Sfantul Antonie de la Iezerul Valcea

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Cuvios Antonie, pustnicul de la Iezerul Vâlcea, ale carui Sfinte Moaste sunt cinstite in biserica Schitului Iezer, este unul dintre sfintii romani care s-au nevoit si s-au sfintit pe pamantul natal. Parintele Ghelasie de la Frasinei l-a asemanat pe Cuviosul Antonie cu un "MARGARITAR de mult PRET, al plaiurilor VALCENE."

Locul in care s-a sfintit Cuviosul Antonie se afla la poalele Muntilor Capatanii, la cativa kilometri de statiunea Olanesti, langa Schitul Iezer, in judetul Valcea. Pe malul stang al paraului Cheia, se afla aceasta oaza binecuvantata, unde s-a nevoit si Cuviosul Antonie.

Sfantul Antonie, monahul din Schitul Iezer

Sfantul Antonie a trait in vremea domniei voievodului Matei Basarab si a Sfantului voievod Constantin Brancoveanu. Desi s-a spus despre el ca ar fi un aroman, originar din orasul grecesc Ianina, potrivit cercetarile facute pana acum, se crede ca acesta provenea dintr-o familie de crestini din satele Olteniei.

Nascut intr-unul din satele invecinate pesterii in care s-a nevoit, Cuviosul Antonie a crescut inca de mic in dragoste de Dumnezeu, inconjurat de manastiri, schituri si sihastri. Cand a ajuns la varsta potrivita, sfantul a intrat in obstea Schitului Iezer, unde s-a nevoit vreme de mai multi ani.

Dorind sa sporeasca nevointele duhovnicesti, sfantul a cerut binecuvantare, de la episcopului Ilarion, spre a mearge in Sfantul Munte Athos. Acesta din urma nu i-a dat binecuvantarea dorita, intuind folosul pe care il vor avea monahii din zona de pe urma vietuirii sale sfinte.

Cuviosul Antonie, pustnicul din Muntele Iezerul

In anul 1690, insa, dorind a petrece in desavarsita liniste, pentru o neincetata rugaciune, Sfantul Antonie a luat binecuvantare de la staretul schitului si s-a retras intr-o pestera din Muntele Iezerul. Deoarece nu avea un locas de rugaciune, cuviosul a primit binecuvantarea de a-si sape in stanca un modest paraclis, la care a sapat vreme de trei ani. Cand a fost gata, paraclisul cuviosului a fost sfintit de catre episcopul Ilarion de Ramnic.

Pentru o si mai aspra nevointa, sfantul purta un brau format din lanturi de fier. Hrana sa era dupa ceasul al noualea, doar paine si apa; vin si alte bauturi nu folosea niciodata. Nu dormea pe pat, ci rezemat putin, ca odihna a multor osteneli. Tot timpul, el petrecea in Rugaciune, cu lacrimi fierbinti, iar imbracamintea o avea simpla si doar pe cea de trebuinta.

Petrecand intr-o aspra nevointa, cu metanii, slujbe neincetate si rugaciuni de toata vremea, vestea despre Cuviosul Antonie s-a raspandit rapid intre credinciosii din zona. Pe poteci de munte, veneau numeroşi ucenici, călugări, preoţi şi credincioşi, spre a se ruga impreuna cu sfantul si spre a-i cere binecuvantarea sau sfatul. El cobora la schit doar in duminici si sarbatori, pentru a participa la Sfanta Liturghie si a se impartasi cu Sfintele Taine.

Cuviosul Antonie era la statura maruntel si putin garbov, spre batranete. Barba ii era deasa si alba, fiind vesel la cautatura si iute la fire, dar grabnic iertator. Cu harul lui Dumnezeu, cunoscandu-si sfarsitul vietii acesteia, Sfantul Antonie a chemat la sine pe ucenicul sau, ieromonahul Nicolae, cu patruzeci de zile mai inainte, spunandu-I, in taina: "Sfarsitul mi s-a apropiat. Dupa mutarea mea la cele vesnice, sa pui trupul meu in groapa ce am sapat-o la usa Pesterii."

In ceasul al noulea, in ziua de 23 noiembrie 1719, la varsta de 92 de ani, dupa 28 de ani de nevointe pustnicesti, Sfantul Antonie de la Iezer a trecut la cele vesnice, fiind inmormantat langa paraclisul sapat de el insusi. Acest paraclis, numit astazi "Pestera Sfantului Antonie", este vizitat si astazi de pelerinii care urca muntele aspru al Iezerului.

Moastele Sfantului Antonie de la Iezerul Valcea

Dupa ingroparea sa, Cuviosul s-a aratat de mai multe ori in vis ucenicilor sai, ca fiind in Biserica si avand o Cruce stralucitoare la piept. Ucenicului sau apropiat i s-a aratat, de asemenea, zicandu-i: "Nu te intrista pentru ducerea mea din aceasta lume, ci mai mult bucura-te, ca sunt la odihna vesnica. De aici ma voi ruga pururea pentru voi."

In anul 1812, cronicarul Chiriac Ramniceanu, stranepot al Cuviosului Antonie, cercetand Pestera de la Schitul Iezer, a mai gasit acolo pe un sihastru, anume ieroschimonahul Stefan, "sezand acolo de 50 de ani". Cu aceasta ocazie, stranepotul sfantului a dorit sa caute Moastele Cuviosului, dar l-a oprit pustnicul Stefan, zicandu-i ca s-au aratat semne infricosate celor care, de asemenea, au vrut aceasta.

Sfantul Calinic de la Cernica, fiind episcop la Valcea, a vrut si el sa-i dezgroape Moastele, dar semn s-a aratat si a renuntat, surpandu-se malul direct pe mormantul sfantului. Mult mai tarziu a binevoit Sfantul Antonie sa fie scos din mormant, spre inchinare, milostivindu-se de cei care aveau nevoie de el.

Tinand seama de viata si nevointele sale, in sedinta din 20 iunie 1992, Sfantul Sinod a hotarat canonizarea acestuia, randuind, astfel, cultul public si zugravirea de icoane. Sfintele Moaste ale Cuviosului Antonie au fost asezate in biserica Schitului Iezer, particele din acestea aflandu-se si in alte biserici din tara, precum Schitul Darvari si Biserica Sfantul Antonie cel Mare, din Bucuresti.

Smerita rugaciune catre Sfantul Antonie de la Iezer

"Iti multumim, Doamne, Iisuse Hristoase, ca ne-ai daruit pe Parintele nostru Antonie de la Iezer, ca sa ne fie mijlocitor si ajutator in neputintele noastre. Daca nu am avea pe Sfintii Tai Rugatori, ce ne-am face noi? Sfinte Parinte Antonie, toata viata ta ai inchinat-o Iubirii de Dumnezeu. Coboara o picatura de Iubire si pentru noi. Suntem rai si cu pacate de moarte, dar nu deznadajduim de mantuirea noastra, alergand si la sprijinul tau. Roaga-te, Sfinte Parinte Noule Antonie, si pentru noi, impreuna cu Preacurata Nascatoarea de Dumnezeu, Mijlocitoarea Lumii catre Hristos. Amin."

"Ravnitor al Iubirii de Dumnezeu si invapaiat de Dumnezeiescul Dor, te-ai aratat un Nou Antonie, cu nevointele si luptele duhovnicesti, impodobitor al Chipului monahicesc, te-ai facut Parinte al multora si grabnic ajutator, pentru care si noi, cu cinstire, iti cantam: Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie."

"O Sfinte Noule Antonie, Parintele nostru, cu Rugaciunile tale neincetate si pe noi ne ajuta sa putem duce Crucea noastra pana la Invierea Sufletului, ca sa fim si noi Fii imparatiei Lui Hristos, unde sa cantam vesnic Aliluia!"

Teodor Danalache