cultură şi spiritualitate

Papa Pius al XI-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Papa Pius XI, născut Achille Ratti, (n. 31 mai 1857, Desio, Italia – d. 10 februarie 1939, Vatican)

Pius al XI-lea


Nume	Achille Ratti
Început de pontificat	6 februarie 1922
Final de pontificat	10 februarie 1939
Predecesor	Benedict XV
Succesor	Pius XII
Născut	31 mai 1857
Decedat	10 februarie 1939
modifică

Biografie

Părinții lui Achille Ratti, ca și ai lui Pius al X-lea, erau oameni simpli. Născut la31 mai 1857 în Desio, a mers la seminarul din Milano și apoi la Universitatea gregoriană pentru a-și lua doctoratul în teologie. După câțiva ani petrecuți într-o parohie, părintele Ratti a fost însărcinat să lucreze în Biblioteca ambroziană din Milano. Aici și-a făcut o asemenea reputație încât Pius al X-lea, în 1912, l-a făcut asistent bibliotecar la Vatican și curând l-a pus la conducerea marii Biblioteci vaticane. Pe cât era de cărturar, Ratti nu era nici pe departe un șoarece de bibliotecă. În schimb, era un expert, asemenea unui campion, într-un sport dificil și periculos: alpinismul.

În 1918 papa Benedict al XV-lea îl trimite pe Ratti de la cercetările sale pentru a sluji mai întâi ca vizitator și apoi ca nunțiu în tulburata Polonie. Pentru un cărturar la 60 de ani, plecarea în prima sa misiune diplomatică într-o țară revenită la viață după un secol de fărâmițări, era oarecum o povară. Dar bătrânul istoric a rezolvat cu succes situația uimind îndeajuns pentru a tulbura o curte supremă plină de Solomoni. În plus, a dat dovadă de curaj. Când alți diplomați au fugit dinaintea năvalnicei armate roșii a lui Trotski, Ratti a rămas ca să audă bubuiturile armelor sovietice în amenințata Varșovie. A avut mulțumirea de a vedea eroica Polonie răsculându-se și alungându-i pe comuniști (vezi Războiul polono-sovietic).

În 1921 papa Benedict l-a creat pe Ratti cardinal și arhiepiscop de Milano. Câteva luni mai târziu papa Benedict moare și în locul lui este ales Ratti. Își alege numele Pius al XI-lea.

Papa Pius al XI-lea este pus în fața unei triste și tulburate lumi postbelice, o lume amenințată și ispitită de fascism și comunism. Departe de a ceda descurajării Pius s-a străduit din răsputeri să adune forțele binelui și să remedieze răutățile timpului. Pentru a aminti lumii materialiste primordialitatea spiritualității, Pius a stabilit frumoasa sărbătoare a lui Cristos Rege. În treizeci de enciclici a revărsat lumină asupra dificultăților timpului. Remarcabile au fost enciclicile sale asupra educației, căsătoriei, și mai presus de toate, asupra problemei sociale.

Deși a luptat plin de curaj de la început, Pius era gata să întindă mâna cu prietenie, iar pontificatul său este remarcabil printr-o întreagă serie de concordate. Cel mai important eveniment a fost, desigur, Tratatul de la Lateran din 1929, care a adus atât de mult dorita și mulțumitoarea rezolvare a problemei romane.

Pius al XI-lea a apreciat profund singularitatea firii omenești. A sprijinit din răsputeri activitatea misionară și a fost nerăbdător să vadă cler autohton, condus de episcopi autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri care, considerate cândva ca având nuanță de superstiție, cu timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate și dorea unirea cu ele. Inima lui mare a fost întristată de atacurile josnice asupra evreilor, și a repetat mereu lumii că a fi antisemitic înseamnă a fi necreștin.

Mormântul Papei Pius al XI-lea în Grotele Vaticanului

Pius a avut multe necazuri. S-a întristat pentru suferințele fiilor Bisericii din Mexic,Rusia, Spania și Germania. Dar nu a cedat. Chiar înainte de a muri, la 10 februarie 1939, Pius și-a oferit viața pentru pace în lume.