http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-foto-pa... 150w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-foto-pa... 300w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-foto-pa... 768w" sizes="(max-width: 769px) 100vw, 769px" />
Scriitorul portughez José Luís Peixoto (42 de ani) este considerat de critica literară „noul Saramago“. Pe 6 decembrie 2016, Peixoto a primit, în Brazilia, cea mai importantă distincție pentru literatura de limbă portugheză: „Oceanos – Prêmio de Literatura em Língua Portuguesa“, similar faimosului „Man Booker Prize“. De-a lungul anilor, a scris poezie, proză, teatru, publicistică și texte pentru diverse genuri muzicale. Din păcate, în limba română sunt traduse doar două dintre romanele lui, „Nici o privire“ și „Cimitirul de piane“, ambele la Editura Polirom.
Pentru că m-am săturat să tot caut ediții ale cărților lui traduse în engleză sau să aștept traducerea altor volume în română, dar și pentru că-i unul din scriitorii mei preferați, m-am decis să fac un interviu cu el. Am aflat, printre altele, că José Luís Peixoto are un succes considerabil peste hotare, că e tradus în peste 20 de limbi, că unele volume ale sale au peste 20 de tiraje și că un prim tiraj ajunge la 30.000 de exemplare.
Peixoto călătorește enorm, pentru a-și promova cărțile pe toate continentele, dar și pentru a scrie în reviste de travel. Întrebat ce autori români cunoaște, admite că a rămas la Eliade, Ionescu și Cioran, dar asta și pentru că, spune el, scriitorii români contemporani sunt prea puțin sau deloc traduși în portugheză.
Lavinia Bălulescu: Ai venit în România acum șapte ani, la un festival din București. Pe atunci, doar cartea „Nici o privire“ era tradusă în limba română. Un an mai târziu, a fost tradus și volumul „Cimitirul de piane“ și cam atât. Sunt mulți cititori români frustrați pentru că nu au mai fost traduse și alte cărți ale tale. Tu ai idee de ce nu au mai continuat traducerile?
José Luís Peixoto: Din păcate, cred că principalul motiv pentru care cărțile nu mai sunt traduse și publicate are de-a face cu succesul comercial sau cu lipsa lui. Cei mai probabil editura a considerat că numărul de cărți vândute nu era de ajuns pentru a continua publicare. Ca autor, nu prea am ce să fac în acest sens și este foarte descurajator, mai ales pentru că încă primesc multe mailuri și multă atenție de la cititori români. Aș vrea să există o editură românească interesată să publice unele dintre romanele pe care le-am scris după primele două. Sunt cărți care au fost foarte bine primite la nivel internațional.
Și, dacă tot vorbim despre România, vreau să te întreb despre ce scriitori români ai auzit (sau pe care i-ai citit) și dacă nu cumva ai și un favorit.
Mircea Eliade, Cioran, Ionescu sunt unii dintre scriitorii născuți în România pe care i-am citit mai mult. Scrierile lor m-au atins puternic, deși la diferite niveluri. Totuși, din păcate, am impresia că sunt foarte mulți autori români excelenți care sunt complet necunoscuți în limba portugheză. Mi-ar plăcea, deci, să găsesc mai mulți autori români contemporani traduși și publicați în limba mea.
Când ai fost în România, acum șapte ani, ai declarat, într-un interviu, că mulțumită Premiului „Jose Saramago“, pe care l-ai câștigat cu romanul „Nici o privire“ (un premiu de 25.000 de euro), poți să trăiești doar din scris. Sunt curioasă cum merg lucrurile acum? Încă mai trăiești doar din scris? Asta este ceva destul de ciudat pentru noi, românii: în România, foarte puțini scriitori își pot permite acest lux. E aproape imposibil.
Trăiesc de 15 ani din literatura mea. Din fericire, lucrurile sunt din ce în ce mai bune. De când am fost în România, mi-au fost publicate cărți în multe limbi. În ziua de azi, romanele mele sunt disponibile în mai mult de 20 de limbi și ăsta e lucrul care face posibil traiul din scris.
Ai avut un proiect cu trupa Moonspell, proiect care a însemnat o carte și un album. Ați continuat acel proiect în vreun fel?
De atunci nu am lucrat la niciun alt proiect comun. Dar avem un proiect la care lucrăm mereu: prietenia noastră. Poate vom avea niște surprize în viitorul apropiat.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-foto-sa... 300w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-foto-sa... 768w" sizes="(max-width: 640px) 100vw, 640px" />
FOTO: Sandra Nunes
Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Depinde foarte mult. Viața mea e un pic bipolară. De obicei e împărțită între perioadele pe care le petrec acasă, în Portugalia, și cele pe care le petrec călătorind pentru a-mi promova cărțile. Călătoresc mult și nu mă opresc din scris, dar prefer să stau acasă și să acord toată atenția scrisului dacă lucrez la un proiect mai mare, cum ar fi la un roman.
Mai scrii și editoriale? În ce ziare?
În prezent am trei rubrici lunar. Una într-o foarte cunoscută revistă săptămânală, una într-o revistă a companiei naționale aeriene din Portugalia și una într-o revistă de călătorii.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/articole-ale-lu... 300w" sizes="(max-width: 596px) 100vw, 596px" />
Îmi imaginez că oamenii te întreabă mereu lucruri despre Saramago, cât de bine l-ai cunoscut, cum era el de fapt, etc. Eu vreau să te întreb dacă ți-a zis vreodată un lucru atât de puternic încât te-a schimbat sau te-a ajutat să te contruiești ca scriitor.
Am avut șansa să schimb idei cu Saramago de multe ori. Mereu m-a sfătuit să mă focusez pe munca mea, să nu pierd din vedere ce este cu adevărat important. Pe lângă asta, exemplul lui a fost mereu important. Saramago era foarte activ ca cetățean și asta e ceva la care am fost foarte atent și eu. Recent, cel mai nou roman al meu a fost tradus în spaniolă de văduva lui. Ea a fost traducătorul spaniol al romanelor lui și a fost pentru prima dată când a tradus altceva decât Saramago. A fost o onoare incredibilă pentru mine!
Cum e să fii mereu comparat cu Saramago, să fii numit „noul Saramago“?
O iau ca pe un compliment și, de asemenea, ca pe o responsabilitate.
Crezi că Saramago a reușit să schimbe fața literaturii?
Marii scriitori mereu aduc ceva nou și, făcând asta, schimbă fața literaturii. Poate că nu sunt cea mai potrivită persoană care să evalueze în ce fel a făcut asta Saramago, pentru că sunt prea apropiat de el. Nu sunt un cititor obiectiv.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-1-foto-... 300w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-1-foto-... 768w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-1-foto-... 1131w" sizes="(max-width: 640px) 100vw, 640px" />
În ceea ce privește romanul „Nici o privire“, ai spus în multe interviuri că, fiind prima ta carte, ai scris despre lucrurile cunoscute de tine, despre originile tale, folosind mitologia și, de asemenea, folosind simboluri biblice și personaje din Biblie. Deci cartea este, de fapt, o întrebare, ai mai spus și asta. Care este întrebarea la care ar trebui să medităm după ce citim cartea? Și, de asemenea, îi avem încarte pe diavol, pe profeți, dar unde este Dumnezeu?
Poate că asta este una dintre principalele întrebări ale cărții. Chiar și titlul romanului poate fi citit în acest fel. Dar simt că nu sunt cea mai potrivită persoană care să răspundă la aceste întrebări. Cititorii sunt cei care ar trebui să știe care e cea mai importantă întrebare pe care o pune cartea. Aș adăuga doar că eu cred că aceste întrebări, oricare ar fi ele, sunt unele profunde. E un roman care se ocupă de probleme fundamentale.
Care dintre cărțile tale e cea mai căutată de public? Și care e favorita ta? Întreb asta pentru că unii scriitori spun că favorita lor este mereu cea mai recentă.
Am mai multe cărți care sunt foarte citite. În Portugalia, cele mai recente romane ale mele au un prim tiraj de 30.000 de exemplare. Am unele cărți care au peste 20 de tiraje. Pe lângă asta, sunt foarte citite în țări cum ar fi Brazilia, Spania, Italia și altele. După cum probabil știi, romanele mele nu sunt genul de „bestseller“, deci sunt foarte fericit că sunt atât de bine citite. Personal, simt că cele mai recente romane ale mele ating nieveluri înalte de reușită literară. Este și cazul cărților „Livro“ (în traducere, „Carte“) și „Galveias“ (numele orașului meu natal, o localitate cu 1.000 de locuitori).
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/coperta-galveia... 192w" sizes="(max-width: 423px) 100vw, 423px" />
Ai spus într-un interviu că scriitorii buni nu sunt neapărat și oameni buni, nici invers.
Cred că spuneam niște lucruri evidente. În primul rând, scriitorii sunt oameni. Orice prejudecată în ceea ce-i privește este sortită erorii.
Știu că Faulkner este unul dintre scriitorii tăi favoriți. Am citit, de asemenea, că îți plac Calvino, Cortazar, Antunesc, Celine, Carver? Am uitat pe cineva? Și, de asemenea, aș vrea să știu dacă ai o carte favorită, „acea“ carte care nu se schimbă niciodată, care le bate pe toate.
E mereu dificil de răspuns care sunt scriitorii favoriți, cărțile favorite. De obicei, când sunt întrebat asta, răspuns cu numele cărților și autorilor pe care mi le amintesc în momentul ăla. Asta nu înseamnă că aceștia sunt singurii autori care m-au impresionat cel mai mult de-a lungul vieții mele. Relația cu cărțile (așa cum se întâmplă cu toate celelalte tipuri de relații) se schimbă. E foarte greu de făcut o ierarhie și, cred, e imposibil de ales o singură carte.
Ai menționat că opera lui Antunes te-a influențat foarte mult. În ce fel?
Lobo Antunes este unul dintre cei mai influenți autori ai literaturii contemporane portugheze. Ca adolescent, am fost extrem de impresionat de cărțile lui. În cărțile lui am citit pentru prima dată o poveste cu mai mult de un narator. De asemenea, faptul că are niște romane care se referă la aspecte recente din istoria Portugaliei care nu au fost pe deplin explicate generației mele a fost foarte atrăgător.
„Cimitirul de piane“ este bazat pe un subiect real, moarte alergătorului Francisco Lazaro. De asemenea, ai menționat că „Nicio privire“, pe cât e de „mitologică“, are totuși legături cu zona copilăriei tale. Întrebarea mea este despre metoda ta de a scrie. Ai nevoie de un punct de pornire din realitate și apoi ficționalizezi? Sau poate faci ceva metodic: documentezi realitatea, studiezi, îți iei timp să aduni informații?
Până acum, folosirea informațiilor legate de realitatea pe care o cunosc a fost o modalitate de a scrie cărți pe care le consider valoroase. Istoria literaturii e lungă, multe au fost scrise de-a lungul secolelor, în toate culturile. E dificil să găsești ceva ce n-a fost scris până acum. Felul meu de a face față este să-mi folosesc experiențele ca subiect. Dar pentru că scriu ficțiune rearanjez datele, le amestec cu tot felul de elemente, desigur.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-in-moza... 300w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-in-moza... 768w" sizes="(max-width: 640px) 100vw, 640px" />
FOTO: Peixoto în Mozambic
Cum scrii? Ce folosești? Un laptop, o mașină de scris, creion și hârtie? De asemenea, ai o anumită rutină? Un anumit program?
Folosesc hârtie și folosesc un laptop. Scriu la orice oră. Rutina pe care o am depinde de multe aspecte ale vieții mele din perioada respectivă.
Ai scris și o carte după o călătorie în Coreea de Nord. Cum ai ajuns să faci asta?
Scrisul cere mereu o provocare. La un anumit punct, am simțit că am nevoie să fac ceva diferit de tot ce am făcut până acum. Eram în Los Angeles, îmi promovam o carte și stăteam într-o zonă din vestul Hollywoodului numită Koreatown. Poate din cauza asta, într-o zi am cutezat să iau în considerare să merg în Coreea de Nord și să scriu despre asta. Am fost foarte entuziasmat și, un an și jumătate mai târziu, am mers în Coreea de Nord pentru prima data. În total, am fost de patru ori în Coreea de Nord ca să scriu cartea. În una dintre dăți am stat pentru o lună întreagă. Acolo am învățat multe lucruri și azi asta o carte fundamentală în opera mea. A fost punctul de plecare în ceea ce privește lucrările mele de non-ficțiune și de călătorie, care sunt legate, în unele feluri, cu textele mele ficționale și introspective.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-in-core... 300w" sizes="(max-width: 596px) 100vw, 596px" />
Cineva care aruncă o privire pe contul tău de Instagram poate să observe că ești o persoană care călătorește foarte mult, în locuri extrem de diferite, din China până în Venezuela sau până în SUA. Cum de călătorești atât de mult și care sunt zonele tale de interes?
Călătoresc din două motive: pentru a-mi promova cărțile traduse în alte limbi și pentru a scrie despre călătoriile mele. Colaborez în mod regulat cu două cele mai mari reviste de călătorii din Portugalia și din Brazilia. E ceva ce fac din 2009 încoace și iubesc să fac asta. În prezent cel mai mult mă interesează Asia.
Care e locul tău favorit din întreaga lume?
Lângă familia mea.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/lansarea-cimiti... 300w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/lansarea-cimiti...768w" sizes="(max-width: 725px) 100vw, 725px" />
FOTO: Lansarea „Cimitirului de piane“ în arabă, într-o librărie din Cairo
Ce fel de filme vezi și care sunt regizorii tăi favoriți? De asemenea, în ceea ce privește muzica, ce rol are ea în procesul creator?
Mă consider un consumator de artă eclectic. Sigur că am regizorii mei favoriți, filmele favorite și așa mai departe, dar ar fi o listă mare și, de asemenea, o listă pe care n-am făcut-o niciodată. În ceea ce privește muzica, sunt interesat în toate tipurile de muzică. Totuși, mulți oameni știu de legătura mea cu genul metal și cu alte câteva genuri extreme din zona rock. În 2003, de exemplu, am scris o carte de proză scrută concepută și publicată alături de un album al faimoasei trupe portugheze de metal numită Moonspell, pe care ai menționat-o și tu într-o întrebare anterioară. Cred că sunt foarte cunoscuți în România. Pe lângă asta, am multe alte conexiuni cu genul metal. În prezent, de exemplu, scriu versurile unui album pentru o altă trupă portugheză de metal. Dar am lucrat cu un mare număr de muzicieni. Am scris versuri pentru hip-hop, fado, rock și multe alte genuri. Am scris inclusiv un libret de operă. Relația mea cu muzica este lungă și prea complexă ca să o pot descrie în aceste rânduri.
Tot la categoria filme: poți să-ți imaginezi una dintre cărțile tale transformată într-un film?
Mi-ar plăcea să se întâmple asta, dar nu sunt interesat să mă implic în asta. Am scris romanele, asta a fost contribuția mea.
Ai tatuat pe braț numele ținutului inventat de Faulkner, Yoknapatawpha. De asemenea, ai un alt tatuaj care reprezintă o ramă, o ramă goală. Câte tatuaje ai de fapt în total și ce reprezintă? Ai un artist favorit care ți le desenează pe toate?
Da, e adevărat, am mai multe tatuaje, nu știu exact câte, pentru că nu sunt separate unele de altele. Într-un fel, tatuajele sunt ca scrisul și ca publicatul, cu diferența că tatuajele nu sunt neapărat un mesaj către ceilalți. De fapt, de cele mai multe ori, tatuajele sunt ceva foarte privat și nu au nicio legătură cu alți oameni.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/desenul-din-tat... 150w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/desenul-din-tat...300w" sizes="(max-width: 595px) 100vw, 595px" />
FOTO: Tatuajul de pe mâna lui Peixoto, în interiorul căruia a desenat fotograful și art directorul portughez Diogo Paulo
Am văzut că rogi tot felul de oameni să îți deseneze ceva in interiorul ramei pe care ți-ai tatuat-o. Care e cel mai interesant lucru pe care ți l-a desenat cineva acolo?
Cel mai interesant lucru care a ieșit din asta nu a fost neapărat desenat în interiorul ramei. Poate cel mai incredibil a fost că doi alți oameni și-au tatuat rame similare și i-au rugat pe alții să deseneze în interiorul lor. Asta m-a pus pe gânduri.
Ai scris și o carte pentru copii, „A Mãe Que Chovia“ (n.r. „Mama care plouă“). Despre ce e vorba?
E povestea unui băiat a cărui mamă este ploaia. Este, desigur, o metaforă a maternității și a unor probleme legat de acest subiect. Am fost foarte fericit pentru incredibilul răspuns pe care cartea l-a avut în Portugalia și Brazilia. Apoi mi-am publicat și a doua carte pentru copii. Titul este „All the Writers in the World have their Heads Covered with Lice“ (n.r. „Toți scriitorii din lume au capetele acoperite de păduchi“).
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/coperta-mama-ca... 150w, http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/coperta-mama-ca... 300w" sizes="(max-width: 400px) 100vw, 400px" />
Care a fost motivația ta pentru scrierea acestor cărți pentru copii?
Îmi place să scriu în diferite forme. Uneori mă îndoiesc că aceste două cărți sunt doar pentru copii, dar, din fericire, sunt citite de cititori de toate vârstele.
Cea mai recentă carte a ta este „Em Teu Ventre“ (n.r. „În pântecul tău“). E un roman?
Eu o consider o nuvelă. E o carte de vreo 160 de pagini care vizează un subiect foarte sensibil în Portugalia: cazul celor trei copii din Fatima cărora li s-a arătat Fecioara Maria în anul 1917. Pe lângă asta, este de asemenea un text despre maternitate. Familia este un subiect prezent în multe din cărțile mele.
La ce scrii acum?
Scriu o carte de non-ficțiune care are legătură cu călătoriile.
Cine este primul tău cititor?
De obicei este soția mea sau sora mea mai mare.
Multe dintre textele tale au o mare legătură cu moartea. Chiar dacă vei spune că ăsta e un adevăr general valabil, că totul în viață e legat de moarte, sunt totuși curioasă cum te raportezi tu la acest subiect.
Într-o zi o să mor, asta e principala mea relație cu moartea. Simt că e un subiect foarte puternic. Moartea însăși este o întrebare. Cele mai multe cărți ale mele au acest subiect fundamental și adânc. Orice altceva aș putea să spun despre asta în două sau trei rânduri va fi în mod sigur superficial.
http://fermadeganduri.ro/wp-content/uploads/2016/12/peixoto-la-o-le... 225w" sizes="(max-width: 720px) 100vw, 720px" />
FOTO: Peixoto, în timpul unei lecturi, în 2003.
Deși nu vreau să duc discuția într-o zonă politică, sunt curioasă cum percepi tu prezentul planetei noastre. Mă refer la conflicte, atacuri teroriste, războaie și la nesfârșitul sentiment de pericol. Călătorind atât de mult și vorbind cu atât de mulți oameni, poate că ai un alt punct de vedere, un alt unghi de abordare al acestor subiecte. Crezi, de exemplu, că harta lumii s-ar putea modifica în mod considerabil în viitorul apropiat? Sau poate pur și simplu suntem prea peismiști?
M-am născut în anii `70, într-o lume bipolară. Azi, lumea e multipolară și asta înseamnă riscuri mult mai mari. Au existat multe momente rele în istorie, despre care am crezut că s-au încheiat și despre care acum cred că suntem condamnați să le repetăm. Asta mă face trist și mă face să-mi fie teamă de viitor.
Ce cauți de fapt? Când scrii, care e de fapt întrebarea? Care e cea mai importantă întrebare a ta?
Cea mai mare întrebare a mea, cea care se află la baza tuturor celorlalte, este: „Cine sunt?“.
Care e prima ta amintire?
Îmi aduc aminte că era vară, eram cu părinții într-o casă pe malul mării și îmi amintesc că mă gândeam: „Am patru ani“. Îmi amintesc sentimentul puternic de identitate. Este ca și cum în acel moment am realizat că exist.
Ce face José Luís Peixoto într-un univers paralel?
Doarme, sper.
CREDIT FOTO: Patricia Pinto (prima fotografie), Facebook José Luís Peixoto, Instagram José Luís Peixoto.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius