Obarsia ghindei - Mit al indienilor Karuk

[altmariusscience]

Obarsia ghindei - Mit al indienilor Karuk

http://scrieriantice.scienceline.ro/Obarsia_ghindei___Mit_al_indien...

Karuk_7048_655_1.html

"Inainte vreme, ghindele erau oameni, ei faceau parte din tribul indienilor ikhareiov, care au locuit inaintea noastra in tinuturile tribului nostru si care abia mai tarziu s-au prefacut in animalele, stancile, lucrurile si sarbatorile scumpe noua, indienilor karuk.

Trei fete ghinde: ghinda stejarului negru, ghinda galbena - cafenie si ghinda stejarului pentru stalpi, isi dorira intr-o buna zi palarii frumoase si se apucara de indata sa si le impleteasca. Dar in vremea aceea tribul ikhareiov mai traia in cer. Pe cand fetele sedeau asa si-si impleteau palariile, isi dadura seama ca ceva neobisnuit se intampla si spusera una catre alta: Mai bine sa plecam, oamenii vin in lume!>> Pregatindu-se de drum, isi privira palariile si vazura ca palaria fetei stejarului negru inca nu era gata. Ghinda cea galbena - cafenie nu mai avea timp sa ascunda in impletitura firele ramase pe dinafara, de aceea intoarse palaria si si-o puse pe dos. Numai ghinda pentru stalpi isi terminase palaria, care era foarte dragalasa. Tocmai cand dadura sa plece, li se alatura si ghinda stejarului Quercus chrisolepis, prietena lor, care purta o palarie foarte frumoasa.

Deodata, locul unde stateau se desfacu sub picioarele lor si cazura cu toatele din cer, drept in partile unde locuiau oamenii. Presimtira atunci ce soarta le asteapta, si, plangand, isi spusera una alteia: “Oamenii ne vor manca, luandu-ne cu lingurile lor!”

In vreme ce mai cadeau, le apucara ametelile; inchisera ochii si-si ascunsera fata in palarii. Ajunse pe pamant incepura sa fie geloase una pe alta. Ghinda galbena – cafenie dorea tot ce poate fi mai rau ghindei stejarului pentru stalpi si celei a stejarului Quercus chrisolepis, numai pentru ca aveau palarii mai frumoase. Dar cele doua, la randul lor, ii dorira ceva la fel de rau, si anume ca prietena lor sa se innegreasca. Toate dorintele li se implinira, si asa se face ca oamenii nu pot manca ghinda stejarului de stalpi si ca nici ghinda stejarului Quercus chrisolepis nu are gust bun, pentru ca e greu de pisat, ciorba facuta din ele nu-i gustoasa.

Inainte de-a cadea din cer, ghindele se boisera si se sulemenisera. Ghinda stejarului negru se impodobise cu fasii, de aceea e vargata si azi, cand o ridicam de jos.

Si pentru ca toate si-au tras palaria peste fata, pe cand cadeau, fetele ghindelor sunt ascunse si astazi in palariile lor."

 

Domnica Ioana