Predica la Inaltarea Sfintei Cruci

[altmariustotal ortodox]

.

"Crucii Tale ne inchinam Hristoase!"

Frati Crestini,
La 14 septembrie, in fiecare an, sarbatorim cu post si rugaciuni, cu cantari sublime Inaltarea Sfintei cruci de viata facatoare, pe care a fost rastignit Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

In fiecare biserica din tara, din intreaga ortodoxie se scoate astazi spre inchinare Sfanta Cruce, se canta in cinstea ei, se fac metanii: "Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta invierea Ta marim". Si noi ne-am adunat in aceasta sfanta biserica, pentru ca plecand genunchii sa cantam troparul amintit, lucru pe care l-am savarsit. Simbolismul si istoria si Inaltarea sfintei cruci este urmatoarea: Inainte de venirea in lume a Domnului Iisus, crucea era un instrument de ocara si tortura, pe care erau rastigniti talharii si mari facatori de rele. Era semn de rusine pentru cel spanzurat pe cruce. Unul dintre cele mai ingrozitoare chinuri era moartea pe cruce, pentru a le grabi moartea, celor rastigniti li se zdrobeau fluierele picioarelor cu ciocane. Asa s-a procedat cu cei doi talhari care au fost rastigniti odata cu Iisus.

Stramosii nostri, romanii, nu admiteau ca un cetatean roman sa fie pedepsit cu rastignire pe cruce. Asa se face ca sfantul Apostol Pavel, care era cetatean Roman a fost decapitat, iar Sfantul Apostol Petru, la cererea Sa, a fost rastignit cu capul in jos. Evreii socotindu-L pe Iisus "mare facator de rele" (Ioan 18, 30) au cerut lui Pilat si acesta a aprobat rastignirea Lui unde a si murit, incredintand Parintelui "Duhul Sau".

Iubitii mei frati
Dupa moartea pe cruce a mantuitorului si a celor doi talhari, crucile pe care au fost rastigniti au fost ingropate pe creasta Golgota si au ramas acolo veacuri de-a randul. Pe locul de ingropaciune al crucilor, imparatul roman Adrian a inaltat un templu in cinstea zeitei Venus, zeita frumusetii. De atunci si pana la conducerea imperiului Roman a lui Constantin cel Mare, crestinii si biserica lui Hristos au trecut prin multe si cumplite persecutii, care mai de care mai apriga. Imparatul Constantin, care a avut ca mama pe evlavioasa imparateasca Elena, a dat lege si libertate religioasa crestinilor prin edictul de la Milan 313, recunoscand ca religie de stat, religia crestina. De aici cursul liber al raspandirii credintei crestine.

La anul 326, imparateasa Elena face sapaturi pe varful Golgota si afla 3 cruci, dar nu stia pe cea care a fost rastignit Hristos. Patriarhul Ierusalimului de atunci, Macarie aduce un bolnav, care atingandu-se de una din cruci, s-a vindecat, era crucea lui Iisus si minunea s-a savarsit. Crucea a fost adusa in biserica si cinstita de crestini. Pe locul unde a fost aflata sfanta Cruce, Constantin cel Mare a inaltat o biserica sfintita la 13 septembrie 335, iar Sfanta cruce a fost adusa la 14 septembrie si de atunci serbam acest eveniment.

In anul 615, imparatul Hosroe al persilor cucereste Palestina si ramane acolo pana in anul 628, cand imparatul Eraclie ii bate pe persi si aduce sfanta cruce pe umeri in Ierusalim. La poarta cetatii crucea se ingreuiaza in asa fel incat imparatul n-o mai poate duce. Patriarhul Macarie ii spune imparatului, Hristos nu si-a purtat crucea in haine scumpe, ci cu cununa de spini pe cap, si atunci imparatul si-a dezbracat hainele imparatesti, crucea s-a usurat in chip minunat si a fost inaltata la locul ei. patriarhul Macarie a trimis particele din Sfanta Cruce la multe biserici din lume, sfinte relicve, moaste sfinte.

Iubitii mei frati,
De la rastignirea Mantuitorului, crucea nu mai este semn de ocara si rusine, ci este semn de bucurie si sfintita cu scump sangele lui Iisus. Este semn de biruinta si mantuire. Crucea este pentru noi semn si indemn de impacare, semn de iertare pentru cei ce ne gresesc. Este semn de biruinta asa cum a fost in razboiul lui Constantin si Maxentiu pe care-l invinge cu ajutorul Crucii. Sa cinstim crucea Domnului care ne ajuta la pocainta si indreptarea vietii noastre. Amin.

Predica adunata de Iulian Predescu.