Papa Francisc: Angelus (2 septembrie 2018)

[altmariustotal catolic]

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această duminică reluăm lectura Evangheliei lui Marcu. În textul de astăzi (cf. Mc 7,1-8.14-15.21.23), Isus tratează o temă importantă pentru noi toţi credincioşii: autenticitatea ascultării noastre faţă de cuvântul lui Dumnezeu, împotriva oricărei contaminări lumeşti sau formalisme legaliste. Relatarea se deschide cu obiecţia pe care cărturarii şi fariseii o adresează lui Isus, acuzându-i pe discipolii săi că nu respectă preceptele rituale conform tradiţiilor. În acest mod, interlocutorii voiau să lovească credibilitatea şi autoritatea lui Isus ca învăţător pentru că spuneau: „Dar acest învăţător lasă ca discipolii să nu împlinească prescrierile tradiţiei”. Însă Isus replică puternic spunând: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor»”. Aşa spune Isus. Cuvinte clare şi puternice! Ipocrit este, ca să spunem aşa, unul dintre adjectivele cele mai puternice pe care le foloseşte Isus în evanghelie şi îl pronunţă adresându-se învăţătorilor religiei: învăţători ai legii, cărturari… „Ipocriţi”, spune Isus.

De fapt Isus vrea să-i zdruncine pe cărturari şi pe farisei din eroarea în care au căzut. Şi care este această eroare? Aceea de a răstălmăci voinţa lui Dumnezeu, neglijând poruncile sale pentru a respecta tradiţiile umane. Reacţia lui Isus este severă pentru că este mare miza: este vorba despre adevărul raportului dintre om şi Dumnezeu, despre autenticitatea vieţii religioase. Ipocritul este un mincinos, nu este autentic.

Şi astăzi Domnul ne invită să fugim de pericolul de a da mai mult importanţă formei decât substanţei. Ne cheamă să recunoaştem, mereu din nou, ceea ce este adevăratul centru al experienţei de credinţă, adică iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele, purificând-o de ipocrizia legalismului şi a ritualismului.

Mesajul evangheliei este întărit astăzi şi de glasul apostolului Iacob, care ne spune în sinteză cum trebuie să fie adevărata religie, şi spune aşa: adevărata religie este „a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume” (v. 27).

„A-i vizita pe orfani şi pe văduve” înseamnă a practica iubirea faţă de aproapele pornind de la persoanele cele mai nevoiaşe, mai fragile, mai la margini. Sunt persoanele de care Dumnezeu se îngrijeşte în mod special şi ne cere nouă să facem la fel.

„A se păstra nepătaţi de lume” nu înseamnă a se izola şi a se închide în faţa realităţii. Nu. Şi aici, nu trebuie să fie o atitudine exterioară ci interioară, de substanţă: înseamnă a veghea pentru ca modul nostru de a gândi şi de a acţiona să nu fie poluat de mentalitatea lumească, adică de vanitate, de avariţie, de mândrie. În realitate, un bărbat sau o femeie care trăieşte în vanitate, în avariţie, în mândrie şi în acelaşi timp crede şi se arată ca religios şi chiar ajunge să-i condamne pe alţii, este un ipocrit.

Să facem o cercetare a cugetului pentru a vedea cum primim cuvântul lui Dumnezeu. Duminica îl ascultăm la Liturghie. Dacă-l ascultăm în mod distrat sau superficial, el nu ne va folosi mult. În schimb, trebuie să primim cuvântul cu minte şi inimă deschise, ca un teren bun, în aşa fel încât să fie asimilat şi să aducă rod în viaţa concretă. Isus spune că este ca grâul cuvântul lui Dumnezeu, este o sămânţă care trebuie să crească în fapte concrete. Astfel cuvântul însuşi ne purifică inima şi acţiunile şi raportul nostru cu Dumnezeu şi cu alţii este eliberat de ipocrizie.

Exemplul şi mijlocirea Fecioarei Maria să ne ajute să-l cinstim mereu pe Domnul cu inima, mărturisind iubirea noastră faţă de el în alegerile concrete pentru binele fraţilor.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Košice (Slovacia), a fost proclamată fericită Anna Kolesárová, fecioară şi martiră, ucisă pentru că a opus rezistenţă celui care voia să violeze demnitatea sa şi castitatea sa. Este ca italiana noastră Maria Goretti. Această tânără curajoasă să-i ajute pe tinerii creştini să rămână tari în fidelitatea faţă de evanghelie, chiar şi atunci când cere să se meargă împotriva curentului şi să se plătească personal. Aplauze pentru Anna Kolesárová!

Asta provoacă durere: suflă încă vânturi de război şi vin ştiri neliniştitoare cu privire la riscurile unei posibile catastrofe umanitare în iubita Sirie, în provincia Idlib. Reînnoiesc apelul meu din inimă către comunitatea internaţională şi către toţi actorii implicaţi să se folosească de instrumentele diplomaţiei, dialogului şi negocierilor, respectându-se dreptul umanitar internaţional şi pentru a salvgarda vieţile civililor.

Vă salut pe voi toţi, dragi pelerini provenind din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi, salut catehetele din Caerano San Marco, tinerii din Montirone, tinerii din Rovato şi pe cei veniţi din diferite oraşe din Spania după un drum lung, şi participanţii la adunarea motocicliştilor în Vespa (motorete - n.t.). Văd acolo pancarta, bine aţi venit!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu