Seneca - Despre cumpatare

[altmariusideea]

Ai o părere proastă despre tine dacă te simţi de folos doar atunci cînd prietenul ţi-e la ananghie şi inutil cînd toate îi merg bine. După cum te porţi cu înţelepciune în situaţii îndoielnice, potrivnice şi fericite, dînd dovadă de prudenţă faţă de cele îndoielnice, de curaj faţă de cele potrivnice şi de cumpătare faţă de cele fericite, tot aşa, în toate împrejurările, îi poţi fi de folos unui prieten. Nu-l părăsi în vremuri potrivnice, dar nici nu i le dori; chiar făcă să i le doreşti tu, în multe şi felurite întîmplări ale vieţii, i se vor întîmpla multe care să-ţi dea prilejul de a-ţi arăta loialitatea.

După cum cel care se roagă ca unul să aibă bogăţii, în speranţa că s-ar putea împărtăşi din ele, îşi vede de propriul său interes, chiar dacă rugăciunea i se înalţă pentru binele altcuiva, tot aşa cel care se roagă ca prietenul său să aibă parte de un necaz din care el însuşi să-l scoată cu o mînă de ajutor sau cu loialitatea lui – dorinţă de nerecunoscător, de altminteri – se pune pe sine mai înainte şi crezînd că merită să-l vadă pe acela nefericit doar ca să-şi arate recunoştinţa: tocmai prin aceasta este un nerecunoscător; căci voieşte să scape de o povară şi să se elibereze de o sarcină grea. Are mare importanţă dacă te grăbeşti să-ţi arăţi recunoştinţa ca să răsplăteşti o binefacere sau ca să nu mai fii îndatorat. Cel care voieşte să răsplătească o binefacere se va adapta la nevoile prietenului său şi va dori să vină prilejul potrivit; cel care doar vrea să scape de o povară va fi nerăbdător să ajungă la aceasta pe orice cale, ceea ce reprezintă cea mai rea dorinţă cu putinţă.

„Graba aceasta”, spune unul, „arată că este copleşit de recunoştinţă!” Nu pot formula mai limpede decît repetînd ce am spus. Nu vrei să dai îndărăt binefacerea primită, ci să scapi de ea. Pari să spui: „Cînd voi mai scăpa de ea? Trebuie să mă străduiesc în orice chip să nu-i mai fiu îndatorat ăstuia!” Dacă ţi-ai dori să-i plăteşti datoria cu bani dintr-ai lui ai părea că eşti foarte departe de a fi recunoscător. Ce-ţi doreşti tu acum este încă şi mai nedrept; căci îl blestemi şi arunci vorbe teribile pe capul unuia care îţi este sacru.

Nimeni, după cît cred eu, nu s-ar îndoi de cruzimea intenţiilor tale dacă ai invoca pe faţă pentru acela sărăcia, ori captivitatea, ori foamea şi frica. Dar ce importanţă are dacă este o rugăciune rostită cu glas tare sau în tăcere? Căci tu-i doreşti ceva din acestea. Du-te acum şi socoteşte că este un semn de recunoştinţă să faci ceea ce n-ar face nici măcar omul cel mai nerecunoscător, care nu va ajunge pînă la ură, ci se va mărgini să tăgăduiască binefacerea primită!

Cine va spune că Enea este pios dacă şi-a dorit ca patria sa să fie cucerită doar pentru ca el să-şi poată salva tatăl de captivitate? Cine îi va arăta pe tinerii sicilieni ca modele pentru copiii lor dacă s-au rugat ca Etna, arzînd şi cuprinsă de flăcări, să arunce foc cu o forţă imensă, nemaivăzută, doar ca să le dea lor înşişi prilejul de a-şi arăta devotamentul smulgîndu-şi părinţii din mijlocul incendiului? Roma nu-i datorează nimic lui Scipio dacă a alimentat războiul punic doar pentru a-i pune capăt. Nu le datorează nimic celor doi Decius că şi-au salvat cetatea cu preţul vieţii dacă s-au rugat mai înainte ca o împrejurare disperată a statului să le dea prilejul de a-şi arăta devotamentul plin de eroism. Este o grea nelegiuire pentru un medic să dorească să aibă de lucru. Mulţi sînt cei care au sporit şi au făcut să se întindă o boală doar pentru a cîştiga o faimă mai mare prin vindecarea ei, dar nu au fost în stare să o oprească, ori au înfrînt-o cu preţul unor mari suferinţe ale bieţilor bolnavi. 
Ramîi cu bine.

Seneca