Viaţă uşoară şi ieftină la Singapore
http://adevarul.ro/news/bucuresti/poveSti-bucureSti-petreceau--sing...


Muşterii nu se puteau întinde pe mai mult de patru sau cinci mese, între pereţii tapetaţi cu plăci de faianţă, o moştenire a fostei bucătării şi petrecându-şi orele sub cele trei guri de aerisire prin care se vedea forfota străzii. Viaţa era uşoară şi ieftină la Singapore: o vodcă mare (100 de grame) costa 2 lei, un kilogram de vin se cumpăra la 6-8 lei, un rom mare era 1,80 de lei, iar o halbă de bere - 1,70. Prin urmare, o zi de Singapore îi costa pe boemii acelei perioade în jur de 5-6 lei. Să nu uităm că localul se afla în buricul târgului, unde preţurile nu erau chiar de neglijat.  

„În subsolul renumitului Singapore, se bea din abundenţă, recitându-se tonic, povestindu-se cu har sau tălmăcindu-se cu subînţeles. Trebuie spus că boema pe care o prezint şi o reprezint eu era aristocraţia acestui modus vivendi în România. Aş spune chiar că era singura boemă nobilă dintre boemele de-atunci (ca să-l parafrazez pe Minulescu)“, povesteşte Astaloş.

Poeţii, scriitorii şi artiştii plastici cu state vechi erau: Ghiţă Mărgărit, Geo Martiniuc, Teodor Pâcă, Tudor George zis Ahoe (care a scris „Baladele singaporene“), Florin Pucă, matematicianul Nelu Winckler, Constantin Aronescu şi pictorul George Antohi, Alexandru Struţeanu, Eugen Schileru, Taşcu Gheorghiu sau Constantin Piliuţă.

Cârciuma boemă, abandonată

Avangardiştii 

George Astaloş explică rostul confesiunilor sale din volumul „Boema“, arătând că „elita boemă“ era distinctă de „boemii“ de la cafenele cu ştaif ale Capitalei: „Nu mi-am propus să fac portretele boemilor de la Café Corso, Oteteleşanu, Capşa sau Café de la Paix, ci ale cavalerilor de pe breşa pichetată pe plaiurile singaporene din Piaţa Rosetti“.

Iată cum descrie Tudor George, zis Ahoe, viaţa de acum 50 de decenii de la Singapore: „În hruba noastră, zisă Singapore/ O navă eşuată-n bulevard/ Ne-am petrecut, damnaţi, atâtea ore/ Cu pâlnia lui Bachus pe stindard“.

Ce se vorbea la Singapore

În spelunca din Rosetti se discutau multe subiecte, de la poveşti despre oameni la literatură şi politică, într-un moment în care regiumul comunist începuse să prindă rădăcini. Spiritul catalizator al birtului era Ghiţă Mărgărit, „poet de o remarcabilă subtilitate“, cum îl descrie Astaloş. După al treilea pahar, el i-a povăţuit pe colegii de rezistenţă: „Ţineţi minte ce vă zic! Trebuie să ştiţi totul despre toţi, dacă vreţi să fiţi inatacabili. Şi când vă cade în palmă omul care vă sâcâie, îi serviţi tot ce ştiţi despre el şi când nu mai aveţi ce zice, îi spuneţi: Şi ţi-a fost şi frică la dentist!“ 
Nimeni din asistenţă nu se întreba la acea vreme cum ajunsese Ghiţă Mărgărit să fie asistentul marelui critic George Călinescu, graţie poeziei despre dezordinea existenţială, împreună cu Alexandru Piru, recunoscut ca un fin filolog şi pentru spiritul său critic. 

Bombonica cea cu vino’ncoa

Un alt „partener de tribulaţii“ din subsolul cârciumii era Păstorel Teodoreanu, fratele lui Ionel Teodoreanu. Din pleiada de la cele cinci mese nu lipseau nici actori, iar „flotantul de serviciu“ Ilarion Ciobanu era unul dintre ei.

Nelipsite erau şi poveştile de amor. În acel subsol era cunoscută aventura poetului Teodor Pâcă în braţele iubitei Bombonica, o femeie „care nu-l lăsa niciodată în pană de carburanţi“. 

Singapore, mecca scriitorilor bucureşteni de la sfârşitul anilor ’60, este renovată şi-şi şterge spritul de „pierzanie“. Boemii de altădată nu mai vin aici, iar denumirea vechii spelunci va fi „Peştera“, o grotă luxoasă, împodobită cu 
stâlpi de beton armat. 

Din speluncă boemă, grotă de lux

„Pe la începutul anilor 2000, Peştera a fost cumpărată de Meiţă, un om de afaceri de primă mărime şi calitate care în afara unui fabulos restaurant la Şosea şi o cofetărie de lux în Piaţa Rosetti, avea şi o herghelie de trăpaşi de curse pe hipodromul din Ploieşti care număra, nici mai mult nici mai puţin de 130 de capete. I-am văzut alergând pe pista ploieşteană în mai multe rânduri. Ei bine, poeticul proprietar de cai a cumpărat fostul Singapore al nostru devenit Peştera şi a făcut din istoricul spaţiu al boemei o brutărie de lux, căreia îi citesc nostalgic firma de oricâte ori trec prin Rosetti. Acum brutăria şi-a schimbat din nou profilul“, consemnează scriitorul şi clientul de la Singapore, George Astaloş.

"Tot subsolul acestui bloc a fost ocupat până în anul 2000 de restaurantul Peştera. Ce a fost înainte de Peştera nu ştiu, dar pe vremea aceea nu prea erau restaurante în Bucureşti, aşa că acesta era unul dintre cele mai bune. Mâncam des aici", povesteşte patronul unui mic magazin de vizavi. 

Oameni cu funcţii grele

Clienţii de la Singapore chiar erau boemi şi nu făceau parte din „tagma” celor „alteraţi de muncă şi de răspunderi socio-profesionale”, aşa cum puteai întâlni la celebra Capşa. Totuşi, după restaurarea crâşmei şi dobândirea numelui de „Peşteră” îi călcau pragul şi actori mai tineri: Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi sau Gheorghe Dinică, şi în general vedetele Teatrului Naţional. Gaşca de altădată s-a răspândit prin „lăcaşuri bine famate”: cafeneaua de la Blocul Turn (Sala Palatului) sau la Nestor,  locul preferat de ziarişti.

Singapore a funcţionat la parterul imobilului de la intersecţia străzilor Vasile Lascăr cu DianeiFoto: A.C. Marinescu

Acum, în locul speluncii Singapore este un magazin de înrămări foto

Prima proprietară de Vartburg din Bucureşti 

Singapore nu mai exista, iar scriitorii noii generaţii veneau la prânz la Cina, Athénée Palace, barul de la etajul restaurantului Berlin, Podgoria,  Moldova, Katanga, Grădiniţa sau 7 Craci. Aurora Cornu (devenită soţia lui Marin Preda), actriţa Ioana Bulcă, Ţuca Breslaşu, singura posesoare de Vartburg (maşina cucoanelor bine) erau câteva dintre frumuseţile epocii care frecventau barurile noi.