06.01.2015, Vatican (Catholica) - Cu ocazia sărbătorii Epifaniei Domnului, din ritul latin, Papa Francisc a recitat împreună cu credincioşii şi turiştii veniţi în Piaţa San Pietro rugăciunea „Îngerul Domnului”. În alocuţiunea dinaintea rugăciunii, pe care o redăm după traducerea apărută pe Ercis.ro, Pontiful a explicat semnificaţia sărbătorii şi morala concretă pentru creştinul de astăzi. A amintit şi de celebrarea Zilei Mondiale a Copilăriei Misionare.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Sărbătoare frumoasă!
În noaptea de Crăciun am meditat venirea la peştera din Betleem a câtorva păstori care aparţineau poporului lui Israel; astăzi, solemnitatea Epifaniei, comemorăm sosirea magilor, care au venit din Orient pentru a-l adora pe nou-născutul Rege al iudeilor şi Mântuitor universal şi să îi ofere daruri simbolice. Cu gestul lor de adoraţie, magii mărturisesc că Isus a venit pe pământ pentru a mântui nu numai un popor, ci toate neamurile. De aceea, în sărbătoarea de astăzi privirea noastră se lărgeşte la orizontul lumii întregi pentru a celebra „manifestarea” Domnului la toate popoarele, adică manifestarea iubirii şi amântuirii universale a lui Dumnezeu. El nu rezervă iubirea sa câtorva privilegiaţi, ci o oferă tuturor. Aşa cum este Creatorul şi Tatăl tuturor, tot aşa vrea să fie Mântuitorul tuturor. Pentru aceasta, suntem chemaţi să nutrim mereu mare încredere şi speranţă faţă de orice persoană şi faţă de mântuirea sa: chiar şi cei care par departe de Domnului sunt urmaţi – sau mai bine zis „urmăriţi” – de iubirea Sa pasionată, de iubirea Sa fidelă şi chiar umilă. Pentru că iubirea lui Dumnezeu este umilă, atât de umilă!
Relatarea evanghelică despre magi descrie călătoria lor din Orient ca o călătorie a sufletului, ca un drum spre întâlnirea cu Cristos. Ei sunt atenţi la semnele care îi indică prezenţa; sunt neobosiţi în înfruntarea dificultăţilor căutării; sunt curajoşi în a trage consecinţele de viaţă care derivă din întâlnirea cu Domnul. Viaţa este aceasta: viaţa creştină înseamnă a merge, dar fiind atenţi, neobosiţi şi curajoşi. Aşa merge un creştin. A merge atent, neobosit şi curajos. Experienţa magilor evocă drumul fiecărui om spre Cristos. Ca pentru magi, şi pentru noi a-l căuta pe Dumnezeu înseamnă a merge – şi aşa cum spuneam: atent, neobosit şi curajos – privind cerul şi percepând în semnul vizibil al stelei pe Dumnezeul invizibil care vorbeşte inimii noastre. Steaua care este în măsură să conducă pe fiecare om la Isus este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt care este în Biblie, în Evanghelii. Cuvântul lui Dumnezeu este lumină care orientează drumul nostru, hrăneşte credinţa noastră şi o regenerează. Este Cuvântul lui Dumnezeu care reînnoieşte încontinuu inimile noastre, comunităţile noastre. De aceea să nu uităm să îl citim şi să îl medităm în fiecare zi, pentru ca să devină pentru fiecare ca o flacără pe care o purtăm înăuntrul nostru pentru a lumina paşii noştri şi pe ai celui care merge lângă noi, care poate cu greu găseşte drumul spre Cristos. Mereu cu Cuvântul lui Dumnezeu! Cuvântul lui Dumnezeu la îndemână: o mică Evanghelie în buzunar, în geantă, mereu, pentru a o citi. Nu uitaţi aceasta: mereu cu mine Cuvântul lui Dumnezeu!
În această zi a Epifaniei, gândul nostru se îndreaptă şi spre fraţii şi surorile din Orientul creştin, catolici şi ortodocşi, dintre care mulţi celebrează mâine Naşterea Domnului. La ei să ajungă urarea noastră afectuoasă. Apoi îmi place să amintesc că astăzi se celebrează Ziua Mondială a Copilăriei Misionare. Este sărbătoarea copiilor care trăiesc cu bucurie darul credinţei şi se roagă pentru ca lumina lui Isus să ajungă la toţi copiii din lume. Îi încurajez pe educatori să cultive în cei mici spiritul misionar. Să nu fie copii şi adolescenţi închişi, ci deschişi; să vadă un mare orizont, inima lor să meargă înainte spre orizont, pentru ca să se nască printre ei martori ai duioşiei lui Dumnezeu şi vestitori ai Evangheliei.
Acum ne adresăm Fecioarei Maria şi invocăm ocrotirea ei asupra Bisericii universale, pentru ca să răspândească în lumea întreagă Evanghelia lui Cristos, lumina neamurilor, lumina tuturor popoarelor. Şi ea să ne facă să fim tot mai mult pe drum; să ne facă să mergem şi pe drum să fim atenţi, neobosiţi şi curajoşi.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini, reînnoind urarea de pace şi de tot binele în Domnul. Salut pe credincioşii veniţi din Aachen, Germania, din Kilbeggan, Irlanda, şi pe studenţii din Northfield – Minnesota, Statele Unite ale Americii; pe cei care urmează să primească Mirul din Romano di Lombardia şi pe părinţii lor; pe credincioşii din Biassono, Verona, Arzignano, Acerra şi din câteva dieceze din Puglia; şi pe tinerii din Opera Don Orione. Un salut special celor care dau viaţă Cortegiului istorico-folcloric, care în acest an este dedicat teritoriului din primăriile de Segni, Artena, Carpineto, Romano, Gorga şi Montelanico.
Şi amintiţi-vă bine: viaţa este un mers, a merge mereu, căutându-l pe Dumnezeu. A merge atenţi, neobosiţi şi curajoşi. Şi lipseşte un lucru, lipseşte un lucru: atenţi, neobosiţi, curajoşi… şi ce lipseşte? A merge cu lumina! Şi ce este lumina? Evanghelia, Cuvântul lui Dumnezeu. Mereu cu Evanghelia: în buzunar, în geantă, pentru a o citi, mereu cu noi. A merge, atenţi, neobosiţi, curajoşi şi cu lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine şi poftă bună. La revedere!
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius