cultură şi spiritualitate

Seneca - Despre preturi

Seneca Lucius Annaeus

„În felul acesta”, spune, „vei pretinde că nu îi eşti defel îndatorat medicului dincolo de plata lui, şi nici profesorului, pentru că i-ai plătit ceva. Numai că pentru toţi aceştia oamenii au mare iubire, mare respect.” Răspunsul e următorul: preţul plătit pentru unele lucruri nu reprezintă valoarea lor. Tu-l plăteşti pe medic pentru ceva ce este nepreţuit, viaţa şi sănătatea, pe un profesor de discipline liberale pentru învăţăturile alese şi cultivarea spiritului. De aceea, banii plătiţi lor reprezintă un preţ, nu pentru darul lor, ci pentru devotamentul cu care ne slujesc, lăsîndu-şi deoparte interesele lor proprii şi dăruindu-ne timpul lor; ei sînt plătiţi nu pentru serviciul făcut, ci pentru timpul cheltuit.

Ar trebui însă să fac o altă afirmaţie, mai apropiată de adevăr, pe care o voi formula de îndată, dar mai întîi voi arăta cum anume poate fi respinsă. „Dacă unele lucruri”, spune, „au o valoare mai mare decît preţul lor, atunci, chiar dacă mi-ai plătit pentru ele, tot îmi mai datorezi ceva.” Numai că, mai întîi, ce importanţă are cît valorează, dacă vînzătorul şi cumpărătorul au căzut de acord asupra preţului? Mai apoi, am cumpărat ceva nu la valoarea obiectului, ci la preţul lui. „Face”, zice, „mai mult decît costă.” Da, dar nu putea fi vîndut cu mai mult. Mai mult încă, preţul oricărui lucru se schimbă de la un moment la altul; cînd le lauzi foarte mult, valorează preţul cel mai mare cu care pot fi vîndute; un om care le cumpără ieftin, aşadar, nu-i datorează nimic vînzătorului.

Iarăşi, chiar dacă valorează mai mult, faptul că preţul este impus nu de folos sau de eficacitate, ci de rata pieţei, nu înseamnă cîtuşi de puţin că este cumva un dar pentru tine. La cît ai preţui serviciile unui om care traversează mările şi, cînd a pierdut uscatul din vedere, îşi face cărare sigură prin mijlocul valurilor şi care ştie să prevadă venirea vremii rele şi le ordonă dintr-odată oamenilor săi, cînd nu e nici un semn de primejdie, să strîngă pînzele, să coboare vîslele şi să fie gata să înfrunte atacul şi furia furtunii? Şi totuşi, răsplata acestui om, pentru servicii atît de mari, intră în preţul călătoriei.

La cît preţuieşti ospitalitatea în mijlocul pustietăţii, adăpostul în ploaie, o baie fierbinte ori un foc bun la vreme de iarnă? Şi totuşi, ştiu la ce preţ le pot găsi cînd intru într-un han! Ce mare serviciu ne face cel care ne sprijină casa ce stă să se năruie şi, cu o măiestrie de necrezut, ţine ridicat laolaltă un ansamblu de case cu crăpături la bază! Şi totuşi, lucrările de consolidare a casei au un preţ anume şi încă destul de mic. Zidul cetăţii ne apără de duşman şi de atacurile neaşteptate ale tîlharilor; şi totuşi se ştie bine cu cît este plătit pe zi muncitorul care înalţă turnurile cu parapeţi menite siguranţei publice. Ramîi cu bine.

Seneca