Solutia

[Bdi]

Scrisoarea Sf.Ioan Gură de Aur către Olimpiada - scrisă de catre Sfant din exil în anul 404, atât de potrivită pt timpurile de acum :

Hai să ușuram rana deprimarii tale și să risipim gândurile care adună norul acesta! Căci ce este ceea ce-ți tulbură gândul? Faptul că furtuna sălbatică și întunecoasă care cuprinde Bisericile a cufundat toate intr-o noapte fără lună, că ea se înalță în fiecare zi producând naufragii umane și crește prăpădul lumii întregi? (...)
Dar deşi ştiu toate acestea nu disper pierzându-mi nădejdile mai bune, gândindu-mă la Cârmaciul acestui univers, Care nu biruie furtuna printr-un meşteşug, ci potoleşte vijelia cu un semn. Iar dacă nu desființează cele cumplite încă de la început, nici degrabă, obiceiul Lui nu e să o facă de la început, ci atunci când ele au crescut, au ajuns la sfârșit și cei mai mulți au disperat, atunci obișnuiește să facă minuni și lucruri uimitoare, aratandu-Si puterea și exersand răbdarea celor ce cad.
Aşadar, nu cădea, rogu-te! Căci un singur lucru este înfricoșător, Olimpiada, şi există o singură încercare, *păcatul* ; şi n-am încetat să-ţi cânt necontenit acest cuvânt. Toate celelalte sunt poveşti, chiar dacă mi-ai vorbi de uneltiri, de ură, de viclenii, de calomnii, ocări, invinuiri, confiscări, exiluri, de săbii ascuţite, de ocean şi de războiul întregii lumi. Fiindcă oricare ar fi acestea, sunt vremelnice și pieritoare, au loc intr-un trup muritor și nu vatama cu nimic sufletul care veghează.
Aşadar, nimic din ce se întâmplă să nu te tulbure, ci
încetând de a mai chema în ajutor pe cutare şi cutare, și de a mai alerga după umbre - căci acesta este ajutorul omenesc- cheamă neîncetat pe Dumnezeu Căruia îi slujești, să facă doar un semn şi toate se vor rezolva într-o clipită. Iar dacă L-ai chemat şi nu s-au rezolvat, e pentru că acesta e obiceiul lui Dumnezeu: nu desfiinţează de la început cele cumplite - ca să repet cuvântul spus mai sus -, ci atunci când ele s-au ridicat şi au crescut şi celor ce se războiesc cu noi nu le-a rămas aproape nici o răutate de săvârşit, atunci preface dintr-o dată toate în senin şi duce lucrurile la stări neaşteptate. Fiindcă El ne poate face nu numai câte lucruri bune aşteptăm şi nădăjduim, ci mult mai multe şi nesfârşit de mari. De aceea şi Pavel vorbea despre El ca despre „Cel care poate să facă mult mai mult decât cele pe care le cerem sau gândim” [Ef 3, 20].
Ai văzut iscusinţa lui Dumnezeu? Ai văzut înțelepciunea Lui? Ai văzut lucrurile Lui paradoxale? Ai văzut iubirea de oameni şi purtarea Lui de grijă? Aşadar, să nu te mai tulburi, nici să nu te mai frămânţi, ci rămâi mulțumindu-I necontenit pentru toate, slăvinduL, chemând-L rugându-L, implorându-L, chiar dacă năvălesc asupra ta zeci de mii de obligaţii, zeci de mii de tulburări, chiar dacă-ţi vin în faţă furtuni şi toate, nimic din ele să nu te tulbure. Căci Stăpânul nu se lasă întrecut de dificultatea lucrurilor, chiar dacă toate s-ar prăbuşi în distrugerea ultimă. Fiindcă poate să scoată pe cei căzuţi, să întoarcă pe cei rătăciţi şi să îndrepte pe cei smintiţi, poate să elibereze pe cei plini de zeci de mii de păcate şi să-i facă drepţi, poate să facă vii pe cei morţi şi strălucitoare cele surpate şi să înnoiască cele învechite. Căci dacă face să existe cele ce nu sunt şi dăruie existenţa celor ce nu se văd nicicând şi nicicum, cu atât mai mult va îndrepta cele ce sunt şi devin.

[Bdi]

După atâtea veacuri trecute gândindu-ne și noi, Sfinte Ioane, la izgonirea ta de pe tronul patriarhal al Constantinopolului și citind cele scrise de tine episcopului Chiriac cel asemenea izgonit, ne mirăm de mintea ta cea luminată și de cuvintele de mângâiere scrise de tine acelui episcop, care pot sluji tuturor creștinilor la cazuri de necazuri și supărări. Tu, Sfinte Ioane Gură de Aur, ai scris episcopului Chiriac acestea: „Vino să-ți scot rana mâhnirii și să-ți risipesc negura cugetului. Furtuna ce a venit asupra Bisericii este amară și grea, iar corăbierii, neputând face nimic pentru încetarea furtunii, stau încremeniți, plâng, se tânguiesc, se roagă și așteaptă sau pieirea lor în valurile mării, sau încetarea furtunii. Nu te mâhni, frate...

https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintilor-trei-iera...

[Bdi]

Sfântul Vasile cel Mare si alți Sfinţi Părinţi ai Bisericii, spuneau că există trei categorii de oameni care au fost salvați: sclavii care urmează poruncile Domnului pentru a nu ajunge în Iad, lucrătorii cu simbrie care se străduiesc să câștige Raiul drept răsplată și fiii care ascultă voia Domnului, din iubire pentru El. Astfel, pe parcursul întregii vieți trebuie să ne ridicăm treptat de la nivelul de sclav, la cel de lucrător și apoi să dobândim mentalitatea fiului. Adică să trecem de la teamă și de la dorința de recompensă, la iubirea desăvârșită.

Să-L iubim pe Tatăl Ceresc, pentru că El ne este mamă, tată, prieten, frate, soț și soție.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/s-a-gasit-vinovatul-ortodoxul-e...

cuvintele Sfântului Cuvios Simeon Noul Teolog,, din 12 martie și anume că un om care se unește cu Hristos în viața aceasta și vede Lumina Necreată a fost deja judecat și nu trebuie să mai aștepte cea de-a doua venire a lui Hristos.

Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, p. 30-31

[Bdi]

Când în anul 825 danezii au atacat mănăstirea Iona, stareţul Blathmac a spus: „Cei care pot înfrunta moartea să stea aici cu mine; ceilalţi salvaţi-vă cât mai aveţi timp”.

[Bdi]

"Cel a cărui minte nu se tulbură nici chiar în mijlocul intreitei suferințe (Adhyātmika – suferințele provocate de trup și minte, Adhibhautika – suferințele provocate de alte entități vii, Adhidaivika – suferințele provocate de dezastrele naturale) și nici nu se înflăcărează la fericire și care este lipsit de atașament, frică și manie, este numit înțelept cu mintea statornică."

- Bhagavad Gita 2.56.

[Bdi]

V. si :

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/vaccin-covid-vs-vaxine-cov...