Seneca - Despre natura

[altmariusideea]

Seneca Lucius Annaeus

 · 

„Natura” – spune unul – „îmi face aceste daruri.” Nu înţelegi că tu, cînd spui asta, îi dai divinităţii un alt nume? Căci ce altceva este natura decît divinitatea şi raţiunea divină, întreţesută în întregul lumii şi în părţile ei? Poţi să schimbi de cîte ori vrei numele celui ce este autorul a tot ce ne aparţine. Îl poţi numi cu îndreptăţire şi Iupiter Cel mai bun şi Cel mai mare, şi Stăpînul tunetelor, şi Cel ce stă de veghe, titlu care vine nu de la aceea că, după cum spun istoricii, a oprit, în urma unei rugăciuni, armatele romane puse pe fugă, ci pentru că toate se păstrează datorită binefacerii lui, pentru că el este un păzitor şi un sprijinitor.

Dacă tot pe acesta îl numeşti „destin”, nu greşeşti; căci, de vreme ce destinul nu este nimic altceva decît seria întreţesută a cauzelor, el este cauza dintîi a tuturor, de care depind celelalte. Orice nume vei alege, i se va potrivi dacă se referă la o forţă care generează elemente celeste: numele cu care i te adresezi pot fi tot atît de multe ca binefacerile-i.

Oriunde te vei întoarce, îl vei vedea că-ţi iese dinainte; nimic nu este lipsit de el, el însuşi îşi umple lucrarea. Aşadar, tu, cel mai nerecunoscător dintre muritori, nu cîştigi nimic dacă spui că nu îi eşti îndatorat divinităţii, ci naturii, fiindcă nici natura nu există fără divinitate, nici divinitatea fără natură, ci sînt unul şi acelaşi, deosebindu-se numai prin rol.

Dacă pentru ceea ce ai primit de la Seneca ai zice că îi eşti îndatorat lui Annaeus sau lui Lucius, atunci nu ţi- ai schimba creditorul, ci i-ai schimba doar numele căci, fie că-i rosteşti prenumele, numele sau supranumele, el este unul şi acelaşi; tot aşa, vorbeşte acum despre natură, destin, soartă: toate acestea sînt nume ale aceluiaşi zeu, care-i folosesc în chip felurit puterea. Şi simţul dreptăţii, cinstea, prudenţa, tăria de caracter, cumpătarea sînt calităţi ale unuia şi aceluiaşi spirit; oricare din ele îţi este pe plac, spiritul îţi este pe plac. Ramîi cu bine.

Seneca