Seneca - Despre intelepti

[altmariusideea]

Seneca Lucius Annaeus

 

Întreaba unul: Mai prejos de înţelept nu există alte etape? Imediat după înţelept este prăbuşirea în gol?” Cîtuşi de puţin, după mine; cine înaintează este încă în rîndul neghiobilor, dar se află de-acum la mare distanţă de ei. Şi chiar între cei ce se află în progres există mari diferenţe: unii le împart în trei clase. Cei dintîi sînt cei care nu au încă înţelepciunea, dar au ajuns de-acum aproape de ea; cu toate acestea, chiar cine e aproape se află în afară. Cine sînt ei? Oamenii aceia s-au eliberat de toate pasiunile şi viciile şi au învăţat conceptele de care au nevoie, dar încă nu şi-au pus în faptă încrederea în ele.

Nu au încă obişnuinţa cu binele – pe care l-au atins, dar mai sînt în primejdia de a cădea în greşelile de care au fugit; au ajuns într-un loc de unde nu mai pot cădea îndărăt, dar nu le este limpede lucrul acesta; îmi amintesc că ţi-am scris într-o scrisoare: „Unora li se întîmplă de-a dreptul să nu ştie că au unele cunoştinţe”. Se folosesc de binele lor, dar încă nu sînt siguri. 
Unii îi includ în clasa aceasta, despre care am vorbit, a celor ce fac progrese, pe oamenii care au scăpat de bolile spiritului, dar nu şi de pasiuni, şi care se află încă pe un teren nesigur, pentru că numai cel care s-a scutura de orice rău este la adăpost de vreo primejdie; dar a scăpat de tot răul numai cel care a dobîndit în schimb înţelepciunea.

Am vorbit adeseori de deosebirea dintre bolile spiritului şi pasiuni. Vreau însă să-ţi amintesc şi acum: bolile sînt viciile care au prins rădăcini, îndărătnice, aşa cum este avariţia ori ambiţia; au înfăşurat strîns sufletul şi au devenit rele ce nu încetează. Ca să închei pe scurt: boala este o judecată îndîrjită în rău, cum ar fi să cauţi aprig ceea ce trebuie să prea puţin să cauţi; ori, dacă preferi, să încheiem aşa: să tinzi prea înfocat la bunuri care trebuie prea puţin căutate ori chiar lăsate cu totul, sau să ţii la mare preţ bunuri de mică valoare ori fără nicio valoare.

Pasiunile, în schimb, sînt mişcări nesigure ale sufletului, imprevizibile şi violente, care, repetate şi neluate în seamă, provoacă boala; de pildă catarul, cînd este o afecţiune simplă şi accidentală, produce tuse, dar dacă este o afecţiune persistentă şi de dată veche, provoacă ftizia. De aceea, cel care a făcut progrese de seamă este de-acum în afara primejdiei de boală, dar, aflîndu-se doar în vecinătatea perfecţiunii, poate încă să sufere pasiuni.

Din al doilea grup fac parte oamenii care s-au eliberat de relele cele mai aprige ale spiritului şi de pasiuni, dar nu pînă-ntr-atît încît să fie siguri de o seninătate pe care să o fi dobîndit: căci ei pot să cadă îndărăt în aceleaşi vicii. 
Al treilea grup s-a eliberat de multe vicii grele, dar nu de toate. A scăpat de avariţie, dar este încă supus mîniei; nu mai este pradă dezmăţului, dar are parte încă de ambiţie; nu are pofte desfrînate, dar are încă multe spaime; în spaima faţă de anumite întîmplări este sigur pe el, dar faţă de altele dă îndărăt: dipreţuieşte moartea, se teme de durere.

Să stăm puţin să ne gîndim: ne este bine dacă sîntem primiţi în rîndul celor ce aparţin acestui din urmă grup. Pe al doilea îl putem atinge, dacă avem o bună alcătuire naturală şi ne dedicăm cu tărie şi statornicie studiului; nu trebuie însă să dispreţuim nici al treilea grup. Gîndeşte-te cîte rele vezi împrejurul tău; gîndeşte-te cum nicio nelegiuire nu rămîne fără o pildă, cîte netrebnicii se comit în fiecare zi, cît se încalcă virtutea în viaţa publică şi privată: vei înţelege că e destul de bine dacă nu sîntem număraţi între cei mai răi. Ramîi cu bine.

Seneca