altmarius

cultură şi spiritualitate

Sfantul Mare Mucenic Mina - 11 noiembrie

Sf Mina.docexplicatii Sf moaste ilustr.doc

In vizita la Sfantul Mina - Abu Mena (zi de praznuire 11 noiembrie)


In vizita la Sfantul Mina, Abu Mena
http://www.crestinortodox.ro/reportaj/72411-in-vizita-la-sfantul-mi...
Despre Sf Mina mai tot romanul a auzit pentru ca, asa cum scrie in acatist, Numele tau, mai mult decat oricare altul dintre sfinti, s-a facut crestinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnica si indestulatoare a orice pagubiri suferite de dansii. Pentru care si astazi patimind cei ce stau fata icoanei Tale cu credinta se roaga a te milostivi spre ei, mangaindu-i si indeplinind cererea lor, ca sa-ti aduca lauda, cantand: Aliluia!

Despre Sf Mina se stie ca s-a nascut in anul 285 in Egipt, in familie crestina, parintii sai numindu-se Eudixius si Eufemia. Parintii sai nu au avut multa vreme copii. In timpul unei sarbatori inchinate Maicii Domnului, Eufemia s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa ii daruiasca un copil, iar la sfarsitul rugaciunii sale, dinspre icoana s-a auzit rostit "Amin". Cateva luni mai tarziu, avea sa se nasca biunecuvantatul copil Mina [anagrama la „Amin”]. Tatal sau a murit pe cand el avea 11 ani, iar mama sa pe cand avea 14 ani; la 15 ani el s-a inrolat in armata romana, unde I s-a dat un rang inalt, datorita numelui tatalui sau.

A slujit in Algeria, timp de 3 ani, ca ostas. Aceasta se intampla pe vremea imparatilor romani pagani Diocletian si Maximilian, care au dat porunca sa fie chinuiti si ucisi toti crestinii care nu se vor inchina la idoli. Scarbit si mahnit de privelistea crestinilor obligati a se inchina la idoli, a plecat in pustiu, timp de 5 ani ducand viata de anahoret, in post si rugaciuni catre adevaratul Dumnezeu.

In vremea petrecuta in pustiu l-a intalnit pe Sfantul Macarie Egipteanul care i-a spus: "Ce cauti Mina, de unul singur, intre cer si pamant? Locul tau este printre oameni, ca acestia sa ia aminte la cuvintele si faptele tale. Daca ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie“.

In al cincilea an de pustnmicie, Mina a avut o revelatie, in care a vazut un inger care incununa martirii cu coronite, iar in timp ce se gandea la viziunea sa, a auzit un glas care a spus: " Fii binecuvantat Mina, cel care ai fost chemat la viata pioasa inca din copilaria ta. Tu vei fi incununat cu trei cununi: una pentru puritatea / celibatul tau, a doua pentru viata ascetica, iar a treia pentru mucenicie".

"Si intarindu-se de ajuns si aprinzandu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorat din munte si, stand in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tarsini si a fost ars de foc si tarat fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfarsitul prin sabie" (Sinaxar). A fost martirizat in anul 309, in Frigia.

Se spune soldatii care l-au ucis pe Mina au aruncat trupul sau in foc, dar timp de 3 zile nu a ars, astfel incat corpul sau a putut fi luat de catre sora sa, care impreuna cu niste soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. Atunci cand persecutia contra crestinilor a incetat, se spune ca un inger i-a aparut Papei Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sf Mina, sa-l puna pe o camila si sa-l duca in Desertul de Vest. Intr-un anume loc, nu departe de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila nu au mai vrut sa se miste, oricat au incercat crestinii sa o faca sa mearga mai departe. Au inteles astfel ca este un semn de la Dumnezeu si in acel loc au ingropat trupul Sf Mina.

Timp de cateva secole, nu s-a mai stiut nimic de Mina, ostasul mucenic, pana cand intr-un anume loc din desert, oile bolnave ale unui pastor au inceput sa se vindece miraculous si chiar pastoral insusi s-a tamaduit. Vestea s-a dus repede, bolnavii au inceput sa vina, fara sa stie care este de fapt cauza acestor vindecari. Locul devenise atat de cunoscut, incat chiar fiica Imparatului de la Constantinopole ( Constantin cel Mare sau Zeno), bolnava de lepra,a fost trimisa acolo spre tamaduire. Stand noaptea pe malul apei, in locul in care se faceau minuni, Sf Mare Mucenic Mina i s-a aratat in vis, descoperind ca acolo se afla sfintele sale moaste si poruncind sa se cladeasca o biserica in cinstea sa. Dimineata, fata era vindecata si a spus insotitorilor sai visul.

Pe acel loc, la 45 km sud-vest de Alexandria, imparatul de la Constantinopole a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci un intreg oras a fost construit pe acel loc, cuprinzand strazi, cladiri, biserici si baptisteriu, o cladire cu doua aripi pentru bolnavi ( de o parte barbati, de alta parte femei si copii), magazine. Orasul Sf Mina a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj si tamaduire ale lumii crestine, sticlute de ulei sau apa sfintita pe care era gravat numele Sf Mina fiind descoperite in siteuri arhelologice din diverse tari apartinand spatiului mediteraneean, ca de exemplu: in Heidelberg - Germania, Milano - Italia, Dalmatia - Croatia, Marsilia - Franta, Dongola - Sudan si in Jerusalim. La mijlocul sec al VII-lea, orasul a fost distrus de catre musulmani. Primele excavari pentru punerea in valoare a siteului arheologic Abu Mena au inceput in tre anii 1905 - 1907.

In prezent, la aproximativ 1 km distanta de orasul Sf Mina, Papa Chiril VI al Alexandriei ( papa intre anii 1959 - 1971) a costruit una dintre cele mai impresionante si faimoase manastiri ale Egiptului, in care se afla spre inchinare moastele Sf Mina si ale papei. Aici vietuiesc acum 101 calugari, care slujesc Sfanta Liturghie de 3 ori pe zi ( de la orele 6, de la 8 si de la 10).

Din anul 1979 siteul arheologic Abu Mena - orasul de marmura al Sf Mina - este inclus in Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca din anul 2001 sa intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate in pericol de distrugere. Plecand din Cairo spre Alexandria, pe la mijlocul zilei se viziteaza Wadi Natrun - locurile patericului egiptean - iar apoi se ajunge la manastirea Sf Mina, aflata cu 45 km inainte de Alexandria. Profilul impunator al manastirii din pustiu se profileaza pe cerul dupa-amiezii si intrand, pelerinul este absolut impresionat atat de dimensiunea catedralei, de mozaicurile imense si foarte frumoase de pe pereti reprezentand scene din viata Mantuitorului, dar si de multimea credinciosilor crestini, multi cu copii in brate, care vin sa se inchine la sfintele moaste ale Sf Mina, grabnic ajutator si mare factor de minuni.

Ne-am descaltat cu totii la intrarea in spatiul din dreapta catedralei, in care se afla moastele Sf Mina si un superb mozaic care il reprezinta si am asteptat piosi la rand, sa ne inchinam celui care ne-a fost de atatea ori direct ajutator. Il cunosteam pe Sf Mina de acasa, din viata noastra de zi cu zi, ca fiind sfantul catre care, daca pui rugaciune, pe loc te ajuta sa gasesti lucrul pierdut sau sa se resolve o problema de nedreptate; si nu doar acestea. Ne-a mirat insa reprezentarea egipteana a Sf Mina, ca tanar ostas, cu ambele brate ridicate pentru inchinare si cu doua camile aflate de o parte si de alta a sa. Am aflat astfel ca doar doi sfinti egipteni sunt astfel reprezentati - Sf Mina si Sf Pavel - primul eremit ( a carui loc de vietuire s-a aflat aproape de cel al Sf Antonie cel Mare, mult mai cunoscut decat Sf Pavel); iar camilele fac referinta la episodul din viata sfantului Mina in care animalele au refuzat sa duca mai departe trupul mucenicului, aratand astfel voia Domnului si fixand definitiv locul de tamaduire si inchinare. Aici, in desert.

Se pare ca reprezentarea din icoane a Sf Mina ca ostas in varsta, calare pe cal, nu are suport biografic. Noi romanii am ajuns la Manastirea Sf Mina chiar in 11 noiembrie 2008, dar am constatat ca Biserica Copta il pomeneste in data de 24 noiembrie.
"O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugaciunea noastra ce-ti aducem din toata inima, ca sa ne izbavesti pre noi de boale si de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta si a marturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfantului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia !"
Maria Chirculescu





Sfîntul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credinţa creştin şi cu slujba ostaş, fiind sub stăpînirea tribunului Fermilian în Mitropolia Cotuanului. Atunci împărăţeau Diocleţian şi Maximian, împăraţi păgîni care au dat poruncă în toate părţile ca, creştinii care nu se vor închina idolilor, să fie munciţi şi omorîţi toţi; încît credincioşii pretutindeni erau siliţi spre jertfe idoleşti.
Atunci fericitul Mina, nerăbdînd să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, şi-a lăsat ostăşia şi s-a dus în munte în pustie, mai bine voind a vieţui cu fiarele decît cu poporul care nu cunoaşte pe Dumnezeu. Şi umbla din loc în loc prin munţi şi prin pustietăţi, învăţînd Legea Domnului, iar cu postul şi cu rugăciunea curăţindu-şi sufletul său, slujea ziua şi noaptea adevăratului Dumnezeu. Apoi trecînd multă vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc în cetatea Cotuanului, la care adunîndu-se mulţime de popor păgînesc, se făceau diferite jocuri şi privelişti, alergări de cai şi lupte în cinstea necuraţilor zei, la care privelişte privea toată cetatea cu luare aminte, de pe locuri înalte.
Acel praznic, văzîndu-l Sfîntul Mina mai înainte cu duhul, s-a aprins de rîvnă după Dumnezeu, şi lăsînd munţii şi pustietatea, a venit în cetate şi în mijlocul priveliştii a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toţi, şi a strigat cu glas tare: "Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine". Acestea strigînd sfîntul, toţi cei de la privelişte şi-au întors ochii spre dînsul şi tăcînd se mirau de îndrăzneala lui. Acolo se afla şi Piros, ighemonul cetăţii.
Acela îndată a poruncit să prindă pe sfîntul şi, aducîndu-l, l-a întrebat: "Cine eşti tu?" Iar Sfîntul Mina a strigat în auzul a tot poporul, zicînd: "Eu sînt robul lui Iisus Hristos, Care împărăţeşte în cer şi pe pămînt". Şi iar l-a întrebat ighemonul: "Străin eşti sau eşti locuitor de aici? Şi cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliştii?" Iar sfîntul nerăspunzînd la cuvintele lui, unul din ostaşii cei ce stăteau înainte l-a cunoscut pe dînsul şi a zis: "Cu adevărat, acesta este Mina ostaşul care era sub stăpînirea tribunului Fermilian".
Iar ighemonul a zis: "Oare ostaş ai fost, precum grăiesc aceştia despre tine?" Sfîntul a răspuns: "Aşa este, ostaş am fost şi petreceam în cetatea aceasta; dar, văzînd fărădelegile poporului celui amăgit de diavoli care se închină idolilor iar nu lui Dumnezeu, pentru aceea am lepădat slujba ostăşească şi am ieşit din cetate, ca să nu fiu părtaş fărădelegii şi pieirii lor; şi am umblat pînă acum prin locuri pustii, fugind de oamenii cei necredincioşi şi vrăjmaşi Dumnezeului meu. Iar acum auzind de praznicul vostru cel necurat, am rîvnit după Dumnezeul meu şi am venit să mustru orbirea voastră şi să mărturisesc pe Unul, adevăratul Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pămîntul cu cuvîntul Său şi ţine toată lumea". Auzind acestea ighemonul, a poruncit să ducă pe sfîntul în temniţă şi să-l păzească pînă a doua zi. Iar el, toată ziua aceea s-a îndeletnicit cu prăznuirea şi cu priveliştea.
A doua zi a şezut ighemonul la judecată şi scoţînd din temniţă pe Sfîntul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri şi cu munci îngrozindu-l. Dar de vreme ce nu a putut să-l înduplece cu cuvintele sale la credinţa cea idolească, a început a-l sili. Şi dezbrăcîndu-l şi întinzîndu-l la pămînt patru ostaşi, a poruncit să-l bată fără cruţare cu vine de bou, încît curgeau şiroaie de sînge din rănile lui. Iar un oarecare dintre cei ce stăteau acolo, cu numele Pigasie, a zis către sfîntul: "Miluieşte-te pe tine, omule, şi te supune poruncii ighemonului, mai înainte, pînă nu va fi zdrobit trupul tău de răni. Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai pînă la o vreme, ca să te izbăveşti de muncile acestea; iar pe urmă iarăşi vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor şi puţină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci".
Sfîntul a răspuns cu asprime: "Du-te de la mine, lucrătorule al fărădelegii, căci eu am jertfit şi încă voi jertfi jertfă de laudă Dumnezeului meu, Care-mi dă ajutorul Său şi mă întăreşte în răbdare, încît muncile acestea mai mult mi se par uşurare decît cumplită muncă". Mirîndu-se muncitorul de răbdarea aceasta, a poruncit să pună asupra lui mai multe munci. Deci, sfîntul a fost spînzurat pe lemn şi cu unghii de fier strujit, iar muncitorul, batjocorindu-l, zicea: "Oare simţi vreun fel de dureri, Mina? Oare îţi plac muncile? Voieşti să-ţi mai îndulcesc această dulceaţă?"
Iar mucenicul, deşi pătimea, a răspuns ighemonului: "Nu mă vei birui muncitorule cu muncile acestea de scurtă vreme, pentru că-mi stau înainte ostaşii Impăratului ceresc care îmi ajută şi pe care tu nu-i vezi". Iar ighemonul a poruncit slugilor să muncească mai aspru pe sfîntul şi zicea: "Nu mărturisi aici alt împărat afară de împăraţii romanilor". Iar mucenicul răspundea: "Dacă aţi fi cunoscut voi pe adevăratul Împărat, nu aţi fi hulit pe Cel mărturisit de mine; pentru că Acela este cu adevărat Impărat al cerului şi al pămîntului şi nu este altul afară de Dînsul. Iar voi, neştiindu-L pe El, Il huliţi şi-L asemănaţi cu împăraţii voştri cei muritori, cărora Cel de sus le-a dat cinstea cea împărătească şi stăpînirea, Însuşi fiind Domn a toată făptura".
Ighemonul a zis către dînsul: "Cine este Acela Care dă stăpînire împăraţilor şi stăpîneşte peste toţi?" Mucenicul a răspuns: "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care totdeauna viază, Căruia toate I se supun, cele din cer şi cele de pe pămînt. Acela este Care aşează în scaune pe împăraţi şi le dă stăpînire". Muncitorul a zis: "Oare nu ştii că împăraţii romanilor se mînie asupra tuturor celor care mărturisesc numele lui Hristos şi au poruncit să-i omoare pe dînşii?"
Răspuns-a mucenicul: "Domnul a împărăţit, să se mînie popoarele. Dacă împăraţii voştri se mînie asupra lui Hristos şi asupra creştinilor care mărturisesc numele Lui, ce-mi pasă mie? Eu de acea mînie nu ţin seama, fiind rob al Hristosului meu. Numai de aceasta am grijă, ca să petrec în mărturisirea Preasfîntului Său Nume pînă la moarte şi să mă îndulcesc de dragostea Lui, de care cine mă va putea despărţi? Necazul sau strîmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau nevoia, sau sabia? Nimic nu mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos!"
După aceasta muncitorul a poruncit să frece rănile lui cu petece de păr. Şi acestea făcîndu-se, mucenicul zicea: "Acum mă dezbrac de haina cea de piele şi mă îmbrac cu veşmîntul mîntuirii". Apoi a poruncit muncitorul să-l ardă pe sfînt cu făclii aprinse şi a fost ars tot trupul lui, iar el tăcea. Şi l-a întrebat pe el ighemonul: "Oare nu simţi focul, Mina?" Sfîntul a răspuns: "Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc, este foc mistuitor şi-mi ajută mie şi pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeţi şi nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă".
Zis-a lui ighemonul: "Cum grăieşti tu acestea, căci ai petrecut toţi anii vieţii tale în oaste şi ştii carte?" Sfîntul a răspuns: "Domnul nostru Iisus Hristos a zis nouă: Cînd veţi fi duşi înaintea împăraţilor şi a domnilor pentru Mine, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi grăi, că vi se va da în acel ceas gură şi înţelepciune cu care veţi grăi". Iar ighemonul a întrebat: "De unde a ştiut Hristosul vostru că veţi pătimi pentru Dînsul unele ca acestea?"
Sfîntul a răspuns: "De vreme ce este Dumnezeu adevărat, apoi este şi înainte-văzător. El a ştiut şi ştie toate cele ce vor fi şi mai înainte de a se face oarecare lucruri; toate sînt ştiute de El, şi chiar şi gîndurile noastre le cunoaşte". Iar ighemonul neştiind ce să spună împotriva acestora, a zis către sfîntul: "Mina, lasă cuvîntarea cea multă şi alege una din două: sau fii al nostru, ca să nu te muncim mai mult, sau fii al lui Hristos, ca să te pierdem odată".
Sfîntul a răspuns cu mare glas: "Al lui Hristos am fost, sînt şi voi fi!" Iar ighemonul a zis: "Dacă voieşti, te voi lăsa două sau trei zile ca să te gîndeşti bine şi să ne dai răspunsul cel de pe urmă". Sfîntul a răspuns: "Nu două sau trei zile au trecut de cînd sînt creştin, şi n-am cugetat niciodată să mă lepăd de Dumnezeul meu. Deci nu se cade mai mult a gîndi, nici a nădăjdui ighemoane altceva a auzi de la mine, decît numai acest răspuns de pe urmă: de Dumnezeul meu nu mă voi lepăda şi idolilor voştri nu voi jertfi, nici nu voi pleca genunchiul meu înaintea celor fără de suflet".
Atunci ighemonul, mîniindu-se mai mult, a poruncit să aştearnă pe pămînt cîrlige şi multe cuie de fier şi peste acelea să tîrască legat pe Sfîntul Mina. Iar el, ca şi cînd ar fi fost tras pe nişte flori, mai cu îndrăzneală defăima pe zei şi nebunia poporului celui înşelat de diavoli. Iar ighemonul a poruncit să-l bată cu vergi de plumb şi a fost muncit astfel mult timp. Iar unul din ostaşii care erau acolo, anume Iliodor, a zis către muncitorul: "Stăpîne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creştinesc este nepriceput şi nu bagă seama de munci, ca şi o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci porunceşte mai degrabă a sfîrşi pe acest creştin împietrit".
Îndată ighemonul a dat această hotărîre asupra sfîntului: "Pe Mina, ostaşul cel rău, care a căzut în credinţa creştinească, iar porunca împărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim să se taie cu sabia, şi trupul lui să fie ars în foc înaintea tuturor". Deci, luînd ostaşii pe Sfîntul Mucenic Mina, l-au dus după cetate şi i-au tăiat capul; apoi aprinzînd un foc mare au aruncat într-însul sfîntul trup mucenicesc. Iar oarecare dintre credincioşi, după ce s-a stins focul, au venit acolo şi au apucat părţi din moaştele sfîntului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pînză curată, le-au uns cu aromate, iar după puţină vreme le-au dus în patria lui şi le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit şi o biserică în numele lui; şi multe minuni se săvîrşeau într-însa cu rugăciunile sfîntului.
După moartea păgînilor şi urîtorilor de Dumnezeu împăraţi ai Romei, împărăţind dreptcredinciosul împărat Constantin cel Mare, şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos sporind, atunci oarecare iubitori de Hristos din cetatea Alexandriei, căutînd moaştele Sfîntului şi slăvitului Mucenic al lui Hristos Mina, au zidit o biserică în numele lui. În aceeaşi vreme un negustor bine credincios din pămîntul Isauriei, venind în Alexandria după neguţătorie, a auzit de minunile şi de tămăduirile cele multe ce se făceau în Biserica Sfîntului Mina şi a zis întru sine: "Mă voi duce dar şi eu şi mă voi închina cinstitelor moaşte ale Sfîntului Mucenic şi voi duce un dar în biserica lui, ca Dumnezeu să-mi fie milostiv, prin rugăciunile răbdătorului Său de chinuri".
Deci, sculîndu-se, a plecat luînd cu sine o pungă plină cu galbeni. Şi venind la un iezer format de revărsarea mării, a aflat o trecătoare şi a venit la locul ce se zicea Locsonita. Acolo, ieşind la ţărm, îşi căuta loc unde să se odihnească peste noapte, că era seară. Aflînd o casă, a zis gazdei: "Prietene, fie-ţi milă şi mă primeşte în casa ta, ca să rămîn aici, fiindcă a apus soarele şi mă tem a merge singur pe cale şi nici n-am tovarăş să călătorească cu mine". Iar cel cu casa a zis: "Intră, frate, şi rămîi aici pînă ce se va face ziuă".
Deci, intrînd oaspetele în casă, s-a culcat şi a adormit. Iar cel cu casa, văzînd la oaspete punga cu galbeni, a rîvnit spre dînsa şi îndemnat fiind de diavolul, a gîndit să ucidă pe oaspetele său ca să ia aurul. El s-a sculat la miezul nopţii şi l-a sugrumat cu mîinile; apoi, tăindu-l bucăţi, a pus acestea într-o coşniţă pe care a ascuns-o în cămara sa cea mai ascunsă, căutînd după aceea un loc foarte retras unde să îngroape pe cel ucis.
Aşa cugetînd acela, s-a arătat Mucenicul lui Hristos Mina, şezînd pe cal, venind ca un ostaş de la împăratul şi, intrînd pe uşă în casa ucigaşului, întrebă despre oaspetele cel ucis. Iar ucigaşul a zis către dînsul: "Nu ştiu ce spui, stăpîne, n-a fost la mine nimeni". Iar sfîntul, pogorîndu-se de pe cal, a intrat în casa cea ascunsă, şi aflînd coşniţa a tras-o afară şi a zis către ucigaş: "Ce este aceasta?" Iar el înfricoşîndu-se, s-a aruncat la picioarele sfîntului. Apoi sfîntul, alcătuind bucăţile celui tăiat şi rugîndu-se, a înviat pe cel mort. După aceea a zis către dînsul: "Dă slavă lui Dumnezeu!"
Iar el, sculîndu-se ca din somn şi cunoscînd ce a pătimit de la cel cu casa, a preamărit pe Dumnezeu, mulţumind şi închinîndu-se ostaşului care se arătase. Apoi sfîntul, luînd aurul de la ucigaş, l-a dat omului celui înviat şi a zis: "Mergi în calea ta cu pace!" După aceea, întorcîndu-se către ucigaş, l-a certat pe dînsul şi l-a bătut, iar acela cerea iertare. Sfîntul dîndu-i iertare şi rugîndu-se pentru dînsul, a încălecat pe cal şi s-a făcut nevăzut de la ochii lui.
Era în Alexandria un om cu numele Eutropie. Acesta s-a făgăduit să dea Bisericii Sfîntului Mina un vas de argint. Deci, chemînd pe argintar, i-a poruncit să-i facă două vase; unul cu numele sfîntului şi să scrie pe dînsul cuvintele: "Vasul Sfîntului Mare Mucenic Mina", iar pe celălalt numele lui şi să scrie pe dînsul aşa: "Vasul lui Eutropie, cetăţeanul Alexandriei". Iar argintarul, cînd a săvîrşit amîndouă vasele, al Sfîntului Mina a ieşit mai frumos decît celălalt. Iar Eutropie, cînd era odată pe mare şi se ospăta dintr-însele, văzînd vasul cel făcut pe numele Sfîntului Mina mai frumos decît cel făcut pe numele lui, nu voia să-l mai dea sfîntului, ci a poruncit slugii sale să pună într-însul bucate, iar pe cel cu numele său să-l trimită la Biserica Sfîntului Mina.
După ce s-a sfîrşit masa, a luat sluga vasul mucenicului şi mergînd la marginea corăbiei a început a-l spăla în mare. Şi spălîndu-l, a căzut asupra lui o spaimă, căci a văzut un om ieşind din mare, care răpind vasul din mîna lui, s-a făcut nevăzut. Iar sluga, tremurînd de frică, s-a aruncat în mare după vas. Acestea văzînd stăpînul lui, s-a spăimîntat şi plîngînd zicea: "Vai mie, ticălosul, pentru ce am oprit vasul sfîntului, căci am pierdut şi pe rob şi vasul. Dar Tu, Doamne Dumnezeul meu, nu Te mînia pînă în sfîrşit şi fă milă cu sluga mea, că iată, dau făgăduinţă că dacă voi afla măcar trupul slugii mele, apoi voi face alt vas ca acela, pe care-l voi da plăcutului Tău, Sfîntul Mina, sau voi da preţul vasului pierdut la biserica sfîntului".
Apoi ajungînd corabia la ţărm, a ieşit Eutropie la uscat şi se uita pe marginea mării, voind să vadă trupul slugii aruncat de mare, ca să-l îngroape pe el. Şi luînd aminte cu sîrguinţă, a văzut pe slugă cu vasul ieşind din mare şi, înspăimîntîndu-se, a zis cu mare glas: "Slavă lui Dumnezeu. O, cu adevărat, mare este Sfîntul Mina!" Apoi au ieşit toţi din corabie şi văzînd pe slugă ţinînd vasul, s-au mirat şi slăveau pe Dumnezeu. După aceea l-au întrebat pe el cum a rămas viu în mare şi cum a ieşit sănătos. Iar el le-a spus, zicînd: "Cînd m-am aruncat în mare, un bărbat slăvit împreună cu alţi doi, m-au apucat şi au călătorit pînă aici împreună cu mine, ieri şi astăzi". Eutropie luînd pe slugă şi vasul, s-a dus la biserica Sfîntului Mina şi, închinîndu-se, a lăsat vasul cel făgăduit sfîntului şi s-a dus, mulţumind lui Dumnezeu şi preamărind pe plăcutul Său, pe Sfîntul Mina.
O femeie oarecare cu numele Sofia, din părţile Fecozaliei, mergea la Sfîntul Mina să se închine. Şi a întîmpinat-o un ostaş, pe cînd mergea pe cale şi poftind-o pe dînsa, voia să o silească la desfrînare. Iar ea, împotrivindu-se, chema în ajutor pe Sfîntul Mucenic Mina, care n-a trecut-o cu vederea, ci şi pe siluitor l-a certat şi pe femeie a păzit-o nevătămată. Pentru că ostaşul acela legînd calul de piciorul său cel drept, voia să siluiască pe femeie.
Iar calul sălbăticindu-se, nu numai că a apărat pe femeie, ci şi pe stăpînul nelegiuit l-a tîrît pînă la Biserica Sfîntului Mina, nechezînd şi sforăind, încît a scos pe mulţi ca să-l vadă, căci era praznic şi se adunase mulţime de popor la biserică. Ostaşul acela, văzînd adunare de bărbaţi, iar calul tot speriat şi că nimeni nu poate să-l ajute, s-a temut ca să nu pătimească de la cal ceva mai rău; deci, fără de ruşine şi-a vădit fărădelegea sa, mărturisind-o înaintea tuturor. Atunci îndată a stat calul şi s-a făcut blînd, iar ostaşul, intrînd în biserică, a căzut în genunchi, rugîndu-se şi cerînd iertare pentru greşeala sa.
Un şchiop şi o femeie mută şedeau lîngă biserica sfîntului, împreună cu alţii mulţi, pentru tămăduire. Iar la miezul nopţii, cînd dormeau toţi, sfîntul s-a arătat ologului şi i-a zis: "Apropie-te încetişor de femeia cea mută şi o atinge pe dînsa la picior". Iar şchiopul a zis: "Sfinte al lui Dumnezeu, oare desfrînat sînt eu, de-mi porunceşti aceasta?" Iar sfîntul i-a zis şi a doua oară şi a treia oară: "Dacă nu vei face aceasta, nu te vei tămădui". Iar ologul s-a tîrît, după porunca sfîntului şi a atins-o pe cea mută la picior; iar ea deşteptîndu-se, a început a striga, supărîndu-se asupra şchiopului, care temîndu-se de ea, s-a sculat şi sărind, a fugit. Apoi au cunoscut amîndoi vindecarea lor, că şi femeia cea mută a vorbit şi omul cel olog a sărit ca cerbul; şi au dat mulţumire lui Dumnezeu şi Sfîntului Mucenic Mina.
Un evreu oarecare avea ca prieten un creştin. Deci, ducîndu-se evreul într-un loc departe, a dat prietenului său spre păstrare o lădiţă cu o mie de galbeni. Apoi evreul zăbovind cîtăva vreme în acea latură, creştinul a gîndit în inima sa să nu-i mai dea înapoi galbenii cînd se va întoarce, ci să-i tăinuiască, ceea ce a şi făcut. Venind evreul, a cerut de la creştin să-i dea galbenii ce i-a încredinţat spre păstrare. Iar creştinul a tăgăduit, zicînd: "Nu ştiu ce vorbeşti, căci nu mi-ai dat nimic".
Evreul, auzind aceasta, s-a mîhnit şi s-a deznădăjduit de aurul său, dar a zis creştinului: "Frate, nimeni nu ştie de aceasta, numai Unul Dumnezeu şi dacă tăgăduieşti aurul cel dat ţie spre păstrare zicînd că nu l-ai primit, apoi spune cu jurămînt. Deci, să mergem la biserica Sfîntului Mina şi acolo jură-te că n-ai luat de la mine lădiţa cu o mie de galbeni".
Şi au mers amîndoi împreună şi creştinul s-a jurat înaintea lui Dumnezeu că n-a luat de la evreu aurul în păstrare. După sfîrşitul jurămîntului, au ieşit amîndoi din biserică şi cînd au încălecat pe caii lor, a început calul creştinului a se speria încît nu mai era cu putinţă a-l ţine; căci rupînd frîul, a fugit şi a aruncat la pămînt pe stăpînul său. Căzînd creştinul de pe cal, i-a ieşit inelul din deget şi o cheie din buzunar. Apoi, sculîndu-se, a prins calul şi l-a îmblînzit şi încălecînd, iarăşi mergea împreună cu evreul.
Ajungînd la un loc, a zis creştinul către evreu: "Prietene, iată locul este frumos, să descălecăm de pe cal ca să mîncăm". Şi descălecînd, au slobozit caii ca să pască, iar ei au început a se ospăta. După puţin, creştinul a văzut pe sluga sa că venise şi stătea înaintea lui ţinînd în mînă lădiţa evreului, iar în cealaltă, inelul căzut din degetul lui şi cheia; şi văzîndu-l, s-a spăimîntat. Apoi a zis către slugă: "Ce este aceasta?" Sluga a zis: "Un ostaş înfricoşat, călare, a venit la stăpîna mea şi i-a dat cheia şi cu inelul şi a zis către dînsa: "Trimite în grabă lădiţa evreului, ca să nu cadă bărbatul tău în primejdie. Deci, mi-a dat mie acestea ca să ţi le aduc precum mi-a poruncit".
Evreul văzînd, s-a spăimîntat de această minune; apoi, bucurîndu-se, s-a întors cu creştinul la Sfîntul Mina, s-a închinat pînă la pămînt cerînd cu credinţă Botezul, pentru o minune ca aceasta pe care singur a văzut-o. Iar creştinul ruga pe sfîntul să-i dea iertare pentru că a defăimat legea lui Dumnezeu. Şi amîndoi au primit ceea ce au cerut, adică unul Sfîntul Botez iar altul iertare. Şi au mers fiecare întru ale sale, bucurîndu-se şi slăvind pe Dumnezeu şi pe plăcutul Său, Sfîntul Mina.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie11.htm

Abu Mena (sau Abu Mina) a fost un oraş, complex de mănăstiri şi centru al pelerinajului creştin în perioada târzie a Egiptului Antic, situat la aproximativ 45 km sud-vest de Alexandria. Ruinele sale au fost incluse în patrimoniul mondial în 1979. Sunt foarte puţine rămăşiţe încă în picioare, dar fundaţiile clădirilor celor mai mari, cum ar fi marea basilică, sunt uşor de văzut. Acţiuni agriculturale recente în zonă au dus la o ridicare a pânzei freatice, cauzând prăbuşirea sau lipsa stabilităţii unor clădiri din complex. Acesta a fost adăugat pe lista de locaţii ameninţate din patrimoniul mondial în 2001.

Sf Menas din Alexandria a fost martirizat la sfârşitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea. Diverse mărturii din secolul V sau mai târzii dau versiuni diferite ale înmormântării sale şi fondarea ulterioară a bisericii sale. Elementele esenţiale sunt că trupul său a fost transportat din Alexandria pe o cămilă, care a fost condusă în deşert dincolo de lacul Mareotis. La un moment dat, cămila a refuzat să continue să meargă, în ciuda tuturor eforturilor de a o urni. Acest lucru a fost luat ca un act al voinţei divine, iar însoţitorii trupului l-au îngropat în acel loc. Majoritatea versiunilor poveştii spun că locaţia mormântului a fost uitată până la redescoperirea sa miraculoasă de către un păstor. Din Synaxariumul etopian (trad. E.A.W. Budge): “Şi Dumnezeu a vrut să arate locul trupului Sfântului Menâs. Şi era în acel deşert un anume păstor, şi într-o zi o oaie care suferea de boala scabiei s-a dus în acel loc şi s-a scufundat în apa micului izvor din apropierea locului şi s-a rostogolit prin el şi s-a vindecat pe loc. Şi când păstorul a văzut lucrul acesta şi a înţeles miracolul s-a minunat peste măsură. Şi după aceea obişnuia să ia praf de pe acel altar şi să-l amestece cu apă şi să îl pună pe oi şi dacă erau bolnave de scabie erau vindecate pe loc. Şi obişnuia să facă asta tot timpul şi astfel îi vindeca pe toţi care veneau la el.”

Vorba despre puterile de vindecare ale păstorului s-a răspândit repede. Synaxariumul arată cum Constantin cel Mare a trimis-o pe fiica sa bolnavă la păstor pentru a fi vindecată şi o acreditează pe ea cu găsirea trupului lui Menas, după care Constantin a ordonat construirea unei biserici pe acel loc. (Unele versiuni ale poveştii îl înlocuiesc pe Constantin cu împăratul de la sfârşitul secolului al V-lea, Zeno, dar arheologii au datat fundaţia iniţială a clădirii de la sfârşitul secolului IV). Până la sfârşitul secolului IV era un loc semnificativ de pelerinaj pentru creştinii care doreau vindecare şi alte miracole.

În timpul domniei lui Arcadius, arhiepiscopul local a observat că mulţimile depăşeau cu mult capacitatea micii biserici. A scris împăratului, care a ordonat o expansiune majoră a complexului, prima din cele trei mari expansiuni ale bisericii care vor avea loc eventual. La sfârşitul Antichităţii târzii, Abu Mena devenise principalul loc de pelerinaj din Egipt.

Abu Mena a fost distrus de cucerirea musulmană de la mijlocul secolului VII.

Excavaţii arheologice
Situl a fost iniţial excavat din 1905 până în 1907. Aceste săpături au descoperit o bazilică mare, o biserică adiacentă în care probabil erau păstrate rămăşiţele sfântului şi băile romane.

O serie de excavaţii ulterioare, pe termen lung, a Institutului Arheologic German s-a finalizat în 1998. Cele mai recente săpături au descoperit un dormitor mare pentru pelerinii săraci, cu aripi separate pentru bărbaţi, femei şi copii. Un complex de la sudul marii bazilici era probabil reşedinţa abatelui. Săpăturile sugerează că este posibil ca marele xenodocheion, o zonă de primire pentru pelerini, să fi fost iniţial un cimitir. De asemenea, au fost descoperite o serie de prese de vin, inclusiv locuri subterane pentru depozitare, care datează din secolele VI şi VII.


Moaste ale Sf Mina:

In Bucuresti:
-Biserica “Sf. Mina - Vergu”, aflată la cca. 300 m. de Magazinul Unirea, pe partea stg. a Căii Călăraşilor/Bd Coposu, Str. C.F. Robescu, Nr. 18 A; tot aici si o icoana a sa facatoare de minuni.
Ca in fiecare an, baldachinul se va afla amplasat in curtea Lacasului, exact in fata treptelor de intrare in Biserica. Randul format se va intinde pe strazile laterale si va exista un cordon de jandarmi menit sa asigure ordinea. Pentru cei care vor sa vina pentru prima oara, mentionam ca pentru a ajunge la Biserica Sfantul Mina trebuie sa se indrepte spre Piata Unirii. In momentul in care va aflati, pe pasaj, in fata Magazinului Unirea, va trebui sa mergeti pe strada din laterala stanga a acestuia (Cal. Calarasilor / Bd Coposu), pe linia de tramvai, aproximativ 1 statie, dupa care veti vedea Biserica tot pe partea stanga a soselei.
„După cum este cunoscut din cronicile timpului – ne-a spus părintele paroh Gheorghe Ispas – în anul 1874, o mare parte din Capitală a ars în urma unui incendiu, care a cuprins 12 biserici din oraş. Printre acestea a fost şi biserica ctitoriei familiei Stelea. Pompierii, jandarmii şi locuitorii care au venit să stingă focul şi să salveze odoarele bisericii au observat că la catafalcul de la catapeteasmă, unde era mult jar şi ardea focul, se afla o icoană de care flăcările nu se atingeau. Ei şi-au dat seama că este vorba de o minune a lui Dumnezeu. Atunci au luat icoana intactă, au cercetat-o şi au văzut că pe ea este chipul Sf. Mucenic Mina. De îndată au mers cu ea la Mitropolie, să spună despre minunea la care au fost martori, având dovada vie în mâini. Auzind cele întâmplate, mitropolitul a decis să fie trimisă icoana la ctitoria voievodală a Ancuţei Brâncoveanu, respectiv la biserica noastră. Ea este şi astăzi aşezată lângă catapeteasmă, dar în partea dreaptă, cum privim către altar. După aşezarea icoanei în biserică, în acelaşi an, preotul paroh de atunci a făcut demersuri către ţara Egiptului şi a reuşit aducerea, într-o casetă specială, a unor părticele din moaştele Sf. Mina, pe care le-a pus într-o raclă mai mare executată în anul 1941 în atelierele Armatei cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan. Racla este aşezată în partea stângă a bisericii, la care se închină credincioşii, iată, de aproape trei sute de ani“.
http://www.sfminavergu.ro/

http://www.crestinortodox.ro/crestinortodox/74013-biserica-sf-mare-...

 

-Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, BCR si Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4;

-Biserica “Sf Vineri – Cartier Pajura” (Str. Băiculeşti, Nr. 27; staţia “Hotel Parc” pe traseul autobuzelor 331, 148, 149 şi capătul liniilor de troleu 65, 86).



In Romania:

-Biserica Mitropoliei de Iaşi;

-Biserica “Sf. Andrei şi Mina”, Iaşi(lângă Palatul de Cultură) [ icoana a sa facatoare de minuni];

-Mănăstirea Miclăuşeni, sat Miclăuşeni, comuna Butea, jud. Iaşi;

-Mănăstirea „Sf Ioan Teologul – Vlădiceni”, sat Vlădiceni, com. Tomeşti,  jud. Iaşi;

-Mănăstirea Pârveşti, comuna Costeşti, jud. Vaslui;

-Mănăstirea Bogdana, comuna Ştefan cel Mare, jud. Bacău ;

-Biserica “Sf. Mina” din Suceava (str. Gavril Tudoraş, cartier Obcini);

-Biserica Spitalului Judeţean din Suceava, jud. Suceava;

-Mănăstirea (Schitul) „Sf. Mc. Mina – Forăşti” (stil vechi), sat Roşiori, com. Forăşti, jud. Suceava (lângă Fălticeni);

-Biserica Mănăstirii Văratec, comuna Agapia, sat Văratec, jud. Neamţ;

-Mănăstirea Vladimireşti, com. Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi;

-Mănăstirea Horezu, jud. Vâlcea;

-Mănăstirea Brâncoveni, com. Brâncoveni, jud. Olt (lângă Slatina);

-Biserica „Sf. Nicolae şi Sf. Alexandru – Centru”, Olteniţa, jud. Călăraşi;

-Biserica “Sf. Mucenici de la Niculiţel” din Constanţa (Bd. Unirii, nr. 100, zona Delfinariu);

-Mănăstirea Histria, com. Istria, jud. Constanţa;

-Mănăstirea Ţigăneşti, com. Ciolpani, jud. Ilfov;

-Mănăstirea Pasărea, com. Brăneşti, jud. Ilfov.

 

Icoana minunata in Biserica “Sf. Andrei şi Mina”, Iaşi (lângă Palatul de Cultură). 



Sf Mc Mina fiind si un maestru de Arte Martiale ca Do / sfant militar / luptator / razboinic al Luminii. El ne invata cele de folos (sufletelor noastre) si indreptarile Domnului, precum si Artele Martiale ca Do – direct si nemijlocit, nu prin cuvinte, ci de la inima la inima, de la suflet la suflet = transmisia initiatica “I Shin den Shin”. Aceasta cind ne rugam intru Domnul la sfant, cind mergem la icoana sa ori la moastele lui, iar uneori chiar: “para malaiata in gura lui natafleata”.
Sa ne amintim ca:
In vremea petrecuta in pustiu l-a intalnit pe Sfantul Macarie Egipteanul care i-a spus: "Ce cauti Mina, de unul singur, intre cer si pamant? Locul tau este printre oameni, ca acestia sa ia aminte la cuvintele si faptele tale. Daca ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie“.

Vizualizări: 789

Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 10, 2009 la 1:50pm
Lidia Staniloaie:
"Cu mulţi ani în urmă, o cunoştinţă a mea îşi lua într-o seară rămas-bun cu inima întristată de la sora ei, aflată pe patul de spital, cu spaima că a doua zi n-o s-o mai găsească în viaţă. Medicii îi mai dăduseră cel mult două zile. Ajunsă acasă, începu pregătirile pentru înmormântarea care urma inevitabil. Şi iată, noaptea a visat că la căpătâiul bolnavei se afla un tânăr soldat roman. Se trezi foarte nedumerită.
A doua zi, mergând dis-de-dimineaţă la spital, cu inima strânsă şi aşteptându-se la ce era mai rău, o găsi pe sora ei refăcută. Medicii nu-şi puteau explica vindecarea pe care au numit-o miraculoasă. Bolnava nu s-a mirat de visul surorii ei şi i-a arătat icoana pe care o avea în permanenţă la ea: un tânăr ostaş roman, tocmai cel văzut în vis. „E Sfântul Mina, mă rog mereu la el. El m-a făcut sănătoasă.“
Cunoştinţa mea era o fire foarte pozitivă, cadru universitar la Facultatea de Litere, cu o educaţie severă şi câtuşi de puţin înclinată spre reverii, spre o altă lume decât cea cunoscută, văzută, trăită. Ea a povestit şi altora ce se întâmplase, căutând o explicaţie. Explicaţie? Biserica cu hramul Sfântului Mina se afla vizavi de locuinţa noastră şi auzisem de la mulţi oameni pe care îi întâlneam acolo despre deznodăminte surprinzătoare, prompte, ca răspuns la rugăciunile lor. Răposatul părinte Leu, parohul de atunci, ne spunea şi el că veneau sute de persoane ca să se închine moaştelor Sfântului şi să mulţumească pentru ajutorul primit.
Pe noi, icoana Sfântului Mina ne-a scăpat dintr-un pericol iminent, pe care mulţi l-au trăit, în timpurile de tristă amintire, când viaţa şi libertatea omului nu valorau nimic. Şi pentru noi, ajutorul a fost imediat, uluitor de prompt şi de eficient. N-am fost surprinşi şi n-am căutat nici o explicaţie. Ştiam, eram convinşi că Sfântul Mina e totdeauna alături de cei aflaţi în necaz. Miile de oameni care îi cer ajutorul îngenunchind la racla cu moaştele sale de la biserica ce-i poartă numele numesc acest ajutor minuni."

http://www.ziarullumina.ro/articole;1073;1;30293;0;11-noiembrie-ziu...

"Gandindu-ma la Sfantul, mi-am amintit o minune povestita chiar de persoana careia i s-a intamplat.

Cu cativa ani in urma, si-a pierdut de cateva ori actele si, dupa indelungi cautari, s-a rugat la Sfantul Mina. Avea sa le gaseasca de fiecare data la pangarul Bisericii Ruse, unde mergea de obicei. I se spunea ca “cineva le-a adus aici”. Ea stia sigur ca nu le pierduse in biserica sau in imprejurimi. Dar, probabil, asa se gandise Sfantul sa i le “inapoieze”.

Intr-o zi insa, a observat ca nu-si mai gaseste manusile. Atunci s-a rugat iarasi Sfantului Mina, dar, de asta data, cu indrazneala, i-a zis:

-Sfinte, ajuta-ma sa-mi gasesc manusile! Dar, te rog, nu mi le mai trimite prin cineva… Adu-mi-le chiar tu!

Peste cateva zile a ajuns la Biserica Rusa, gandindu-se ca poate, la pangar, isi va gasi manusile cautate. Dar, chiar in momentul in care a intrat in biserica, a simtit ceva cald pe maini. S-a uitat si… manusile pierdute erau chiar pe mainile ei!

Persoana careia i s-a intamplat minunea este o fata cu capul pe umeri, pe atunci jurist la o mare firma internationala. Minuni cu Sfantul Mina am trait cu totii, sunt convinsa, dar aceasta mi s-a parut mai deosebita si m-am gandit ca ar fi pacat sa fie uitata…"
http://viatalatara.wordpress.com/2008/11/11/o-minune-a-sfantului-mina/
Comentariu publicat de Bdi pe Iunie 22, 2010 la 10:54pm
V. si:

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-bucuresti-cu

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/acoperamintul-maicii-domnului

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sarbatoarea-icoanei-facatoare

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/calendar-al-sfintilor-cu

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-ic...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biserici-din-romania-cu-mo...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/izvoare-tamaduitoare-din

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/despre-boala

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-vindecatori

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-rusul-mare-vindecator

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/carti-vii

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/pravila-de-rugaciune

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-cuv-parascheva

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nicolae-6-decembrie

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ioan-botezatorul

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-dimitrie-izvoritorul-de

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/zeul-cavalerul-trac-sf

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfintii-mc-de-la-2

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-francisc-de-assisi-4

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-ciprian-2-octombrie

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-mc-eustatie-plachida-20

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-stelian-ocrotitorul

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-nectarie-taumaturgul-9

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-simon-zilotul-10-mai

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-valentin

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/minuni-ale-sfintei-mucenite

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfanta-xenia-petrovna-de-la

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sf-matrona-din-moscova

http://altmarius.ning.com/main/search/search?q=Padre+Pio&page=1

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sff-ioasaf-sau-iosafat-adi...

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/parintele-arsenie-papacioc
Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 1, 2010 la 12:14pm
Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 13, 2010 la 2:21pm
Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 25, 2010 la 2:50pm
Comentariu publicat de Bdi pe Octombrie 27, 2010 la 2:35pm
Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 24, 2010 la 3:52pm
Comentariu publicat de Bdi pe Noiembrie 30, 2010 la 4:03pm
Moaste ale sale si la Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă”, de lângă Metrou Izvor, BCR si Springtime Izvor, Str. Sapienţei, Nr. 4.
In caseta speciala.
Comentariu publicat de Bdi pe Decembrie 17, 2010 la 3:10pm
Comentariu publicat de Bdi pe Ianuarie 18, 2011 la 1:06pm

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

Hermann Hesse -bucher

Creat de altmariusscience Nov 7, 2012 at 5:47pm. Actualizat ultima dată de altmariusscience Nov 7, 2012.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell & Steiner - 1

Creat de altmariusclassic Oct 8, 2012 at 7:52pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Oct 8, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor