Parintele Iosif Vatopedinul

[altmariustotal ortodox]

Parintele Iosif Vatopedinul este unul dintre cei mai credinciosi ucenici ai lui Gheron Iosif Isihastul, mare parinte purtator de har al veacului nostru. Parintele Iosif Vatopedinul si-a petrecut ultimii ani ai vietii sale in Manastirea Vatoped, de la care si-a capatat si supra-unmele, in curtea careia este si inmormantat.

Potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi, care zic "adanc pe adanc cheama" (Psalm 41, 9), din parinte in ucenic, sfintenia urca pana in zilele noastre si coboara in adancul istoriei neamului omenesc pana intru inceputuri. Viata parintilor cu traire sfanta au schimbat intotdeauna oamenii pe langa care acestia au trecut. Iosif Vatopedinul ramane in istorie ca un nevoitor al rugaciunii si al practicii ascetice.

Gheron Iosif Vatopedinul a publicat mai multe lucrari in care a descris viata si faptele minunate petrecute alaturi de Gheron Iosif Isihastul. Parintele Iosif Vatopedinul spune: "Ca sa iubeasca omul pe Dumnezeu trebuie incet-incet sa se arate deasupra oricarui lucru de care se ocupa, pana la starea la care au ajuns Parintii, incat si la starea biologica sa-l refuze, fapt care ajunge sa fie si astazi de necrezut. Si totusi este real. Cu aceasta tagaduire absoluta si cu aceasta grija exclusiva a ascultarii fata de voia dumnezeiasca, incepe dumnezeiescul har, care este inauntrul nostru, sa actioneze. Omul trebuie sa dovedeasca de buna-voie ce prefera. Prefera sa iubeasca pe Dumnezeu si sa dovedeasca aceasta prin fapta? Atunci actioneaza dumnezeiescul har, care distruge pe omul cel vechi si modeleaza pe cel nou, dupa Hristos."

Parintele Iosif Vatopedinul - viata si petrecerea intru sfintenie

Parintele Iosif Vatopedinul s-a nascut in data de 1 iulie 1921, in curtea unei manastiri. Fiind insarcinata in sapte luni, mama acestuia a mers la slujba, la Manastirea Sfintilor Doctori Cosma si Damian din localitatea Gilos, in Cipru. In vremea slujbei, mama a fost cuprinsa de durerile nasterii. Copilul, botezat cu numele de Socratis, s-a bucurat de doi parinti cu inalta viata duhovniceasca. Tatal sau, un crestin cu mare evlavie la Sfantul Pantelimon, a adormit chiar in ziua de praznuire a sfantului iubit.

Tanarul a ajuns in Sfantul Munte Athos in anul 1946, la varsta de 25 de ani. Din mila lui Dumnezeu si dupa a Lui intelepciune, tanarul Socratis s-a invrednicit a ajunge ucenic de chilie al lui Gheron Iosif Isihastul - Spileotul, a carui viata sfanta erau tuturor cunoscuta.

Despre anii petrecuti impreuna cu marele parinte duhovnicesc Gheron Iosif, parintele Iosif Vatopedinul marturiseste: "Nici severitatea programului, nici limitarea la cele strict necesare, nici locul abrupt si neodihnitor, nici munca necesara pentru intretinerea a 7-8 persoane nu ne-a micsorat ravna, deoarece ne mangaia mila lui Dumnezeu si harul, impreuna cu rugaciunile Batranilor."

Dupa multa vreme si osteneala tainica in pustia Sfantului Munte, Gheron Iosif s-a mutat la Nea Skiti, unde clima era mai blanda si accesul mai usor. El a fost urmat si de cei cativa ucenici ai sai, printre care si nevoitorul Iosif Vatopedinul. Obstea de la Noul Schit a ramas in acest loc si dupa trecerea la Domnul a lui Gheron Iosif, petrecuta in anul 1959.

Parintele Iosif Vatopedinul s-a imbolnavit grav la intestine, medicii spunandu-i ca este mare nevoie de o operatie. Sfantul Pantelimon s-a aratat unui pustin din pustie, spunandu-i ca Maica Domnului il va vindeca, daca acela isi va pune nadejdea in ajutorul si puterea ei. Facand intocmai, parintele s-a vindecat in chip minunat, doctorii vazand apoi numai o rana cicatrizata.

Parintii au marit si renovat in intregime asezamantul isihast de la Nea Skiti. Abia in anul 1988, ei vor parasi cu totii locul, mergand in Manastirea Vatoped, in partea nordica a Sfantului Munte. Luand in primirea manastirea, parintii au lucrat simultan la zidirea duhovniceasca a obstei, aflata in continua crestere, si la rezidirea si repararea incintei. Parintele Iosif a condus obstea de la Vatoped pana in anul 1990, cand aceasta ascultare a fost incredintata Parintelui Efrem Vatopedinul.

Parintele Iosif Vatopedinul - minunata sa adormire in Domnul

Parintele Iosif Vatopedinul a trecut la Domnul in dimineata zilei de 1 iulie 2009, la varsta de 88 de ani, chiar in ziua de praznuire a Sfintilor sai ocrotitori, Cosma si Damian, zi in care s-a si nascut, in curtea manastirii acestora.

In data de 30 iunie, batranul Iosif i-a zis ucenicului sau de chilie ca va muri, caci simte cum moartea este aproape. Dupa masa, parintele a savarsit slujba Vecerniei in chilie, iar seara, in jurul orei 20.00, el a zis ucenicului sau: "Ce vor demonii astia, de ce au venit?". Peste inca o ora, parintele a zis iarasi: "Sfintii care au venit vor ramane cu noi, sa ne ajute."

Peste inca o ora, pe la 22.00, parintele s-a ridicat din pat si l-a intrebat pe ucenic: "Cum este troparul in continuare, ca nu stiu cum urmeaza." Acesta nu a inteles insa intrebarea. Noaptea, la ora 02.20, parintele Iosif Vatopedinul a adormit lin in Domnul, dupa ce a respirat adanc de cateva ori. A doua zi, medicul a spus ca parintele a murit de insuficienta cardiaca.

Dupa trecerea sa la cele vesnice, Parintele Iosif Vatopedinul a zambit vreme de aproape o ora. Parintii de la Manastirea Vatoped marturisesc acest minunat lucru, fapt sustinut si de fotografiile facute in acele clipe de crestinii aflati acolo.

Teodor Danalache