altmarius

cultură şi spiritualitate

Provence – itinerar spiritual…

Există locuri pe pământ la care visezi o viaţă întreagă şi, când prin jocul fericit al norocului, ajungi să le vizitezi încerci o senzaţie de ireal. Aceste locuri sunt cunoscute din sutele de pagini de literatură acumulate de-a lungul timpului, din filme şi albume de artă şi, când te afli faţă în faţă cu ele, ai impresia că le cunoşti dintotdeuana. Un astfel de colţ de lume este sudul Franţei, fascinantul Midi, cu însorita regiune Provence. O regiune alcătuită parcă după o reţetă vrăjită, cu ingrediente pe care nu le afli în altă parte, sau nu le afli la intensitatea cu care se oferă aici privitorului. Cum ar suna o astfel de reţetă? Se ia lumină, o lumină arzătoare, limpede ca cristalul, aspră şi blândă în acelaşi timp, se adaugă mult albastru, un albastru cu luciri de nestemată, se acoperă cerul şi marea cu el în aşa fel încât cer şi mare se contopesc într-o vibrantă comuniune. Peste toate, se presară miresmele de rozmarin, cimbrişor, lavandă, salvie, care se răspândesc în aer purtate de suflul mistralului, se întâlnesc cu fâlfâitul aripilor de potârnichi, de fazani maiestuoşi, totul în susurul greierilor, în foşnetul pinilor şi al măslinilor argintii ce acoperă colinele domoale, calcaroase. Se mai adaugă casele din piatră alburie, roasă de vreme, celebrele mas provensale, acoperite cu olane rotunde, străzile înguste, flancate de platani seculari sub care bărbaţi cu ochi de culoarea mării joacă boules în apropierea unei fântâni de piatră care susură apa în ritm de farandolă. Toate acestea înseamnă Provence, toate acestea au fermecat dintotdeauna artiştii care veneau pe aceste meleaguri parcă traşi de fire nevăzute. Este un colţ de lume de o frumuseţe unică, fascinantă, care nu poate fi descrisă în cuvinte fără a cădea în păcatul clişeizării. Câteva locuri provensale, dintre cele mai semnificative, vor încerca să creioneze imaginea acestui tărâm ce în fiecare zi îşi dezvăluie alte şi alte chipuri.
Odată ajunşi în Provence, se pot alcătui nenumărate trasee care să ducă la aşa numitele hauts lieux, locuri de neocolit pentru oricine doreşte să calce pe urmele marilor artişti. Pornim, aşadar, într-o călătorie prin Provence, în localităţi marcate de prezenţa unor nume ilustre precum Frederic Mistral, Alphonse Daudet, Jean Giono, Alexandre Dumas-tatăl, Blaise Cendrars, Marcel Pagnol, Emile Zola. Apoi Cézanne, Van Gogh… Să mergem pe urmele lor…
Situat pe fluviul Ron, la confluenţa cu râul Durance, oraşul Avignon, capitala departamentului Vaucluse, este un oraş vechi, numit Avenio în timpul romanilor. A păstrat numeroase vestigii din toate epocile cărora le-a fost martor. Din scurta perioadă în care Papalitatea a avut aici reşedinţa, între anii 1309 şi 1418, se păstrează impozantul Palat al Papilor, construit în stil gotic, ca o fortăreaţă cu ziduri crenelate, cu turnuri rectangulare, de o măreţie copleşitoare.
Nu departe de Palatul Papilor şi de celebrul pont d’Avignon, în realitate ceea ce a mai rămas din impozantul pod St. Bénezet, se găseşte o librărie ce poartă numele poetului provensal Joseph Roumanille, fondatorul mişcării felibrilor, o mişcare amplă de reînviere a limbii şi culturii provensale. Sufletul acestei efervescenţe a fost Frederic Mistral, marele poet provensal, prieten cu Vasile Alecsandri care l-a vizitat în anul 1882 în satul său natal, Maillane, de lângă Avignon.
Tot la Avignon, festivalul de teatru organizat aici de peste cinci decenii, din 1947, aminteşte încă figura legendară a actorului de teatru şi film Gerard Philipe, cel care a dorit să fie înmormântat la Ramatouelle, pe malul Mediteranei, înfăşurat în mantia roşie a Cidului pe care l-a încarnat de sute de ori.
Un popas la Aix en Provence, odinioară capitala regiunii, echivalează cu o călătorie în universul lui Paul Cézanne, pictorul care s-a născut aici în 1839. Fiecare colţişor care păstrează amintirea marelui pictor este pus în valoare şi angrenat într-un permanent circuit turistic. De pildă, către celebrul Mont Sainte Victoire, atât de îndrăgit de pictor şi imortalizat în peste 80 de pânze şi acuarele, se organizează „trasee Cézanne” cu plecare de la casa natală a pictorului situată pe rue de l’Opéra. La poalele Muntelui Sainte Victoire se află castelul din Vauvenargues, achiziţionat în anul 1958 de Picasso care voia să fie cât mai aproape de acest munte care a fascinat şi a inspirat numeroşi pictori, de la impresionişti precum Renoir, la cubişti ca Picasso şi Georges Braque. Picasso a dorit să fie înmormântat în apropierea Muntelui Sainte Victoire şi, de aceea, îşi doarme somnul de veci la Vauvenargues.
Nu departe de Marsilia, la poalele colinelor însorite se întinde Aubagne orăşelul unde, la 28 februarie 1895, s-a născut scriitorul şi omul de cinema Marcel Pagnol. Este cunoscut prin încântătoarea trilogie autobiografică – La gloire de mon père (1957), Le château de ma mère (1958), Le temps des secrets (1960) – dar şi prin piese de teatru şi alte romane care s-au ecranizat – Jean de Florette, Manon des sources, Topaze, Fanny etc.
Prima carte a trilogiei, La gloire de mon père a acestui adevărat Creangă provensal începe cu aceste rânduri:
„M-am născut în oraşul Aubagne, la poalele masivului Garlaban înconjurat de capre, pe vremea ultimilor păstori.
Garlaban este un enorm turn de stânci albastre înfipt la marginea imensului podiş stâncos Plan de l’Aigle care domină valea înverzită a râului Huveaune.
Turnul este mai mult lat decât înalt: dar, pentru că iese din stâncă la şase sute de metri altitudine, el se înalţă sus pe cerul Provenţei, iar uneori, în luna iulie, un nor alb se odihneşte o vreme deasupra lui.”
Cărţile lui Pagnol sunt parcă străbătute de la prima la ultima filă de miresmele care plutesc în aerul fierbinte al Provenţei, care năpădesc colinele acoperite de ierburi şi de pietrişul ce formează la garrigue : „Aerul era liniştit, iar parfumurile tari ale colinei umpleau ca un fum invizibil fundul râpei. Cimbrişorul, levănţica, rozmarinul înverzeau mireasma aurie a răşinii, ale cărei lungi lacrimi nemişcate străluceau în umbra luminoasă pe scoarţele negre(…)”
Oraşul Aubagne ştie să fructifice imensa moştenire spirituală a lui Pagnol şi turiştii care vin an de an pornesc în excursii organizate pe urmele eroilor acestui îndrăgit fiu al Sudului, prin locurile descrise în cărţile lui, locuri devenite celebre.
Pe scriitorul Alphonse Daudet îl aflăm în localităţile Fontvieille şi Tarascon, ambele situate în mijlocul unor coline calcaroase, les Alpilles, arse de soare şi acoperite cu livezi de măslini. Născut în oraşul Nîmes, Alphonse Daudet a copilărit la Lyon, după care s-a stabilit la Paris. În Provence a venit mai târziu, mai întâi ca să-l întâlnească pe Frederic Mistral la a cărui grupare literară, les felibres, aderase şi, mai târziu, să-şi ducă soţia în voiaj de nuntă la Cassis, orăşel de lângă Marsilia, pe malul Mediteranei. A trăit însă toată viaţa la Paris, în Sud venea doar în vacanţe, la castelul din Montauban, nu departe de moara din Fontvieille. Celebrele „Scrisori din moara mea” sunt scrise de la Paris, cu puternicele amintiri ale morii, iar personajele imortalizate de scriitor au devenit nume de străzi în mica localitate Fontvieille : l’Arlésienne, la Chèvre de M. Séguin, M. Cornille. Nu departe de Fontvieille, pe malul stâng al Ronului, orăşelul Tarascon păstrează atmosfera creată de Alphonse Daudet în romanele al căror erou este năstruşnicul Tartarin. Municipalitatea organizează numeroase evenimente culturale care evocă acest ilustru personaj inventat de Alphonse Daudet.
În oraşul Manosque, situat pe versantul sudic al Masivului Lubéron, nu departe de valea râului Durance, o regiune de o frumuseţe sălbatică, se pătrunde în atmosfera romanelor lui Jean Giono care s-a născut aici la 30 martie 1895. Toată viaţa şi-a petrecut-o la Manosque, într-o casă situată pe colina Mont d’Or unde şi-a scris toate romanele. A iubit acest pământ arid, însorit, frust, înmiresmat, scăldat în lumini ireale şi bătut de rafalele Mistralului. Personajele lui au dramatismul eroilor din tragediile greceşti şi zbuciumul portretelor lui Van Gogh, un alt mare îndrăgostit de Provence. Cum el însuşi mărturiseşte, cărţile lui conţin o Provence inventată. Este şi nu este aşa, cititorii o ştiu bine: «Acea Provence pe care o descriu eu este o Provence inventată şi e dreptul meu să fac asta. Este o Provence inventată, este un Sud inventat aşa cum a fost inventat Sudul lui Faulkner. Am inventat o ţară, am populat-o cu personaje inventate şi am conferit acestor personaje inventate nişte drame inventate iar ţara însăşi este inventată. Totul este inventat. »
Coborâm spre Mare nostrum, spre Marsilia… Cu prilejul unei călătorii pe Mediterana, în anul 1840, Alexandre Dumas-tatăl a descoperit în largul insulei Elba stânca numită Monte-Cristo. Numele i-a plăcut şi l-a folosit, patru ani mai târziu, când şi-a scris romanul mai mult decât celebru. Încă din 1834, Dumas venea în fiecare vară la Marsilia unde vizita şi cartierul catalan, locuri pe care le va folosi ca punct de plecare în „Contele de Monte-Cristo”. Dar locul-emblemă este Château d’If, temniţa lui Dantès şi a abatelui Faria, închisoare de stat din 1634 până în 1872 care păstrează şi prezintă turiştilor celulele celor doi eroi. Numele lor este rodul imaginaţiei lui Dumas, întâmplarea cu cei doi condamnaţi a existat însă. În Marsilia, două străzi poartă numele de Edmond Dantès şi Abbé Faria. Nu cred că a existat adolescent care să nu fi citit cu sufletul la gură povestea lui Edmond Dantès. Şi, văzând Catedrala Notre Dame de la Garde ridicându-se falnică deasupra vechiului port Marsilia, aşteptăm parcă şi noi să zărim corabia „Faraonul” cum taie valurile şi se pregăteşte să arunce ancora sub privirile lui Mercedes, frumoasa catalană.
Lumina specială a Sudului, cerul albastru, aerul plin de vibraţii colorate au atras ca un magnet pictorii. Dacă Cézanne este prezent în atmosfera din împrejurimile oraşului Aix-en-Provence, pe Van Gogh îl aflăm în peisajul ce înconjoară străvechiul oraş Arles. Aproape de vărsarea fluviului Ron în Mediterana, între ţinutul Crau şi dealurile numite Alpilles, este un oraş cu importante vestigii romane, cu biserici şi monumente istorice. Situat nu departe de Delta Ronului, este poarta de intrare în ţinutul Camargue, împărăţia cailor sălbatici şi a păsărilor flamingo. În partea de sud a oraşului, podul din Langlois, cu aerul său japonez, pictat din diferite unghiuri de Van Gogh, există şi azi şi pare coborât din pânza nefericitului artist. A dispărut, însă, bombardată în război, Casa galbenă din Place Lamartine, care l-a găzduit o vreme pe Van Gogh. Există cafeneaua (se numeşte, fireşte, Van Gogh), spitalul Saint Rémy care i-a alinat suferinţa şi, mai ales, există câmpurile de grâu de un galben strălucitor, există chiparoşii ca nişte flăcări vineţii încolăciţi pe un cer învolburat, există livezile exuberante şi, mai ales, există şi triumfă floarea-soarelui care a devenit emblema genialului pictor. Scrisorile adresate fratelui său, Theo, cuprind numeroase descrieri pline de sensibilitate ale atmosferei provensale, Vincent van Gogh părând că scrie cu sufletul luminat de licăririle din tulburătoarea pânză „Noapte înstelată deasupra Ronului”: „…aici în Arles, ţinutul pare un şes întins. Am văzut terenuri minunate roşii plantate cu viţă-de-vie, în zare munţi de cea mai gingaşă culoare liliachie. Şi peisajele ninse cu vârfurile albe pe un cer tot atât de luminos ca şi zăpada, parcă ar fi fost într-adevăr peisajele de iarnă pe care le lucrează japonezii.” Toate scrisorile lui Van Gogh din perioada arleziană sunt impregnate parcă de soare şi transmit vibraţia aerului înmiresmat al Sudului. Peisajul provensal este neschimbat din timpul trubadurilor şi Van Gogh simte acest lucru pe care nu ezită să-l împărtăşească: „Ieri mă aflam în amurg într-un întins de mărăcini şi bălării, tare pietros, unde cresc stejari foarte scunzi şi strâmbi, cu o ruină în fund pe o colină (…) soarele revărsa raze foarte galbene deasupra tufişurilor şi a pământului, o adevărată ploaie de aur. Toate liniile erau frumoase, totul vădea o măreţie fermecătoare. N-ai fi fost la fel de surprins văzând că se ivesc chiar di senin nişte călăreţi şi nişte doamne întorcându-se de la o vânătoare cu şoimi ori auzind glasul unui bătrân trubadur provensal. Pământul pare vioriu, depărtările sunt albastre.”
Dar Provence înseamnă şi nenumăratele sate, numite aşa doar din considerente administrative, în realitate nişte aşezări civilizate, îngrijite, cu o viaţă culturală extrem de vie, cu biserici în care sătenii se adună şi dau concerte de muzică veche, cu galerii de artă amenajate în vechi castele sau în pitoreşti bastide, un fel de conace specifice acestei regiuni. Casele din piatră alb-gălbuie, cu ferestre joase pe care atârnă flori în toate culorile şi prin care răzbat miresme de aïoli şi bouillabaisse, străzile înguste, curate şi liniştite, străjuite de platani, biserica şi fântâna din centru, lângă primăria pe care flutură tricolorul, cafenelele cochete unde poţi să bei pastis, toate compun tabloul de neuitat al unei regiuni de care te îndrăgosteşti definitiv. Rămâne amintirea şi înşiruirea la întâmplare a unor nume de sate, numele în sine frumoase: Puget Ville, Pierrefeu du Var, Draguignan, Cuers, Colobrières, Carnoules, Gonfaron, Cogolin.
După o călătorie, oricât de scurtă, prin câmpuri de lavandă şi livezi de măslini, parcă nu poţi rezista ispitei de a pune în aplicare ultimele cuvinte din cartea lui Pagnol, La gloire de mon père : „Atunci am cântat farandola şi am început să dansez la soare…”
Denisa TOMA

Vizualizări: 166

Comentariu publicat de altmarius pe Iulie 29, 2010 la 2:01pm
Foarte, foarte interesant acest itinerar spiritual (mai ales, ca eu am avut placerea de a-l citi in Vox Libri, numarul pe care mi l-ati trimis, si pentru care va multumesc inca o data). Va invidiez pentru ocazia de a vizita aceste locuri magnifice...
Intr-o alta ordine de idei: Numerele mai vechi din Vox Libri pe care le-am avut in colectie mi-au ramas in Bucuresti, si nu stiu cind si daca le voi mai gasi pentru a le recupera, Mai puteti obtine niste numere mai vechi pentru un cititor si un bibliotecar neconsolat de pierderea unor colectii?
Ultimul: nu am putut scoate o prezentare a revistei VOX LIBRI din site-ul dumneavoastra (vorbesc de ultimul numar). Mi-ar face multa placere sa-l pot prezenta.
Comentariu publicat de Denisa-Lidia TOMA pe Iulie 29, 2010 la 2:51pm
Eu maine ma duc la Deva si va pregatesc un colet cu revistele disponibile la noi, am sa-i spun si colegului meu care realizeaza pagina noastra web, inclusiv varianta on line a revistei, sa faca in asa fel incat sa poata fi mai usor consultata.
Va multumesc pentru gandurile frumoase (e bine sa te simti util din cand in cand) si, mai ales, va multumesc ca ne tineti conextati la tot ce inseamna cultura.

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor