La Ariceştii Rahtivani, în Prahova, a fost scos la lumină un schelet cu o vechime de aproximativ 4.500 de ani, mai „bătrân“ cu 12 secole decât mumia lui Tutankamon, celebrul faraon al Egiptului. Găsit într-un mormânt cu un diametru de 50 de metri, scheletul aparţine unei persoane cu un rol important în comunitatea din care făcea parte, susţin arheologii.
După trei săptămâni în care au excavat zeci de tone de pământ şi au periat cu migală osemintele scheletului, arheologii de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova au avut bucuria să se afle în faţa uneia dintre cele mai mari descoperiri din ultima sută de ani din judeţ.
„Din fericire, în acest caz a fost respectată legea, iar administratorii firmei care investesc în exploatarea de agregate minerale în zonă ne-au chemat să facem investigaţiile arheologice necesare", ne-a spus Alin Frânculeasa, şeful Secţiei de Arheologie din cadrul muzeului şi cel care a lucrat efectiv la salvarea scheletului.
Mormântul, vechi de 4.500 de ani, era sub o movilă de aproximativ trei metri înălţime şi 50 de metri în diametru, iar un astfel de monument funerar nu putea fi ridicat decât pentru persoane importante în comunitate.
„Datează de la începutul Epocii Bronzului şi aparţine, cel mai probabil, unei persoane dintr-o comunitate seminomadă, venită din sudul Ucrainei, care se ocupa cu creşterea animalelor. Dacă nu ar fi fost o căpetenie sau nu ar fi avut o influenţă spirituală importantă, probabil că nu ar fi beneficiat de un astfel de mormânt. Ritualul de îngropare este foarte auster. Nu am găsit, încă, podoabe, dar este posibil ca, după înlăturarea pământului tasat în craniu, să descoperim, ulterior, cercei", explică Alin Frânculeasa.
În Poziţia fetusului
Arheologul se bazează pe faptul că, în 2005, tot la Ariceştii Rahtivani, a fost descoperit un monument funerar cu trei morminte, de dată mai recentă, dintre care unul, aparţinând unui bărbat de 20-25 de ani, conţinea şi doi cercei din argint şi un inel cu buclă, tot din argint.
Astfel de inele erau purtate frecvent de oamenii din Epoca Bronzului, fiind o modă a acelor vremuri.
Persoana a fost îngropată orientată spre vest, cu mâinile pe lângă corp, dar cu picioarele ridicate, care ulterior au căzut într-o parte, iar ritualul aminteşte de poziţia fetuslui, o credinţă care se referea, probabil, la faptul că venim şi ne întoarcem în pământ.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius