Predestinarea

[altmariustotal ortodox]

Biserica respinge predestinarea unora catre rai si a altora catre iad pentru ca vorbeste de libertate. Este adevarat ca Dumnezeu doreste mantuirea tuturor oamenilor, dar respecta libertatea omului de a-I raspunde sau nu iubirii Sale. 

Sunt persoane care vorbesc despre Dumnezeu ca despre un olar. Sigur ca nu e nimic rau in acest lucru, de vreme ce si Scriptura il aseamana pe Dumnezeu cu un olar, numai ca unele fapturi umane Il identifica pe Dumnezeu cu un olar nedesavarsit, care face din lut vase bune si rele. Iar aceasta invatatura nu este invatatura Bisericii.

Din Scriptura aflam ca Dumnezeu le-a creat pe toate bune. Acest lucru inseamna ca Dumnezeu a dat si daruieste fiecaruia cele necesare pentru deosebirea raului de bine si pentru a nu se inchide primirii harului. 

Textul de la Romani 8, 29 - 30: "Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau … Iar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit", vorbeste de alesii lui Dumnezeu, dar aceasta alegere nu inseamna condamnarea la osanda a celorlalti oameni.

Parintele Nicolae Steinhardt spune ca alesii sunt o minoritate, o turma mica si sunt chemati sa implineasca si au vocatia de a implini planurile tainice ale lui Dumnezeu. Dar restul nu-i marfa sortita si predata la domiciliu diavolului, ci suflete lasate in deplina libertate prin care isi pot agonisi fericirea sau suferinta. Asadar, chiar daca Dumnezeu isi are alesii Sai, nu inseamna ca celorlalti le este vrajmas, ci parinte milostiv care doreste mantuirea tuturor.

Mai sunt persoane care spun ca exista predestinare de vreme ce oamenii nu mor la aceeasi varsta. Faptul ca unii trec mai devreme la cele vesnice, e semn ca sunt lipsiti de un timp in care si-ar fi putut plange pacatele, in vreme ce altii, trecand mai tarziu la cele vesnice au mai multe sanse sa ajunga la pocainta.

Faptul ca unii mor mai devreme si altii mai tarziu, nu este nedreptate. Nedreptate ar fi daca omul ar trece in nefiinta. Pentru cei drepti, trecerea la cele vesnice este trecere de la viata la mai multa viata. De aceea si Sfantul Apostol Pavel spune "pentru mine a muri este un castig", el fiind de altfel si partas rapirii pana la al treilea cer, unde se impartaseste de cele ce ochiul nu a vazut, urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit. Cat ii priveste pe cei nedrepti, Dumnezeu ingaduie trecerea lor la cele vesnice in momentul in care in acestia nu mai sunt prezente resturi de bine, puteri de intoarcere spre bine, rezistente impotriva raului, puteri de franare a raului si de cainta pentru el. Dar nu prestiinta lui Dumnezeu este cauza neindreptarii lor, ci trandavia si lipsa unirii cu El.

Sigur ca sunt si chemari la cele vesnice, de exemplu cele ale copiilor, care depasesc puterea noastra de intelegere. Modul in care Dumnezeu conduce lumea spre vesnicie, nu coincide de cele mai multe ori cu modul in care crede omul ca trebuie sa se petreaca lucrurile. Important e sa retinem ca toti suntem chemati si ajutati spre a fi mostenitori ai raiului.

Adrian Cocosila