Seneca - Despre batrinete

[altmariusideea]

Să încetăm să mai voim aceleaşi lucruri ca în trecut! În ce mă priveşte, acum că sînt bătrîn, caut să nu mai am aceleaşi dorinţe ca pe vremea cînd eram un băiat. Acesta singur este scopul zilelor şi al nopţilor mele, cu asta mă îndeletnicesc, la asta mă gîndesc neîncetat: să pun capăt relelor de altădată. Fac în aşa fel încît o zi să corespundă unei vieţi întregi; şi, pe Hercule, nu o devorez de parcă ar fi cea din urmă, ci o privesc de parcă ar putea fi cea din urmă.

Îţi scriu scrisoarea aceasta şi starea mea de spirit e aşa de parcă moartea ar trebui să mă cheme chiar în vreme ce-ţi scriu; sînt pregătit să plec şi de aceea voi continua să mă bucur de viaţă fiindcă nu stau să mă gîndesc cît va mai dura de aici încolo. Mai înainte de a îmbătrîni am încercat să trăiesc cu înţelepciune, acum, că sînt bătrîn, încerc să mor cu înţelepciune: a muri cu înţelepciune înseamnă însă a muri de bunăvoie.

Străduieşte-te să nu faci nimic împotriva voinţei tale: orice constrîngere întîmpină rezistenţă, în vreme ce acelaşi lucru nu este o constrîngere pentru cel ce îl acceptă. Eu aşa spun: cine se supune de bunăvoie poruncilor scapă de partea cea mai grea a sclaviei: a face ceea ce nu voieşte să facă. Nefericit nu este cel ce îndeplineşte o poruncă, ci acela care o îndeplineşte împotriva voinţei sale. Să ne rînduim aşadar sufletul astfel încît să voim ceea ce impun împrejurările şi, mai presus de toate, să ne gîndim fără tristeţe la sfîrşitul noastru.

Să ne pregătim să murim mai înainte de a ne pregăti să trăim. Ca să trăim avem îndeajuns, numai că noi sîntem mereu lacomi: ni se pare – şi ni se va părea întotdeauna – că ceva ne lipseşte: nici anii şi nici măcar zilele nu ne spun dacă am trăit destul, ci numai spiritul. Am trăit îndeajuns, dragul meu prieten; acum, sătul, aştept moartea. Rămîi cu bine.

Seneca