Romane romanesti povestite (II)

[altmariuspress]

Romane româneşti povestite:
Casa cu fete (C. Ardeleanu, 1930) de Alex. Ştefănescu

http://www.romlit.ro/casa_cu_fete_c._ardeleanu_1930 O femeie trecută de prima tinereţe, Margareta, văduvă, trăieşte împreună cu surorile ei, Alexandra (28 de ani) şi Jana (31 de ani), încă nemă ritate, în casa rămasă de la soţul ei. În aceeaşi casă locuieşte şi mama lor, doamna Buescu, şi ea văduvă, care şi-a făcut un scop în viaţă de a recupera, prin proces, un teren de peste 200 de jugăre dintr-o zonă petroliferă (Scorţeni), aflat de mai bine de 20 de ani în stăpânirea ţăranilor. Cele patru femei trăiesc, deocamdată, din banii pe care îi câştigă Margareta făcând trotuarul. Aceasta, aflându-se într-o zi pe stradă, în căutare de clienţi, îl cunoaşte pe un bărbat venit din Moldova să facă afaceri în Bucureşti, Negoiţă Vasilescu. Bărbatul o place şi se căsătoreşte cu ea, instalându-se şi el în vechea clădire. Imobilul este scos însă în scurtă vreme la vânzare, pentru plata datoriilor făcute cândva de fostul lui proprietar. Întreaga familie închiriază o casă pe strada Libertăţii (în apropiere de strada Egalităţii, vestită pentru bordelurile sale), într-un cartier select. Acolo înfiinţează o casă de toleranţă, „Casa cu fete”, angajând cincisprezece prostituate tinere, şi îşi asigură astfel un venit considerabil. Pentru Alexandra viaţa ia pe neaşteptate o întorsătură fericită. Plecând la Craiova, într-o vizită la o colegă a ei, Victoria, cunoaşte un tânăr, George, cu care se şi căsătoreşte şi nu se mai întoarce la Bucureşti. Tânărul o ia cu el la Paris, unde vrea să-şi termine studiile, pentru a deveni inginer. La rândul lor, doamna Buescu şi Jana, după un sejur petrecut la ţară, la o cunoştinţă, nu mai vor să locuiască într-un bordel şi închiriază o cameră mobilată. Când vine vremea să fie pusă în posesia celor 200 de jugăre de pământ, bătrâna se duce împreună cu ginerele ei şi cu reprezentanţii instanţei judecătoreşti la Scorţeni, dar acolo se declanşează un conflict violent cu ţăranii şi ea, părăsită de toţi cei cu care venise, este bătută sălbatic de localnici şi ajunge la spital, în stare gravă. Când părăseşte spitalul, are mintea rătăcită şi este instalată de ai săi într-o cămăruţă a bordelului. „Casa cu fete” a devenit între tip faimoasă şi este administrată de Margareta, ajutată de Jana. Stabilimentul le aduce câştiguri mari, din care au grijă să-i trimită şi Alexandrei, la Paris, pentru ca soţul ei să-şi poată termina studiile. La cei peste treizeci de ani ai săi, Jana este încă fecioară. Se împrieteneşte cu o prostituată originară din Rusia, Nataşa, care cântă la pian, şi cu alte prostituate, sperând, totuşi, că până la urmă se va mărita. Alexandra, ştiind sursa banilor care i se trimit de acasă, păstrează secretul faţă de soţul ei şi, pentru a fi şi sigură că adevărul nu va ieşi la iveală, îl convinge pe George, acum inginer, să plece, împreună cu ea, în sudul Africii, ca să ia parte, timp de trei ani, la construcţia unei căi ferate. Bătrâna Buescu moare în chinuri cumplite exact în seara în care ginerele ei se întoarce acasă bucuros că a aranjat cu un mare avocat, fost ministru, redobândirea pământului de la Scorţeni. Pentru că avusese mai multe accese de nebunie şi încercase în repetate rânduri să se sinucidă, ea este ţinută legată în pat. Drept urmare, când ia foc casa, de la una din lumânările aprinse de prostituate în plin zaiafet cu clienţii, nu poate să fugă. Jana şi Nataşa mor şi ele în flăcări, surprinse de incendiu în somn, dar celelalte fete se salvează. Când vrea să-şi recupereze banii adunaţi de-a lungul timpului, Negoiţă Vasilescu nu găseşte decât o grămăjoară de hârtii arse.