Sfânta Liturghie celebrată de papa Francisc pentru Ziua bătrânilor

[altmariustotal catolic]

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201409112

Evanghelia pe care am ascultat-o, astăzi (duminică, 28 septembrie 2014) o primim ca Evanghelie a întâlnirii dintre tineri şi bătrâni: o întâlnire plină de bucurie, plină de credinţă şi plină de speranţă.

Maria este tânără, foarte tânără. Elisabeta este bătrână, dar în ea s-a manifestat milostivirea lui Dumnezeu şi de şase luni, cu soţul Zaharia, este în aşteptarea unui copil.

Maria, şi în această circumstanţă, ne arată calea: a merge s-o întâlnească pe bătrâna rudă, a sta cu ea, desigur pentru a o ajuta, dar şi mai ales pentru a învăţa de la ea, care este bătrână, o înţelepciune de viaţă.

Prima lectură, cu o varietate de expresii, exprimă porunca a patra: "Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău" (Ex 20,12). Nu există viitor pentru popor fără această întâlnire între generaţii, fără ca fiii să primească recunoscători ştafeta din mâinile părinţilor. Şi în această recunoştinţă faţă de cel care ţi-a transmis viaţa este şi recunoştinţa faţă de Tatăl care este în ceruri.

Există uneori generaţii de tineri care, din motive istorice şi culturale complexe, trăiesc în mod mai puternic nevoia de a deveni autonomi de părinţi, aproape de "a se elibera" de patrimoniul spiritual al generaţiei precedente. Este ca un moment de adolescenţă rebelă. Dar, dacă apoi nu este recuperată întâlnirea, dacă nu se regăseşte un echilibru nou, rodnic între generaţii, ceea ce rezultă este o gravă sărăcire pentru popor şi libertatea care predomină în societate este o libertate falsă, care aproape întotdeauna se transformă în autoritarism.

Acelaşi mesaj ne vine din îndemnul apostolului Paul adresat lui Timotei şi, prin intermediul lui, comunităţii creştine. Isus n-a abolit legea familiei şi a trecerii între generaţii, ci a dus-o la împlinire. Domnul a format o nouă familie, în care asupra legăturilor de sânge prevalează relaţia cu El şi împlinirea voinţei lui Dumnezeu Tatăl. Însă iubirea faţă de Isus şi faţă de Tatăl duce la împlinire iubirea faţă de părinţi, faţă de fraţi, faţă de bunici, reînnoieşte relaţiile familiale cu limfa Evangheliei şi a Duhului Sfânt. Şi astfel sfântul Paul îi recomandă lui Timotei care este păstor, deci părinte al comunităţii, să aibă respect faţă de bătrâni şi faţă de rude şi îndeamnă să facă asta cu atitudine filială: bătrânul "ca şi cum ar fi tatăl tău", "femeile bătrâne ca pe nişte mame" (cf. 1Tim 5,1). Conducătorul comunităţii nu este scutit de această voinţă a lui Dumnezeu, dimpotrivă, caritatea lui Cristos îl determină să facă asta cu o iubire mai mare. Ca Fecioara Maria, care deşi a devenit Mama lui Mesia se simte împinsă de iubirea lui Dumnezeu, care în ea se întrupează, să alerge la bătrâna rudă.

Şi ne întoarcem aşadar la această "icoană" plină de bucurie şi de speranţă, plină de credinţă, plină de caritate. Putem să ne gândim că Fecioara Maria, stând în casa Elisabetei, i-a auzit pe ea şi pe soţul Zaharia rugându-se cu cuvintele din Psalmul responsorial de astăzi: "Tu, Doamne, eşti speranţa mea, încrederea mea, încă din tinereţea mea... Nu mă respinge la vremea bătrâneţii, nu mă părăsi când slăbesc puterile mele... Când vine bătrâneţea şi părul cărunt, o, Dumnezeule, nu mă părăsi, pentru ca eu să vestesc puterea ta, lucrările tale tuturor generaţiilor" (Ps 71,5.9.18). Tânăra Maria asculta şi păstra toate în inima sa. Înţelepciunea Elisabetei şi a lui Zaharia a îmbogăţit tânărul său suflet; nu erau experţi în maternitate şi paternitate, pentru că şi pentru ei era prima sarcină, dar erau experţi ai credinţei, experţi ai lui Dumnezeu, experţi ai acelei speranţe care vine de la El: de asta are nevoie lumea, în orice timp. Maria a ştiut să asculte acei părinţi bătrâni şi plini de uimire, a preţuit înţelepciunea lor şi aceasta a fost preţioasă pentru ea, în drumul său de femeie, de soţie, de mamă.

Astfel Fecioara Maria ne arată calea: calea întâlnirii dintre tineri şi bătrâni. Viitorul unui popor presupune în mod necesar această întâlnire: tinerii dau forţă pentru a face poporul să meargă şi bătrânii întăresc această forţă cu amintirea şi înţelepciunea populară.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu