Pestera in viata Mantuitorului

[altmariustotal ortodox]

Pestera apare in unele dintre cele mai importante momente din viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos: in pestera se naste si tot in pestera coboara dupa moartea pe Cruce, cu trupul in pestera Mormantului, iar cu duhul in pestera cea zavorata a iadului. Astfel, trecerea pe pamant a Logosului intrupat s-a petrecut intre doua pesteri: pestera din Betleem (locul nasterii Sale) si pestera din Ierusalim (locul inmormantarii Sale).

Pestera simbolizeaza lumea cazuta in pacat, caci locul din pestera este unul intunecat, unul lipsit de lumina. Acesta este un motiv pentru care Hristos nu ramane in mormant, ca semn ca nu acesta este locul de odihna al firii omenesti. Pestera nu este locul pentru viata cea adevarata, ci un loc din care omul trebuie sa iasa, iar intunericul ei trebuie sa fie biruit de lumina.

Pestera din Betleem si pestera de pe Golgota

Potrivit traditiei Bisericii Ortodoxe de Rasarit, Mantuitorul Iisus Hristos s-a nascut intr-o pestera, iar nu intr-un staul de vite, dupa cum marturiseste si condacul Nasterii Domnului, zicand: "Fecioara astazi pre Cel mai presus de fiinta naste, iar pamantul pestera Celui neapropiat aduce."

Evanghelistii Matei si Luca mentioneaza doar faptul ca Fecioara Maria L-a nascut pe Hristos intr-o "iesle". Nu se afirma clar daca locul acesteia era intr-o pestera sau intr-un staul de vite. Evanghelistul spune: "Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei." (Luca 2, 7)

La mai putin de un secol distanta insa, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, cat si "Protoevanghelia lui Iacov", mentioneaza explicit cuvantul "pestera". Aceasta nu ridica insa nici o contrazicere cu textul biblic, caci, dupa cum era obiceiul in acele locuri, gospodariile se ridicau in fata pesterilor care se gaseau in zona, astfel incat pestera sa poata fi folosita drept staul pentru animale.

Staulul in care S-a nascut Hristos era instalat intr-o pestera / grota, iar comentatorii sunt cu totii de acord asupra acestei localizari. Dar pestera avea o dubla semnificatie la cei vechi. Mai intai, pestera este un loc intunecos din interiorul pamantului, fiind adapost pentru fiare si animale. Pestera mai este si "pestera talharilor", cu care Hristos aseamana templul pangarit de negutatori, citand cuvantul de la Ieremia (7, 10): "Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o ati facut, pe dansa pestera talharilor" (Matei 21, 13).

Sfantul Ioan Damaschin, in Canonul scris pentru Nasterea Domnului, spune: "Ai venit sa opresti pacatul in pestera saraceasca." Asupra acestor cuvinte, aplecandu-se Sfantul Cuvios Nicodim Aghioritul, spune si el ca Hristos s-a aratat magilor: "Intr-o pestera foarte simpla, infasurat cu scutece proaste."

Intreaga iconografie ortodoxa reprezinta Nasterea Domnului intr-o pestera. In icoana Nasterii Domnului, pestera din Betleem se arata drept chip al pesterii mormantului si al iadului celui intunecat, unde Mantuitorul va cobora cu trupul si cu duhul, dupa moartea pe Cruce. 

Pestera iadului este infatisata in icoana Pogorarea la Iad, unde Mantuitorul este infatisat tragandu-i de mana pe Adam si pe Eva. In aceasta, Mantuitorul s-a pogorat cu duhul la iad, spre a ridica din robia pacatului si a intunericului pe dreptii Vechiului Testament, care sunt infatisati stand ca intr-o pestera intunecoasa.

Inca din pestera Nasterii, Maica Domnului se intristeaza, aducandu-si aminte de proorociile mesianice ale Vechiului Testament. Astfel, animalele prezente in pestera intrupeaza deja una dintre profetii, care zice: "Boul isi cunoaste Stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste. Poporul meu nu ma pricepe." (Isaia 1, 3)

Pestera din Betleem trimite deja la pestera mormantului si a iadului, in care Mantuitorul va cobora cu trupul si cu duhul. In iconografie, pruncul Iisus Hristos nu este infasat in scutece, cum ar fi firesc, ci este invelit in giulgiu si asezat intr-o racla din piatra, chip al mormantului celui rece.

O pestera asemanatoare apare si sub Crucea Domnului, pe Golgota. Aceasta se vede foarte bine in icoana Rastignirii, unde, in locul intunecat de sub Cruce, ne apare un craniu de om si cateva oase. Hristos a fost rastignit "pe locul numit Golgota, care inseamna: Locul Capatanii" (Matei 27, 33). Potrivit traditiei Bisericii, aceste oase sunt ramasitele pamantesti ale lui Adam. Astfel, prin Cruce a fost biruit intunericul si pacatul lumii noastre.

Pestera de la Iordan

Iordanul se arata si el drept chip al pesterii, in aceasta omul murind pacatului si inviind la o viata noua. In apa Iordanului se intra si se iese, se intra spre moarte si se iese spre inviere. Apele nu sunt loc de vietuire, precum nici pestera nu este loc de vietuire. Botezul Mantuitorului se arata ca implinire a Legii celei Vechi, iar botezul nostru se arata ca o implinirea a Legii celei Noi, ca moarte si inviere la o viata noua, intru Hristos.

In apele Botezului, fiecare crestin inchipuie ingroparea si invierea la viata cea noua, intru Hristos. Astfel, cristelnita (colimvitria) cu apa a Botezului inchipuie pestera mormantului Mantuitorului, in care se intra prin moartea fata de pacat si se iese prin invierea Mantuitorului. "Ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti." (Coloseni 2, 12)

De asemenea, fiecare crestin se naste in pestera, cristelnita cu apa a Botezului inchipuind pestera din Betleem, in care Hristos s-a salasluit. "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu." (Ioan 3, 5)

 

Pestera si semnificatia acesteia

Pestera simbolizeaza lumea cazuta in pacat, caci locul din pestera este unul intunecat, unul lipsit de lumina. Acesta este un motiv pentru care Hristos nu ramane in mormant, ca semn ca nu acesta este locul de odihna al firii omenesti. Pestera nu este locul pentru viata cea adevarata, ci un loc din care omul trebuie sa iasa, iar intunericul ei trebuie sa fie biruit de lumina.

Atat filosofii antici, cat si parintii Bisericii sustin ca pestera este hip al lumii noastre. Astfel, Plotin spune: "Pestera lui Platon, ca si grota lui Empedocle, semnifica, imi pare, lumea noastra, in care mersul spre intelegere este pentru suflet eliberarea de legaturile lui si urcusul in afara pesterii." Iar arhiepiscopul Teofilact interpreteaza Nasterea in pestera si asezarea lui Hristos in iesle ca si pilda a smereniei Fiului lui Dumnezeu, dar si ca inchipuire a faptului ca El "a venit in lumea aceasta, ce este loc al nostru, pentru ca ieslea este lumea".

Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul reprezinta intrarea Lui in lumea noastra, care este o lume cazuta in adancul rautatii si in intunecimea pacatului, salasluind ca intr-o pestera. De aceea, Intruparea si Jertfa de pe Golgota au drept scos luminarea intunericului de pe pamant, inchipuit in cele doua pesteri (cea din Betleem si cea de pe Golgota, de sub Cruce).

Hristos este Lumina lumii, lumina aflata in contradictie cu intunericul lumii, inchipuit de cele doua pesteri. Intunericul este biruit de Hristos, El alegand sa se salasluiasca in cele mai intunecate locuri ale pamantului, in pestera Betleemului, in pestera Mormantului si in pestera iadului. Dumnezeu, care este lumina, nu s-a temut de cele mai intunecoase locuri ale pamantului si ale pacatului.

"Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El." (I Ioan 1, 5) "Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o." (Ioan 1, 5) "Intunericul se duce si lumina cea adevarată incepe sa rasara." (I Ioan 2, 8)

In concluzie, pestera din Betleem este lumea noastra, ca si pestera de sub Cruce. In pestera acestei lumi intunecate s-a intrupat Hristos si s-a rastignit Hristos. Mai apoi pestera iadului l-a inghitit pe Cel fara de pacat, iar inghitind Lumina, intunericul lui a fost deplin biruit. Lumina straluceste in mijlocul intunericului, iar intunericul se arata neputincios. Apoi, in cristelnita Botezului, intram spre a muri, ca intr-o pestera si mormant, si iesim spre a trai intru Hristos.

Teodor Danalache