Seneca - Despre binefaceri X

[altmariusideea]

Seneca Lucius Annaeus

 · 

Vorba aceasta știu că îţi place cel mai mult între toate, datorită nobleţei sale: că este ruşinos să fii înfrînt de binefaceri. Dacă este adevărat sau nu, se cercetează adesea, şi este cu totul altceva decît îţi închipui tu; căci niciodată nu este ruşinos să fii înfrînt într-o întrecere în fapte lăudabile, cu condiţia să nu-ţi arunci armele şi ca, pînă şi atunci cînd ai fost înfrînt, să-ţi doreşti victoria. Nu toţi pun în împlinirea unui ţel nobil aceeaşi forţă, nici aceleaşimijloace, nici aceeaşi soartă favorabilă, care schimbă chiar rezultatele celor mai bune planuri; merită laude voinţa însăşi care se străduieşte pe calea cea bună, chiar dacă are înaintea sa un alt concurent, cu pas mai iute: aici nu este ca în întrecerile organizate ca spectacol pentru public, unde ramura de palmier îl indică pe cel mai bun, deşi adeseori şi aici norocul îl favorizează pe unul mai prejos.

Cînd este în joc un serviciu pe care amîndoi sînt dornici să-l ducă la capăt cît mai amplu, dacă unul dintre cei doi are putere mai mare şi are la îndemînă resurse mai însemnate pentru a-şi atinge ţelul, dacă soarta îi îngăduie să dobîndească tot ce şi-a pus în gînd, în vreme ce celălalt îi este pe măsură numai ca dorinţă – chiar dacă acesta din urmă a dat îndărăt daruri mai mărunte decît cele primite sau nu a dat chiar nimic îndărăt, dar pune tot sufletul în încercarea de a o face, atunci acesta nu este înfrînt mai mult decît este un soldat care a murit înarmat şi pe care duşmanul a putut mai uşor să-l omoare decît să-l întoarcă de la scopul lui. Tu socoteşti că este ruşinos să fii înfrînt, numai că lucrul acesta nu i se poate întîmpla unui om bun. Căci el niciodată nu se dă bătut, niciodată nu renunţă; pînă în ultima zi a vieţii, el va sta drept, pregătit, şi aşa drept va şi muri, mîndru că a primit daruri de seamă şi că a dorit să le răspundă pe măsură. Ramîi cu bine.

Seneca