă o vrajă insidioasă, care te cucereşte treptat? Cum se poate ca un gînditor pe care îl citeşti stînd ca pe ace să te atragă cu puterea farmecelor? Răspunsul este: cauza farmecelor stă în viziune, în Weltanschauung, în acea reprezentare pe care şvabul o are în minte atunci cînd îşi leagă frazele. 
Dacă temperamentul trecut în limbă dă melodia, viziunea trecută în limbă îi dă armonia. Armonie însemnînd: sunetele supra-adăugate ce însoţesc lexicul ca un cîmp de emanaţie a spiritului. Precum supraarmonicele ce învăluiesc linia melodică a unei simfonii, în lexicul unui filosof apare un nimb de distincţie care înconjoară prozodia propriu-zisă. E distincţia viziunii cu putere de blazon. Sau, cu o analogie mai seacă: dacă gesturile unui om îi dau melodia, ţinuta îi dă armonia. Toţi ducem ceaşca de ceai la gură, puţini o fac cu distincţie. Armonia e gradul de nobleţe ce răzbate din viziunea unui gînditor care şi-a asimilat-o pînă la pragul convingerii. E ideea structurînd o atitudine, e persuasiunea colorînd o postură. Cine n-are postură înseamnă că n-are viziune, rezultatul fiind un lexic melodic fără ţinută vizionară. În lexicul lui Hegel simţi o postură, adică o convingere răzbătînd în fraze, de aici fascinaţia. Hegel crede fără dezminţire că e posesorul unui adevăr irefutabil, iar forţa adevărului îi impregnează prelegerile. Cînd un filosof devine misionarul adevărului pe care el însuşi l-a descoperit, el începe să semene cu Hegel. E vorba de harisma celui încredinţat că se află în posesia soluţiei a toate. Cîmpul harismei e atît de puternic că, orîcît de nesuferit i-ar fi jargonul şi oricît de supărătoare i-ar fi sincopele ce rup linia melodică a frazelor, Hegel continuă să te atragă în orbita adeseori ilizibilă a contradicţiilor sale. 
Lexic cu melodie şi fără armonie au mulţi, dar vocabular trepidînd nu doar în tipar melodic, dar mai ales în cîmpul armonic al convingerilor vizionare, iată o calitate rară la filosofi. Hegel e un misionar din a cărui convingere, după moarte, au încolţit şcoli şi s-au desprins curente. Prin comparaţie, Feuerbach e un agent de propagandă ateistă, iar Fichte e un tehnician al solipsismului absurd. Cu Hegel însă, Dumnezeu se leapădă de stilul atic al evangheliilor şi începe să danseze în tropi dialectici. Iată sursa fascinaţiei asupra noastră.

Vizualizări: 65

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor