Preoţi înmormântaţi în Moldova (V)

[altmariustotal catolic]

Preoţi înmormântaţi în Moldova (V)

Cu scopul de a recupera memoria preoţilor înmormântaţi în Moldova, continuăm să-i descoperim pe cei care odihnesc în Valea Seacă şi Valea Mică.

Valea Seacă

În Valea Seacă am ajuns în ziua de 1 iulie 2012. Pr. Ieronim Enăşoaie mi-a pus la dispoziţie registrele parohiale. Valea Seacă este o comunitate veche de catolici (parohie din 1778), care are două biserici ("Naşterea Sfintei Fecioare Maria" şi "Divina Îndurare"), o capelă în cimitir şi alte două capele în împrejurimi: una pe dealul Bozdos ("Constantin şi Elena") şi alta pe dealul Albenilor ("Înălţarea lui Isus la cer"). La circa 1.200 m de biserică se află cimitirul. Capela din cimitir, construită din bârne de stejar în 1839 are hramul Porţiuncula sau Sfânta Maria, Regina Îngerilor (2 august). În cimitir mormintele mi le-a arătat pr. Cristian Diac, născut în Valea Seacă.

În faţa capelei, puţin lateral, este mormântul pr. Mihai Diac. Are o împrejmuire placată cu marmură deasupra căreia sunt şase bare din inox legate între ele cu lanţ. La baza crucii din marmură se ridică o carte deschisă, tot din marmură. În partea stângă, sub fotografia înconjurată de flori desenate în marmură, este notat: "Pr. Mihai Diac / * 25.09.1972 / + 01.01.2006"; în partea dreaptă, sub un potir înconjurat de grâu şi struguri, este scris: "În Tine, Doamne, / am sperat şi nu / voi regreta / în veci!". Registrul de decedaţi (2005..., vol. III, p. 9) specifică faptul că a murit în Spania, în accident, la 33 de ani. A fost înmormântat la 10 ianuarie 2006, cu participarea episcopilor: Petru Gherghel, Aurel Percă, Anton Coşa.

 

 

În apropierea capelei este mormântul pr. Gheorghe Ciuraru,împrejmuit cu un perimetru din ciment. Crucea din marmură cu corpus şi cu monograma INRI se ridică pe o placă din marmură flancată de două coloane. Pe placă apar monograma lui Cristos, un potir cu ostie, sub fotografie fiind scris: "Pr. Ciuraru / Gheorghe / * 22.XII.1921 + 23.II.1997 / Voi învia!" Liber mortuorum 1992-2004 (vol. II, p. 9) notează că a murit în urma unui infarct la 21 februarie 1997, la Valea Seacă, având 76 de ani; a fost înmormântat la 25 februarie 1997, celebrarea fiind prezidată de ep. Petru Gherghel. Consultând publicaţiile vremii, rezultă că eroarea cu privire la data morţii este pe cruce. În aceleaşi publicaţii este notat că a fost înmormântat în ziua de 24 februarie 1997.

 

 

În interiorul bisericii este înmormântat pr. Petru Barbera. Pe peretele de la intrare (în partea dinspre nord) este amintit că părintele a murit ucis de tâlhari la 3 aprilie 1877, în vârstă de 61 de ani. Este notat în limba latină sub o mică cruce: "ADMOD. Rev. Pat. Mac. / Petrus Barbera / Ord. Min. Conventualium. / Par Valeasécentis admin. / annorum 61. / Anno 1877, die 3. aprilis / a latronibus occisus. / hic in pace quiescit". Pentru anul 1877 registrul morţilor nu se află în parohie. Conform unui inventar, Arhivele Statului din Bacău au luat 11 registre: 1. Registrul de înmormântaţi 1805-1884, 365 p.; 2. Epistole pastorale 1843-1949; 3. Corespondenţa parohiei cu Episcopia de Iaşi privind problemele administrative 1855-1889; 4. Registrul de Mir 1869-1921, 246 p.; 5. Registrul de botezaţi 1884-1889, 342 p.; 6. Registrul de căsătoriţi 1884-1889, 170 p.; 7. Registrul de morţi 1884-1889, 282 p.; 8. Status animarum 1887, 238 p.; 9. Acte de proprietăţile bisericii 1889-1933, 12 file; 10. Status animarum 1896, 379 p.; 11. Corespondenţa parohiei cu Episcopia de Iaşi 1889-1944, 34 file. În Arhiva Statului de la Bacău am ajuns la 28 februarie 2012 şi la 20 martie 2012. Aici am văzut Registrul de înmormântaţi 1805-1884 (3/1805). La p. 316, la poziţia 23, este notat pr. Petru Barbera, decedat la 3 aprilie 1877, misionar în Moldova de 26 de ani, paroh în Valea Seacă de 16 ani, bătut în mod crud de tâlhari, a murit în vârstă de 61 de ani şi a fost înmormântat "în biserica nouă" în prezenţa tuturor preoţilor din decanat şi a multor credincioşi care l-au plâns pentru că "a fost un adevărat păstor, exemplu pentru preoţi şi misionar la Domnului". Registrul este important şi dintr-un al punct de vedere. Ultima pagină păstrează ceea ce era scris pe scoarţa copertei interioare înainte de restaurare. Aici sunt notate câteva date de reţinut, printre care se poate descifra: 1775 lunea Paştelui: a fost binecuvântată capela "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" din Valea Seacă de către pr. Bonaventura Carezzi, parohul de Faraoani; 1799: pr. Iosif Berardi a construit sacristia şi a acoperit-o; 1800: pr. Silvestri a terminat biserica şi face turnul; 1841: Stanislau Zamoyski la 29 octombrie primeşte facultatea de la Petru Rafael Ardoini de a binecuvânta piatra fundamentală.

Pr. Iosif Gabor ("Dicţionarul istoric al comunităţilor catolice din Moldova", Editura "Conexiuni", Bacău, p. 286) notează un alt preot mort la Valea Seacă, pr. Remigius Silvestri: "În noaptea de 8 aprilie 1813 hoţii au pătruns în casa parohială din Valea Seacă ca să prădeze. L-au lovit în cap pe preotul paroh, pr. Remigius Silvestri, care a murit după 24 ore în ziua de Joia Mare. L-au asistat la moarte pr. Alexandru Papp de la Faraoani şi pr. canonic Andrei del Chiari de la Cleja. Cu ajutorul lor şi cu indicaţiile pe care le-a mai putut da muribundul, s-au pus în rânduială toate problemele şi datoriile personale ale defunctului. Ştirea morţii lui a zguduit adânc pe toţi misionarii care întâmpinau multe greutăţi în pastoraţie. De frica hoţilor mulţi voiau să se retragă în patrie şi numai intervenţia energică a prefectului Misiunii, pr. Iosif Bonaventura Berardi, i-a încurajat să se jertfească pentru mântuirea sufletelor, tocmai în aceste împrejurări grele". În Valea Seacă nu se mai păstrează memoria lui. Credeam că este înmormântat în biserică sau în cimitir, dar nu s-a putut afla nimic. Soluţia a venit tot din Registrul de înmormântaţi 1805-1884 (3/1805) din Arhivele Statului de la Bacău care notează că pr. Silvestri din Pianoro (zona Bologna), Provincia Italia, de 22 de ani misionar, a murit la 10 aprilie 1813, la 53 de ani; ca misionar a întâmpinat multe dificultăţi, iar la 8 aprilie 1813 a fost atacat de 8 sau 10 tâlhari la ora două noaptea, după obiceiul turcilor, care i-au provocat mai multe răni la cap, lăsându-l mort. Au furat câteva sute de lei. În cele din urmă şi-a revenit, punându-şi lucrurile în ordine. A murit după două zile, îngrijit fiind de pr. Andrei del Chiari. A fost înmormântat de pr. Dominic Brocani, ex-prefect, împreună cu alţi misionari, în biserica "Sfântul Martin" din Vale în partea Epistolei (stânga), în faţa altarului. (Anno Domini ut supra die 10 Aprilis Adm. R-ndissmi P.M. Remigius Silvestri da Castro Pinaura in Bononiensis Provincia Italus aetatis sua anni circiter 53 postquam hic in Moldavia per annos viginti duos Missionarius Apostolicus fuerit multis vicissitudinibus obnoxius, postremo die octava currentis ab octo vel decem Hungaro-Moldavis latronibus hora secunda more turcico Vespertina in domo Ecclesiae Vallesaccae agressus vulneribusque plurimus in capita attectus tamquam mortuus ad solum relictus, et nonnullis centenis leoninis expoliatus, in se tandem paulisper reversus, omnibusque dispositis, que ab ipsius domus spectabant, atque omnibus Ecclesia sacramentis munitus et R.P.D. can. Andream da Chiari in articulo mortis absolutus maxim in dei voluntate rassegnatione post duos dies ab acceptis vulneribus occubuit, animamque Deo reddidit; cuius eius per Adm. R.P.M. Dominicum Brocani ex-Prefectum una cum ailiis tribus P.P. Misionariis in Ecclesia S. Martini da Valle e cornu Epistula ante altare tumulatum fuit).

În Arhiva parohiei, în afară de fotografii vechi (printre care şi vechea casă parohială), se păstrează şi răspunsurile (completate la 12 aprilie 1907 de pr. Petru Neumann) la "Întrebări la care Cucerinicii părinţi administratori ai parohiilor Eparhiei de Iaşi vor trebui să răspundă pentru Sfânta Vizită anunţată prin epistola pastorală nr. 918 din 11 februarie 1907"; la p. 13 găsim notat: "Un mormânt există bine închis departe de altare". De asemenea sunt alte informaţii importante la nivelul anului 1907. Ultima vizită fusese făcut la 9 mai 1901 de ep. Dominic Jaquet. Biserica se află în sectorul Floreşti, fiind construită între 1875 şi 1883 din pietre şi cărămidă şi se află în bună stare. De această parohie depindea şi comunităţile din Galbeni şi din Lărguţa. "Aproape de biserică se află casa parohială". Biserica din Galbeni, ridicată de popor, cu hramul sfântul Gheorghe, era construită în 1905 temelia şi clopotniţa din piatră, pereţii din beton. Biserica din Lărguţa, cu "temelia de piatră, restul de lemn vălătucită", era construită în 1889 (reconstruită în 1956-1959; conform unei cereri către ep. Petru Pleşca, aflată în Arhivele parohiei, până în 1971 a avut hramul la 11 octombrie: "Maternitatea Sfintei Fecioare Maria", după 1971 hramul s-a aprobat la 7 octombrie: 7 octombrie). Biserica din cimitir din bârne cioplite a fost acoperită cu tablă în 1906. Mai era o capelă la Calvaria "vălătucită, din afară îmbrăcată cu scândură", construită în 1888 în cinstea sfintei cruci. În privinţa registrelor, "Status animarum, cartea cea mai veche are dată 1778". În acel timp erau în parohia Valea Seacă 737 de familii cu 2822 de suflete, necatolici existau 235 de suflete. Din iulie 1884 paroh era pr. Petru (Matia) Neumann, fiul lui Matia născut în Austria (Bucovina), 49 de ani, cu studii în seminarul Arhiepiscopiei din Bucureşti (Cioplea) şi Lemberg (Galiţia), hirotonit la 22 martie 1884.

*

Valea Mică

La Valea Mică am ajuns la 27 aprilie 2012. Pr. Iosif Agiurgioaei m-a dus în cimitirul care este în apropierea bisericii şi mi-a arătat mormântul pr. Ioan Ciuraru. Mormântul se află aproape de mijlocul cimitirului. Este acoperit cu o placă din beton O cruce mică din marmură se ridică pe o placă din marmură flancată de două coloane. Pe placă, sub fotografie, este notat: "Preot / Ioan Ciuraru / 13 01 1940 - 7 04 1996 / "Preotul victimei sale / Victima preoţiei sale". La bază se sprijină o inscripţie pe o placă de fier: "Pr. Ciuraru Ioan / Născut 13.01.1940 / ++ / Decedat 7.04.1996 / Dumnezeu să-l / odihnească în / pace!" Probabil că această placă fusese pe cruce înainte de a fi construită amenajarea din marmură. Registrul decedaţilor pentru anul respectiv se află la Gheorghe Doja de care aparţinea comunitatea din Valea Mică până în anul 2004 când a devenit parohie. La Gheorghe Doja am ajuns cu ocazia hramului din 2013 (la 29 septembrie). În registrul, pus la dispoziţie de pr. Sorin Bereş, este notat că pr. Ciuraru, originar din Valea Mică, a murit (ciroză) la 4 aprilie 1996 la Tulcea, întărit cu sfintele sacramente, având vârsta de 57 de ani A fost înmormântat la 10 aprilie 1994 la Valea Mică, slujba fiind prezidată de ep. Petru Gherghel. În anul 2011, la iniţiativa pr. Daniel Cimpu, a apărut o carte scrisă de pr. Fabian Doboş, "Părintele Ioan Ciuraru, un apostol neobosit al lui Cristos", în care se aduce omagiu celui care a lucrat în ogorul evangheliei şi a fost un neobosit iubitor al cărţii. A fost redactor la "Actualitatea creştină" între 1989 şi 1992, a multiplicat şi a distribuit sute de cărţi înainte şi după 1989.

Pr. Cornel Cadar