Nikita Hrusciov

[altmariusistoric]

Nikita Sergheevici Hruşciov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nikita Sergheevici Hruşciov Никита Сергеевич Хрущёв
Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
În funcţie 7 septembrie 1953 – 14 octombrie 1964
Precedat de	Iosif Vissarionovici Stalin
Succedat de	Leonid Brejnev
Prim ministru al Uniunii Sovietice
În funcţie 27 martie 1958 – 14 octombrie 1964
Născut(ă)	17 aprilie 1894 Kalinovka, Imperiul Rus
Decedat(ă)	11 septembrie 1971 (76 ani) Moscova, URSS
Partid politic	Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Soţie	Eufrosina Hruşciova
modifică

Nikita Sergheevici Hruşciov ^{► pronunţie ►} (rusă: Ники́та Серге́евич Хрущёв), 17 aprilie, 1894 –, 11 septembrie 1971, a fost conducătorul Uniunii Sovietice după moartea lui Stalin. A fost Prim Secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1953 până în 1964 şi premier din 1958 până în 1964.

Primii ani

Nikita Hruşciov s-a născut la Kalinovka, uezd-ul Dmitriev, gubernia Kursk a Imperiului Rus, (acum regiunea Kursk din Federaţia Rusă). În 1908, familia sa s-a mutat la Iuzovka, Ucraina. S-a calificat şi a lucrat ca mecanic în mină. Pe durata primului război mondial, Hruşciov s-a implicat în activitatea sindicală, iar după revoluţia bolşevică din 1917 a luptat în Armata Roşie. A devenit membru de partid în 1918, şi a lucrat în diverse funcţii de conducere din economie sau din partid în Donbass şi în Kiev. În 1931, a fost transferat la Moscova şi în 1953 a devenit Prim Secretar al Comitetului Orăşenesc din Moscova (Gorkom Moscova) al Partidului Comunist (bolşevic). În 1938, a devenit Prim Secretar al Comitetului Central al partidului Comunist Ucrainian.

Din 1934, Hruşciov a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi, din 1939, a fost membru al membru al Politburo .

De vreme ce a petrecut multă vreme lucrând în Ucraina, el făcea impresia a fi ucrainian. El a întărit această imagine, de exemplu prin purtarea cămăşii naţionale ucrainiene.

Marele Război Patriotic pentru Apărarea Patriei

Pe durata celui de-al doilea război mondial, Hruşciov a avut funcţia de ofiţer politic având un grad echivalent celui de general locotenent.

În lunile care au urmat invaziei germane din 1941, Hruşciov, ca şef local al partidului, a coordonat apărarea Ucrainei, dar a fost eliberat din funcţie şi a fost rechemat la Moscova după pierderea Kievului. Mai târziu, a fost comisar politic în timpul bătăliei Stalingradului şi a fost cel mai înalt în grad ofiţer politic prezent în sudul Uniunii Sovietice pe toată durata războiului — a fost prezent la Kursk, la eliberarea Kievului, şi la reprimarea naţionaliştilor lui Bandera din Organizaţia Naţionalistă Ucrainiană (care se aliaseră mai înainte cu Germania Nazistă, luptând împotriva Armatei Roşii în Ucraina de Vest).

Cucerirea puterii

După moartea lui Stalin din martie 1953, a avut loc o luptă pentru putere între diverse facţiuni din partid. Hruşciov a învins, devenind conducător al partidului pe 7 septembrie. Principalul său adversar în partid, şeful NKVD-ului, Lavrenti Beria, a fost executat în decembrie. Conducerea lui Hruşciov a marcat o tranziţie crucială pentru Uniunea Sovietică. El a iniţiat o serie de reforme şi a şocat delegaţii la cel Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 23 februarie 1956, atunci când a prezentat faimosul său Raport Secret prin care denunţa "cultul personalităţii" care îl înconjurase pe Stalin, acuzându-l pe acesta de comiterea de crime pe durata Marii Epurări. Acest fapt l-a înstrăinat pe Hruşciov de elmentele mai conservatoare din Partidului Comunist, dar a reuşit să învingă ceea ce el a numit grupul antipartinic, grup care încercase să-l elimine de la conducerea partidului în 1957.

În 1958, Hruşciov i-a succedat lui Gheorghi Malenkov în funcţia de premier şi a devenit astfel şeful de necontestat atât al statului, cât şi al partidului. El a devenit premier al Uniunii Sovietice pe 27 martie 1958. Hruşciov a promovat reforme ale sistemului sovietic şi a pus accentul pe producţia de bunuri de larg consum şi nu pe industria grea.

În 1959, pe timpul vizitei vicepreşedintelui american Richard Nixon în Uniunea Sovietică, el a luat parte la ceea ce avea să fie numit mai apoi Dezbaterea din bucătarie. Noua atitudine a lui Hruşciov faţă de vest, considerat mai degrabă un rival şi nu o entitate a răului, a făcut să piardă sprijinul Chinei lui Mao Zedong. Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză au fost mai târziu implicate în propriul lor război rece declanşat de ruptura sino-sovietică din 1960.

Temperamentul lui Hruşciov

Hruşciov a fost considerat de către inamicii săi din Uniunea Sovietică drept un ţăran necioplit şi necivilizat, care avea reputaţia de a întrerupe vorbitorii pentru a-i insulta. Politburo l-a acuzat odată de 'planificare utopică aiurită' – referindu-se la politica schimbătoare pe care o promova. El a întrerupt în mod repetat conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite din septembrie-octombrie 1960 bătând cu pumnul în masă şi ţipând în limba rusă în timpul discursurilor. Pe 29 septembrie 1960, Hruşciov a întrerupt de două ori discursul premierului britanic Harold Macmillan prin ţipete şi prin lovirea cu pumnul a mesei. Imperturbabilul Macmillan a spus fraza celebră: "Aş dori să mi se traducă asta, dacă a vrut să spună ceva."

La ONU, două săptămâni mai târziu, Lorenzo Sumulong, delegatul filipinez, l-a întrebat pe Hruşciov cum poate încrimina imperialismul capitalist occidental, atâta vreme cât URSS-ul făcea un lucru similar în Europa Răsăriteană. Hruşciov s-a înfuriat şi i-a spus lui Sumulong că este "o jigodie şi un lacheu al imperialiştilor", după care şi-a scos un pantof din picior şi a făcut o mişcare ca şi cum ar fi bătut cu el în masă.

Nikita Hruşciov la Centrul de Control al Zborurilor Cosmice din Simferopol

.

În timpul summitului Celor Patru Mari de la Paris din 6 mai 1960, Hruşciov a pretins scuze din partea preşedintelui american Dwight D. Eisenhower pentru criza avionului de spionaj U-2. Aceasta a pus capăt conferinţei. Mai târziu, în acelaşi an, la ONU, el a înfierat intervenţia Occidentală în Republica Democrată Congo (în acea vreme Zaire).

Cu o altă ocazie, Hruşciov a spus referindu-se la capitalism: "Vă vom îngropa!". Această frază, ambiguă atât în engleză cât şi în rusă, a fost interpretată în fel şi chip. Hruşciov a devenit faimos pentru că a strigat preşedintelui american: "Vă vom îngropa. Rachetele noastre puteau să nimerească o muscă deasupra teritoriului Statelor Unite".

Retragerea forţată şi moartea

Adversarii lui Hruşciov l-au demis pe acesta la o şedinţă a Comitetului Central din 14 octombrie 1964. Înlocuirea a fost datorată în mare parte bădărăniei lui Hruşciov, care era văzută de elita partidului ca teribil de jenantă pe scena internaţională. Modul în care a gestionat Hruşciov criza rachetelor din Cuba a contribuit de asemenea la revolta internă impotriva lui. Conform memoriilor lui Hruşciov, în mai 1962 a plănuit să plaseze rachete cu rază medie de acţiune în Cuba într-o încercare de a contracara rolul crescut pe care-l câştigau Statele Unite în dezvoltarea şi desfăşurarea de rachete strategice. El a prezentat de asemenea acţiunea ca fiind menită să protejeze Cuba de o nouă invazie sponsorizată de SUA, aşa cum fusese invazia eşuată din Golful Porcilor din 1961.

După înlocuirea sa de la putere, Hruşciov a petrecut şapte ani în arest la domiciliu. A murit în casa sa din Moscova, pe 11 septembrie 1971. Hruşciov este înmormântat în Cimitirul Novodevici din Moscova, Rusia.

Cele mai importante acţiuni politice

• În raportul său secret, el a înfierat pe Stalin şi cultul personalităţii, ca şi regimul său de "violare a normelor leniniste de legalitate", marcând începutul destalinizării şi a dezgheţului hruşciovian.
• A dizolvat organizaţia Cominform şi s-a împăcat cu Josip Broz Tito, ceea ce a pus capăt perioadei Informbiroului din istoria Iugoslaviei.
• A pus bazele Pactului de la Varşovia.
• A zdrobit Revoluţia maghiară din 1956.
• A trecut jurisdicţia asupra Crimeii de la RSSFR la RSS Ucrainiană în 1955.
• S-a folosit de doctrina "Coexistenţei paşnice" în politica externă, însoţită de sloganul "Să ajungem din urmă şi să întrecem Vestul" în politica internă şi în economie.
• A declanşat Ruptura sino-sovietică prin începerea convorbirilor cu SUA şi prin refuzul de a sprijini programul nuclear chinez.
• A iniţiat Programul spaţial al URSS în cadrul căruia au fost lansaţi în spaţiu satelitul artificial Sputnik I şi primul om în cosmos –Iuri Gagarin, Uniunea Sovietică luând astfel prima startul în cursa pentru cucerirea spaţiului cosmic. A participat la negocierile cu preşedintele SUA John F. Kennedy pentru un program comun pentru cucerire a Lunii, negocieri care au luat sfârşit odată cu asasinarea lui Kennedy din 1963.
• A contramandat summitul pe tema crizei avionului de spionaj U-2 şi a pilotului acestuia, Gary Powers
• S-a întâlnit cu Richard Nixon în Iowa.
• A iniţiat desfăşurarea de rachete nucleare în Cuba, ceea ce a dus la Criza rachetelor din Cuba.
• A întărit Cortina de Fier aprobând închiderea graniţei din jurul Berlinului de Vest, ceea ce a dus la construirea Zidului Berlinului de către autorităţile comuniste din Germania Răsăriteană în 1961.
• A sprijinit Egiptul în timpul Crizei Suezului din 1956.

Hruşciov înbrăţişându-l pe preşedintele Cubei Fidel Castro

Principalele acţiuni economice

• Al doilea val de desţelenire a pământurilor virgine sau abandonate. (Campania de desţelenire a pământurilor virgine)
• Introducerea sovnarhozurilor, organizaţii regionale, în încercarea de a contracara centralizarea excesivă a economiei.
• Revigorarea agriculturii, printr-un accent mărit pus pe sovhozuri (ferme de stat), inclusiv prin conversia colhozurilor (fermele cooperatiste) în ferme de stat ca şi prin introducerea culturii porumbului (ceea ce i-a adus porecla kukuruznik, "entuziastul porumbului").
• A încercat să rezolve criza locuinţelor prin construirea de milioane de apartamente după nişte planuri arhitecturale simplificate, poreclite hruşciovkas.
• Devalorizarea rublei cu 10:1 în 1961

Altele

Cel mai mare fiu al lui Hruşciov, Leonid, a murit în 1943 în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Fiul său cel mic, Serghei, a emigrat în SUA şi acum este cetăţean american. El ţine deseori prelegeri publicului american pentru a le împărtăşi amintirile sale din "cealaltă parte" a baricadei războiului rece