Recordurile filateliei româneşti

[filatelie]

AutorRedactia

• http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/recordurile-fil...

In lumea filatelica Romania a inregistrat recorduri remarcabile. Celebrul "cap de bour" si-a facut aparitia la data de 15 iulie 1858, cu numai 18 ani dupa ce aparuse primul timbru din lume, in Marea Britanie. Acesta se numea Penny Black si a fost tiparit la dat de 6 mai 1840, avand pe el portretul reginei Victoria.
O comoara filatelica in Romania
Tot in Romania, a existat in secolul trecut, una din cele mai pretuite colectii filatelice din lume, cea a regelui Carol al II-lea, cunoscut iubitor de muzica si colectionar pasionat in domeniul artelor si al filateliei.
Nevoit sa paraseasca tara in imprejurarile dramatice din anul 1940, Regele Carol al II-lea si-a salvat pretioasa colectie de timbre, din care, o parte a fost prezentata marelui public la o expozitie internationala de filatelie, organizata in 1950, la Londra.
Dupa aceasta aparitie publica, si pana la moartea Regelui, colectia nu a mai fost pezentata decat in familie si in cercul unor prieteni intimi. Se spune ca atat el, cat si sotia sa, Elena Lupescu, isi faceau o placere din a petrece ore in sir din timpul liber, admirand piesele colectiei.
Valoarea colectiei "Carol" este estimata la multe zeci de milioane de euro, desi, in prezent, timbrele nu mai constituie un tot unitar, fiind instrainate, sub diferite forme.
Cel mai scump timbru din lume
Nu putem trece cu vederea ca doua din piesele rare pe care le contine sunt evaluate in prezent la sase milioane de euro. Este vorba despre o eroare de tipar a marcii postale emisa de colonia britanica Australia Occidentala in 1855, vanduta cu peste doua milioane de dolari, si o alta eroare de culoare a primei marci suedeze, achizitionata la o licitatie publica cu 2,5 milioane de franci elvetieni.
De altfel, istoria colectiei filatelice a regelui este mult controversata. O parte a fost vanduta chiar de fostul suveran dupa ce luase calea exilului, o alta parte a fost mostenita de Elena Lupescu, cea care, dupa plecare, i-a devenit sotie. In sfarsit, o buna parte din celebra si scumpa colectie de timbre a fost furata dupa moartea regelui exilat, fara sa fi dat cineva de urma ei.
Cea mai controversata piesa din colectie pare sa fie timbrul marcat printr-o eroare de culoare, aparuta pe prima marca postala, emisa de administratia suedeza. Marca este cunoscuta in lumea filatelistilor sub denumirea "Treskilling" (trei silingi) si este declarata astazi, oficial, cel mai scump timbru din lume.
Istoria unui timbru
In 1855 cand a fost emisa prima serie de timbre de catre posta suedeza, o intamplare a facut ca, datorita unei erori de tipar, sa fie schimbata culoarea ei verde, in galben-portocaliu. Intamplarea a afectat un singur exemplar, deci este vorba de un unicat, ceea ce determina exorbitanta ei valoare filatelica.
Timbrul are o istorie interesanta. A fost descoperit in anul 1886, de un elev, Georg Wilhelm Baeckman, care l-a vandut unui negustor de timbre, Heinrich Lichtenstein. La randul sau, acesta l-a vandut baronului Ferrary, celebru filatelist.
Urmatorul proprietar al marcii a fost baronul suedez, Eric Leijonhuvvud, iar cu 15 ani mai tarziu timbrul s-a revandut la o licitatie din Londra regelui Regele Carol al II-lea al Romaniei, contra sumei de cinci mii de lire sterline, platiti din banii personali ai regelui.
Am dat mai sus periplul unuia din timbrele celebre continute in colectia Regelui. Sunt numeroase asemenea timbre si sunt nenumarate asemenea peripluri, fiecare cu istoria sa, fiecare cu povestea proprie despre cum a aparut in colectie, cum s-a pastrat acolo si cum a disparut ulterior, fie vandut, fie donat, lasat mostenire, furat sau disparut fara urma.
Maresalul Antonescu, in camera timbrelor
In Bucuresti, valoroasa colectie era tinuta intr-o camera ermetica, inchisa cu o usa metalica, al carui cifru nu-l cunostea decat regele insusi si inca o persoana din anturajul sau imediat. Dupa abdicare, incaperea a ramas goala.
Intamplarea a facut ca, dupa arestarea maresalului Antonescu, si pana la predarea lui catre comunisti, sa fie necesara pastrarea demnitarului intr-un loc sigur si discret. Locul a fost ales in camera ermetica pentru timbre, aerisita din cand in cand, pana cand a fost predat grupului de comunisti, iar apoi trimis la Moscova.
Colectia de timbre, plecata din tara odata cu regele, una din cele mai pretuite colectii din lume, a ramas o amintire. Insusi regele si sotia lui au ramas amintiri, sub lespezile de la Curtea de Arges, care, si ele, vor ajunge amintiri intr-o zi. 

Acum peste un veac si jumatate, la 15 iulie 1858, se tipareau primele timbre postale romanesti, care s-au si pus in circulatie la 22 iulie, mai intai pentru expeditiile din Iasi, apoi pentru intregul principat al Moldovei.

Nu eram noi primii din lume care sa tiparim timbre postale, dar astazi celebrele "cap de bour" sunt totusi printre cele mai bine cotate in lumea filatelica. Fireste, preturile difera foate mult nu numai de la o valoare la alta, dar chiar si de la un timbru la altul, dupa criterii pe care numai filatelistii le stiu, le pretuiesc si le tin evidentiate in cataloagele lor.
Putem totusi spune ca un astfel de timbru original depaseste mult 100.000 de euro, iar presa din 2006 relata ca in acel an s-a adjudecat un exemplar din ziarul "Zimbrulu si Vulturulu", cu timbre lipite pe el, la pretul de 850.000 de euro - si nici nu erau timbre din prima emisiune.
Nu este un record absolut, pentru ca ceva mai inainte, in 1993, se vanduse un faimos timbru din insula Mauritius cunoscut ca "Two Pence Bleu" cu suma de 3,3 milioane de euro, ceea ce constituia atunci cu adevarat recordul lumii.
Poate insa putina lume stie ca tiparirea de timbre pe teritoriul romanesc n-a rezultat numai dintr-o necesitate a comunicarilor postale. Era o forma neasteptata prin care atat populatia cat si unele autoritati isi exprimau intoleranta fata de suzeranitatea otomata, apasatoare.
Era un adevarat afront fata de puterea suverana, a unui vasal care, prin statutul sau, nu avea dreptul la niciun insemn propriu: nici steag, nici stema, nici altceva. Iar capul de bour era curat insemn, care amintea de intemeierea statului, de identitatea sa ca tara.
Istoria "cap de bour"
Marcile postale "cap de bour" erau de altfel primele care apareau in spatiul balcanic. Dupa noi, Grecia a inceput sa-si tipareasca timbre in 1861, Serbia in 1866 iar Bulgaria in 1879. Pana si Turcia a trebuit sa se alinieze cerintelor comunicatiilor si a emis timbre postale dupa modelul vasalilor sai.
Prima noastra serie de timbre era grupata in patru valori: de 24, 54, 104 si 108 parale. In jurul capului de bour, simbolul central, erau inscriptionate cu caractere chirlice cuvintele "porto scrisori", iar dedesubt vedeai o goarna si valoarea nominala in cifre arabe.
Intreaga serie a fost retrasa din circulatie la 31 octombrie al aceluiasi an si inlocuita cu alta, ale carei exemplare insa au astazi o cota de piata mult mai scazuta in lumea filatelica. Inscriptionarea acestei a doua serii era facuta cu caractere latine, cu exceptia specificatiei "parale" inscriptionata prescurtat "par" si inscrisa cu caractere chirilice. Cel mai trist este faptul ca aceste valori de patrimoniu ale culturii romane, care ne reprezinta si ne vor reprezenta peste veacuri, nu s-au pastrat asa cum s-ar cuveni.
Presa relateaza ca, din cele 750 exemplare cate s-au pastrat din prima emisiune tiparita in 24.064 exemplare, n-au rams in tara decat 50 de exemplare. Restul a plecat in cele patru zari. Pe de o parte este aproape imposibil de identificat cum au ajuns ele sa ia calea strainatatii, dar pe de alta parte oricine intelege faptul ca aproape nu exista cale mai comoda si mai sigura de a scoate din tara o marfa de contrabanda in volum atat de mic si cu o valoare atat de mare.
In plus, specialistii sunt confruntati si cu problema falsurilor, foarte tentanta datorita valorilor si foarte greu de descoperit, datorita abilitatii falsificatorilor. Ei se confrunta totusi cu experti si mai abili, dotati cu aparatura performanta, care si-au facut o profesie din a certifica autenticitatea valorilor filatelice.
De altfel, poate cea mai mare pierdere filatelica din tara noastra a pricinuit-o chiar fostul suveran Carol al II-lea, detinatorul uneia din cele mai valoroase colectii din lume. La parasirea tarii, dupa abdicare, avea tot dreptul sa-si ia cu el aceasta proprietate privata, care-i apartinea. A fost o mare pierdere de patrimoniu, cu acte in regula. 

 

Sursa: Un record romanesc, cu care ne putem mandri: filatelia, www.ziare.com

Jurnalul.ro