Presa românească din secolul XVIII (I): Învăţătorul satelor (1843-1852)

[altmariuspress]

Petrachi Poenaru fusese desemnat la Bucureşti (înca din oct. 1843) să tiparească o foaie pentru sate care să se numească “Învăţătorul satelor”. Aceasta era menită să dea ţăranului invăţătura “despre orice putea sa se imbunătăţeze starea precum si lucrarea pamântului intr-un chip mai inlesnitor …”.

Petrachi Poenaru spera ca această publicaţie să aibă audienţă mare in judetele de peste Olt “unde o parte din numărul ţăranilor se văd cu călimarele la brâu”, semn că ştiau a ceti si a scrie. De asemenea erau luaţi ca posibili beneficiari ai gazetei cu care se pregăteau a fi invăţători, preoţi, dascăli de stradă dar şi logofeţii curţilor boereşti. De asemenea se conta mult pe proprietarii de pamânt care se plictiseau pe la moşiile lor si ar fi citit bucurosi câte ceva din ce le-ar fi facut trebuintă. Mai ales ca “Învăţătorul satului” urma sa fie o publicaţie “gratuită şi oficială” cum se exprima N. Iorga. Această foaie la care a ajutat ca redactor şi Nicolae Balcescu (in 1848 o va scoate chiar singur), va apărea până in anul 1852, fiind prima publicaţie destinată ţăranilor. Din acest motiv dar şi pentru faptul că foaia se redacta intr-un stil plăcut dovedind si o bună cunoaştere a problemelor ţărăneşti, “Invăţătorul satului” merită a fi oricând mentionat. În plus, trebuie arătat ca foaia a fost in acel timp singură pe aceste planuri, rod si “organ al filantropiei guvernului faţă de supuşii săi din sate”.