Ochiul magic de Cronicar

[altmariuspress]

http://www.romlit.ro/ochiul_magic111111111111111111114 Un jurnal  Ne-a atras atenţia calitatea literară a unor texte semnate de Gheorghe Grigurcu, texte care, aparţinând categoriei efemeridelor, riscă să treacă neobservate. Este vorba despre acele pagini de jurnal, fişe de lectură, maxime, diverse notaţii, risipite de scriitor în atâtea reviste literare din ţară. Fragmentare, aparent disparate, aceste însemnări au de fapt coerenţă, se constituie într-un jurnal al fiinţei care înregistrează graficul evoluţiei unui intelectual subtil şi nu de puţine ori putem desprinde din ele mici giuvaiere atent filigranate. Iată un exemplu luat din revista CONVORBIRI LITERARE nr. 7: „15 noiembrie 2014, Tg. Cărbuneşti. Mai e până la Ajunul Crăciunului, însă am avut senzaţia vie că trăiesc azi această sărbătoare. E o dimineaţă înnorată, cu o uşoară brumă dar şi cu ceva plutitor, cu un abur copilăresc care dă impresia a scădea un pic din ponderea lucrurilor, a le îndemna la levitaţie. Zgomotele sunt şi ele rarefiate, vătuite. Carisma argintie a peisajului pare a pregăti clinchete de clopoţei. Proza şi poezia temporală îşi schimbă ordinea cu amabilitate. Percep o saturaţie a delicateţii. Acum e adevăratul Ajun de Crăciun, ziua când va sosi după calendar s-ar putea să nu mai însemne mare lucru.” Cum arată lumea nouă  În DILEMA VECHE nr. 598 e reprodus (în traducerea şi adaptarea lui Octavian Manea) un articol preluat din Foreign Policy intitulat Pe ţărmuri necunoscute. SUA şi serviciile de informaţii, semnat de David Rothkopf. Aflăm lucruri foarte interesante. De pildă, despre tradiţia acestor servicii în istoria americană şi despre costurile lor bugetare în trecut şi actualmente: „În primul an de existenţă a naţiunii, preşedintele George Washington s-a străduit să finanţeze serviciile secrete percepute a fi esenţiale pentru securitatea SUA. Alocările pentru acele activităţi de spionaj consumau aproape 10% din bugetul SUA, o sumă foarte mare, ajungând până la un milion de dolari. În 2014, bugetul raportat pentru culegerea de informaţii a fost de aproape 68 de miliarde de dolari, sub vârful atins în 2010, de 80 de miliarde de dolari.” De asemenea, ni se dezvăluie un viitor sumbru- şocant tip Big Brother pentru civilizaţia umană : „Până în 2020, se estimează că 50 de miliarde de dispozitive vor fi conectate la Internet – majoritatea lor fiind microprocesoare integrate care vor furniza insight-uri în timp real despre orice aspect al vieţii de pe Pământ. Orice fiinţă umană, organizaţie şi guvern de pe Pământ se vor afla, pentru prima dată în istorie, conectate într-un sistem făcut de mâna omului. Şi fiecare din acele miliarde de microprocesoare şi fiecare conexiune la Internet este în mod potenţial un punct de intrare pentru supraveghere şi spionaj. Mai mult, graţie dronelor şi nanodispozitivelor care pot fi ascunse sau integrate cu milioanele pe ţinte, umanitatea se află în zorii unei ere a supravegherii permanente.” E clar: dacă noi credem, cumva, că am rămas aceiaşi, lumea în care trăim este, în mod dramatic, halucinant, cu totul alta.  Un proiect cultural  Din LUCEAF|RUL DE DIMINEAŢĂ nr. 7 luăm cunoştinţă de existenţa unui proiect cultural remarcabil. Gabriel Badea Păun, istoric de artă român cu un doctorat în domeniu la Sorbona şi stabilit la Paris, a avut iniţiativa de a readuce în actualitate diferite personalităţi româneşti pe nedrept căzute în uitare. După ce în anii trecuţi a organizat la Bucureşti două expoziţii consacrate Familiei Regale din România, acum a scos o carte împreună cu doctoranda Oana Marinache despre Edmond van Saanen- Algi. Cine a fost acesta? Arhitect, desenator, decorator, pictor, compozitor şi dramaturg român. Dintre operele sale de arhitectură ne sunt amintite câteva: Teatrul-grădină „Cărăbuş”, comandă primită de la Constantin Tănase , Casa Anticarilor, ridicată la iniţiativa lui Iorga, Palatul Academiei de Înalte Studii Economice (unde l-a secondat pe Grigore P. Cerchez) şi, mai ales, faimoasa clădire a Palatului Telefoanelor. Toate aceste informaţii şi altele care reconfigurează un fragment din epoca interbelică le desprindem dintr-un dialog pe care Irina Budeanu l-a avut cu istoricul de artă Gabriel Badea Păun şi pe care-l putem citi în lunarul bucureştean.  Momente de pierdere a raţiunii  În revista 22 (nr. 32) găsim date noi despre masacrele antisemite din 1940. Pogromul de la Dorohoi din iulie 1940, masacrul de la Galaţi din acelaşi an sunt descrise prin cercetările întreprinse de Adrian Cioflâncă. Să reţinem atmosfera genocidară care se crease în epocă şi care a dus la constituirea unui corpus de idei ce legitima violenţa împotriva evreilor şi crima în masă, ca ultimă soluţie a „problemei evreieşti”. Anul 1940 ne apare ca un moment când istoria parcă şi-a ieşit din minţi: „În vara anului 1940 dramatică a fost separaţia simbolică bruscă dintre soldaţii creştini şi cei evrei, care până atunci apărau ţara umăr la umăr. Suspectaţi in corpore de simpatie pentru Uniunea Sovietică, soldaţii evrei au fost trataţi dintr-odată ca suspecţi, dezarmaţi, agresaţi. În câteva situaţii, au fost aruncaţi din trenuri aflate în mers sau executaţi. Când soldaţii evrei încercau să scape de persecuţii, erau acuzaţi de dezertare şi trădare. La fel de dramatică a fost despărţirea rapidă şi brutală dintre vecinii creştini şi cei evrei. Au fost numeroase situaţiile în care creştinii şi-au însemnat casele cu icoane şi cruci pentru a arăta militarilor aflaţi în retragere că nu sunt locuinţe evreieşti. Convieţuirea istorică dintre români şi evrei – marcată de diferenţe religioase, culturale şi ocupaţionale importante, de interacţiuni limitate şi ambivalenţă atitudinală – s-a transformat în fractură.” Ar fi poate firesc să ne întrebăm, doar retoric, dacă astfel de momente de pierdere a raţiunii sunt repetabile?  Publicaţii literare  Semnalăm aici două publicaţii literare a căror circulaţie limitată le face mai puţin vizibile. Astfel, continuă să apară la Panciova, în Serbia, revista LUMINA, publicaţie literară în limba română cunoscută şi foarte importantă cândva: să ne amintim că redactorul care a fondat-o la Vârşeţ în anul 1947 a fost Vasko Popa. Numărul pe care l-am primit recent (nr. 3-4, 2015) conţine între altele un interviu cu Nicu Ciobanu realizat de Vasile Baba, ambii scriitori români din Serbia, dar şi eseuri, cronici şi poezii semnate de autori români din ţară şi din Serbia, în încercarea notabilă a publicaţiei din Panciova de a integra în literatura română de azi segmentul literar românesc din statul vecin.  O menţiune merită şi revista CONFESIUNI ce apare la Târgu Jiu, editată de Centrul Brâncuşi (director – Doru Strîmbulescu, redactor-şef – Gheorghe Grigurcu. Sumarul numărului 28 din luna iunie conţine multe semnă turi valoroase: Barbu Cioculescu, Nicolae Coande, Paul Aretzu, Mariana Filimon, Vlad Ciobanu, Constantin Trandafir, Magda Ursache, Dumitru Ungureanu, Ion Popescu-Brădiceni şi, desigur, Gheorghe Grigurcu însuşi, de o energie a scrisului parcă inepuizabilă.