Icoana este o cale de acces în Împărăția cerurilor. Prin icoană intrăm în comuniune cu sfinții. Ea ne face evenimentele și persoanele prezente în mod direct, imediat și personal. Icoana este teologie în linii și culori. Dostoievski credea că „frumusețea va salva lumea”. Icoana este o expresie a frumuseții dumnezeiești. Toate aceste adevăruri sunt mărturisite și de minunatele icoane din Biserica „Sfântul Nicolae” din Ostrov, județul Constanța.
Satul Ostrov, Alunetul de altădată, sau Fândâcul, pe turcește, de pe malul drept al brațului cu același nume al Dunării, din județul Constanța, este dovada unei lungi viețuiri, care poartă în fibra ei și semnele credinței vechilor creștini din cetatea de pe insula Păcuiul lui Soare, și pe cele ale celor din antica așezare a Derventului din apropiere, unde tradiția pomenește martiriul a patru ucenici ai Apostolului Andrei, cetate distrusă de pecenegi pe la 1036. Satul aduce în prezent și mărturia de credință a unor familii de bulgari ortodocși din zonă, întregind astfel o trăire comunitară unică în Hristos.
Scurtă istorie
Icoanele care se află montate în catapeteasmă, „frontiera dintre pământ și cer”, cum o numește Sfântul Simeon al Tesalonicului, Bisericii „Sfântul Nicolae”, de o delicată frumusețe și expresivitate, poartă în taina lor anonimatul zugravilor, mărturie tăcută, asumată, smerenie desăvârșită a pictorilor care le-au realizat.
După cum ne spune părintele Nicolae Popa Isache, „icoanele despre care vorbim au fost pictate pe la 1847-1848-1849. Ele sunt mai vechi decât biserica noastră, care datează din 1862.
Sfântul locaș, de tip navă, este fără turle pentru că el a fost construit în perioada în care Dobrogea se afla sub stăpânire otomană. Iar bisericile ortodoxe nu aveau voie să aibă turle, să nu întreacă în înălțime geamiile turcești! Aceste icoane au fost aduse aici din vechea biserică, ridicată pe insula Ostrov, de cealaltă parte a brațului cu același nume, și montate în catapeteasmă. Nu se știe cine le-a pictat. Există niște inscripții pe ele în limba bulgară, care se referă, probabil, la cei care au plătit pentru realizarea lor. După cum se poate observa, icoanele diferă ca stil. Cele din registrul de sus sunt mai noi decât cele din registrul al doilea. Iar cele din registrul de jos, «Izgonirea din Rai» și «Căderea în păcat», sunt pictate într-un stil diferit de celelalte”, ne spune părintele.
„Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, „Fuga în Egipt”, „Torturarea Sfântului Gheorghe” și „Tăierea cu fierăstrăul a lui Isaia” par a avea influențe ardelenești. Poate că ele au fost aduse, sau au fost pictate, după modele din Ardeal, având în vedere că, în opinia cercetătorului Ovidiu Dunăreanu, Ostrov ar fi „sat de mocani sibieni, cu amestecătură omenească de pe ambele maluri ale fluviului”. Cert este că au fost făcute de mâini diferite. Oricum, toate sunt minuțios executate, s-a ținut cont de toate detaliile, culorile sunt echilibrate, plăcute privirii, iar patina timpului le-a adăugat o evidentă noblețe.
Identitate spirituală, frățietate și existență comunitară
La rându-i, părintele paroh Gabriel Mototol ne-a mărturisit: „Prin faptul că aceste icoane nu sunt executate toate de același pictor, și că ele nici nu descriu o succesiune firească a temelor, poate să însemne că ele sunt doar părți separate dintr-un ansamblu care s-a destrămat, sau s-a pierdut într-un moment anume, poate tragic, poate de altă natură, al existenței vechii biserici.
Oricum, toate icoanele reprezintă acum, pentru cele puțin peste 800 de familii de creștini din parohie, un act de identitate spirituală inconfundabilă, frățietate și existență comunitară”.
Privim chipurile Mântuitorului, Maicii Domnului și ale celorlalți sfinți, scenele din Vechiul Testament, și nu putem să nu ne umplem de lumină. Pentru că de dincolo de chipuri străpunge tăcerea, lumina tainei la care ne facem părtași, a frumuseții chenotice care va salva lumea, cum spune Dostoievski. Simțim chemarea spre a ne apropia de Dumnezeu Cel viu, de frumusețea jertfitoare și transfiguratoare a lui Hristos răstignit și înviat, pe care aceste icoane ne-o descoperă. Și nu putem să nu îngenunchem în fața lor, și să nu ne hrănim din smerenia și asceza cu care s-au hrănit acei anonimi pictori, ale căror mâini au zugrăvit și au sădit în inimile noastre, în linii și culori, lumina Schimbării la Față și a Crucii.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius