Preacucernice părinte Liviu Anghel, ce ne transmite Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelia care se va citi mâine, la Sfânta Liturghie?
În pericopa evanghelică pe care Domnul Hristos doreşte să o pună la inimile noastre, cei ce suntem împăraţii şi săracii acestor vremuri, se face referire la gestionarea bogăţiei acumulate în timp de către oameni. Un anume dregător Îl întreabă pe Domnul Hristos prin ce mijloace poate să obţină viaţa de veci. În plus, afirmă că a păzit poruncile aflate în legile primite încă din tinereţile lui, "Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta" (Lc. 18, 20). Mântuitorul, Învăţătorul, aşa cum îl numeau, îi dă sfat să vândă toate avuţiile sale şi să le împartă săracilor, asigurându-şi comoară în cer, apoi să-L urmeze pe El. Auzind, dregătorul bogat se întristează. Domnul Hristos, descumpănit, concluzionează că vor intra greu în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi. Dar totuşi, adăugăm noi, au fost şi bogaţi care au intrat în Împărăţia cerurilor, unii debarasându-se de averi sau alţii ştiind să le gestioneze cât mai cu chibzuinţă. În fond, nu faptul că cineva este bogat reprezintă o piedică în calea mântuirii, ci gestionarea averii personale, având conştiinţa că Dumnezeu a îngăduit dobândirea ei.
Aici este problema, cred eu. Până a acumula acea avere, omul se îndepărtează de Dumnezeu, nu mai are interes să ţină legătura cu Cel de la care o are. Nici nu vrea să ştie că Dumnezeu a îngăduit dobândirea ei. Dacă îl atenţionezi, se face că nu aude, te ignoră sau schimbă subiectul. De ce? Pentru că în procesul acumulării, el este nevoit să facă multe compromisuri prin care să se îmbogăţească, lăsând inconştient pe cel rău să-i coordoneze viaţa. Apoi intervine o concurenţă între bogaţi, de multe ori neloială, în sensul cine are mai mult, cine este mai puternic. O luptă orbească, a orgoliilor.
Am identificat greşeala, acum să ne gândim cum o putem îndrepta. În Sfânta Scriptură găsim răspunsuri, dar trebuie să le şi folosim. Haideţi Să-L primim pe Dumnezeu în casele noastre, prin icoane sfinţite şi cărţi religioase de învăţătură, să-L lăsăm să ne sfinţească viaţa. Cred că mai trebuie ceva: trebuie lucrat la distrugerea "zidului" pe care şi-l formează omul bogat între el şi Dumnezeu. Căci nu lasă nici o portiţă prin care să se găsească vreo cale de acces. Mai intervine Dumnezeu din când în când, îngăduie câte o suferinţă şi omul îşi vine în sine ca şi fiul risipitor. Dar nu toţi au această şansă, unii nu învaţă nimic din suferinţă, rămân în aceleaşi idei preconcepute, pe care o viaţă întreagă le-au iubit şi s-au complăcut în ele.
Sfatul este următorul: să fie atenţi la compromisuri, la cât de mult întind coarda, să aibă o gândire şahistă, care anticipează fiecare mişcare şi fiecare atac advers. Să se raporteze la Dumnezeu în tot ce fac, să nu-L uite sau ignore. Să ştie că sunt muritori şi că timpul se comprimă, oricând se poate rupe firul vieţii. Dar, în primul rând, să nu uite că Dumnezeu îngăduie multe, că toate sunt cu putinţă, dar nu toate au folosinţă mântuitoare. Să-şi caute un duhovnic care să le uşureze drumul, să nu-l respingă, căci totul se plăteşte. Să rupă lanţurile nevăzute care îi ţin aşa legaţi de bogăţia lor, adică să fie liberi cu credinţă în Dumnezeu, căci El a dat, El poate să ia, iar noi să mergem înainte lăudând Înţelepciunea divină. Cel care riscă în viaţă nu este neapărat un înţelept.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius