Octavian Nemescu şi timpul care generează muzică

[altmariusclassic]

Recomandări

 

 - Sunete contemporane, 27 martie

Miercuri, 18 Martie 2015 , ora 12.28 
 

Octavian Nemescu este unul dintre cei mai importanţi compozitori ai zilelor noastre, un fenomen aparte al originalităţii introspective.

Şi-a construit cariera contribuind major la evoluţia mişcării de avangardă a mijlocului de secol XX, dar el, spre deosebire de alţi autori de atunci, nu a negat tradiţia, ci a încercat să reconfigureze sursele generatoare ale universului muzical.

Născut în 1940 la Paşcani, a studiat compoziţia cu Mihail Jora, a participat şi la cursuri de specializare la Darmstadt, a obţinut în 1978 titlul de doctor în muzicologie la Cluj-Napoca, sub îndrumarea lui Sigismund Toduţă.

A fost mai bine de un deceniu profesor la Liceul de muzică "George Enescu" din Capitală, iar după 1990 a predat compoziţia la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Octavian Nemescu şi-a legat numele de apariţia curentului spectral în muzica românească a anilor '60-'70, pe care l-a teoretizat, împreună cu alţi colegi ai săi de generaţie, şi a încercat să îl prezinte publicului în lucrări ca "Iluminaţii", "Combinaţii în cercuri" - 1965, "Sugestii", "Memorial" - 1968 etc.

Valoarea creaţiilor lui Octavian Nemescu a fost atestată şi de numeroasele premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe care le-a obţinut de-a lungul vieţii, prin premiul "Aaron Copland" care i-a fost acordat în 1970, Premiul Academiei Române din 1980 sau Ordinul şi Medalia Meritul Cultural în Grad de Ofiţer din 2004.

Dar compozitorul Octavian Nemescu rămâne un spirit pasionat de mituri şi legende străvechi din diverse culturi europene şi extraeuropene pe care le repovesteşte folosind combinaţii sonore personale, este un căutător permanent al arhetipurilor prezente în fenomenele naturii cum ar fi "curgerea timpului" şi etapele transformatoare dintre un ipotetic moment de început şi până la infinit, principii pe care le-a reflectat şi în lucrările sale "Alpha-Omega" - 1988, 'Finalis septima" - 1989, "Nonsimfonia sfârşiturilor" - 1992, "Presimfonia începuturilor" - 2000, "Plurisimfonia" - 2002, "Postsimfonia" - 2007.

Octavian Nemescu a încercat să "reînvie" muzica şi relaţia ei cu ascultătorii, folosind energia creatoare subconştientă sau inconştientă a psihicului uman, să redea stări profunde, de la bucurie şi tristeţe până la "conştiinţa dilatată", legându-le cu succesiunea momentelor cotidiene în seria de lucrări create pentru toate orele unei zile, de la răsărit până târziu în noapte.

Veţi asculta câteva momente expresive din muzica lui Octavian Nemescu, urmărind emisiunea Sunete Contemporane de vineri, 27 martie, de la ora 23.30 pe care i-o dedicăm, ca un cadou aniversar.