PRESA, A PATRA PUTERE ÎN STAT

[altmariusistoric]

 – de Georgeta Filitti

https://radioromaniacultural.ro/presa-a-patra-putere-in-stat-de-geo...

Îndeobște, în societatea modernă presa e socotită o forță redutabilă. Cu condiția să fie liberă. Or, în timpul războiului lucrul s-a dovedit a fi cu neputință. În zona ocupată de Puterile Centrale, locul expresivelor și atât de cititelor publicații în limbile română și franceză, a fost luat mai ales de două foi stereotipe: Bukarester Tageblatt și respectiv Gazeta Bucureștilor. Scrise într-o limbă greoaie, pline de expresii străine, ele au avut în primul rând menirea să informeze publicul românesc despre ordonanțele, dispozițiile, anunțurile administrației militare. Subsumat, au dus o campanie de demoralizare a românilor de exagerare a meritelor culturii germane, de calomniere, de denigrare a tot ce însemna coaliția Antantei. Din păcate s-au găsit destui ziariști români dispuși să colaboreze la aceste fițuici. O mostră a acestei capitulări oferă și Alexandru Ciurcu în paginile Agrarului când încerca sugestii gastronomice fanteziste ori făcea apologia administrației germane. Nici altă publicație ce li s-a alăturat, Lumina, sub redacția lui Constantin Stere, n-a făcut altceva decât să cânte în struna ocupantului căci patronul ei era dușman ireductibil al Antantei și un fanatic al colaborării cu Puterile Centrale. Pentru el singura șansă de salvare rămânea îngenuncherea în fața germanilor și renunțarea la visul național de unire a tuturor românilor sub sceptrul regal.

Un Constantin Brăileanu publică la Berlin, sub pseudonimul Vlachus, pamfletul Paralizia României, unde împroașcă societatea românească cu toate păcatele din lume. La București, A. de Herz îi ține hangul, ironizând în cuplete vulgare, destinate spectatorilor de revistă, nenorocirile prin care treceau concetățenii săi aflați sub ocupație.

Menite să demoralizeze, să frângă energiile (erau aruncate în tranșeele românilor sute de exemplare) aceste publicații au însemnat o înjosire a statutului de ziarist.

Mai subtilă, dar la fel de nocivă s-a dovedit a fi influența publicațiilor România în cuvinte și imagini (în limba germană) și Săptămâna ilustrată. Atrăgător editate, ele urmăreau ca ”voința, mândria, ambiția, conștiința, simțul național al poporului să-și piardă puterea ca și capacitatea de luptă a armatei române”, cum scria sfidător un condeier neamț.

Ca să avem azi o imagine corectă a ceea ce putea face presa atunci, să amintim că foile aservite ocupantului îl discreditau infamant pe generalul Eremia Grigorescu, în vreme ce, pentru fapte de arme, el fusese avansat general de corp de armată și decorat cu Ordinele Mihai Viteazul și Steaua Românieide regele Ferdinand. Franța i-a conferit Legiunea de Onoare, Rusia, Ordinul Sfântul Gheorghe, Anglia, Ordinul de Bath iar împăratul Japoniei i-a trimis o sabie de onoare.

Și la Iași presa era împuținată. Rămăseseră foile Mișcarea, condusă de N. Maxim, de orientare liberală, Neamul românesc a lui Nicolae Iorga, cu o atitudine fermă, constantă, de propagandă națională și de ridicare a moralului cititorilor prin credința nestrămutată în victoria finală a Aliaților. În sfârșit, România, inițiată de Marele Cartier General al armatei și condusă de Mihail Sadoveanu, de caracter explicit literar, avea în cuprins mai ales relatări de război transfigurate artistic.

Toate erau obligate să evite comentariile politice. Această dispoziție s-a accentuat în timpul guvernării lui Alexandru Marghiloman când aveau să apară Îndreptarea, de sub autoritatea generalului Averescu,Epoca, a lui Nicolae Filipescu, Acțiunea română, sub direcția lui I. Nicolau.

Din perspectiva celor o sută de ani trecuți de atunci, se poate spune, fără teama de a greși, că o influență considerabil mai mare au avut-o publicațiile clandestine: foi volante, manifeste, afișe, scrisori aruncate în cutiile poștale – toate cu vești reale de pe front, stadiul tratativelor diplomatice, contracararea propagandei germane etc. Așa a fost manifestul pus de căpitanul Băgulescu pe zidurile Iașului, în aprilie 1918, după încheierea odiosului tratat cu Puterile Centrale. ”Să ia aminte guvernul Marghiloman: tot se mai găsește în țară un suflet curat, un revolver încărcat și o grenadă plină!”, glăsuia afișul. Impresia în rândurile marelui public a fost covârșitoare, scria un analist politic.