meditaţii spirituale, experienţe mistice: SCRIE-MĂ PE INIMA TA! - (CEZARINA ADAMESCU)

[adamescu cezarina victoria]

MEDITAŢII SPIRITUALE, EXPERIENŢE MISTICE


SCRIE-MĂ PE INIMA TA!

Ajung la biserică prea târziu şi-mi găsesc un loc afară, pe o bancă la soarele, încă blând, care se gândeşte să apună. În faţa mea, cei doi călugări capucini pe care i-am întâlnit pe Krizevac, îmbrăcaţi în haine maronii, având fiecare câte un rucsac din aceeaşi stofă groasă, cu buzunar, pe care se află lipită câte o iconiţă. Au glugi pe cap şi sunt încinşi cu cordoane albe, iar la brâu, un rozariu imens cu o cruce de 10 cm. În picioare au sandale. Mi-au dat un micuţ pliant în limba italiană. Le-am mulţumit pe limba lor şi am închegat câteva fraze de convenienţă.
Acum, stau în faţa mea în reculegere, cu feţele în mâini, aplecaţi, în rugăciune profundă.
Pe pliantul roz scrie: Piccoli Frati di Gesu e Maria V.V. (e sorelle) – Micuţii Fraţi ai lui Isus şi ai Mariei.
Fiindcă n-am prins loc în biserică la Sfânta Liturghie, deoarece e ticsită, nefiind spaţiu nici în picioare, mă aflu afară şi descopăr rotonda, un spaţiu cu acoperiş în formă de cupolă, din spatele bisericii, cu bănci împrejur pe patru rânduri, pentru cei care oficiază în faţa marelui platou pe care se adună zeci de mii de oameni, atunci când se concelebrează afară.
Este foarte curat, pe jos marmură (gresie?) albă, totul e alb, vederea panoramică din faţă oferă o privelişte demnă de admiraţie, se văd munţii în depărtare, Colina Podbrdo şi Crucea Albastră.
Se află multă lume aici care n-au prins loc în biserică. Nu e curent ca afară, atmosfera e caldă, liniştită, de amurg primăvăratic, plină de pace. Majoritatea de roagă Sfântul Rozariu pe care-l auzim la difuzoare, rostit în croată.
Cred că e ora 18,00 pentru că încep să bată clopotele pentru începerea Sfintei Liturghii solemne. Aci, în această rotondă pe care eu o numesc „cenacol” în aer liber, totul e vopsit în alb, bănci, stâlpi, portiţa. Sunt multe reflectoare pentru celebrările nocturne.
Începe într-adevăr, Imnul de la Medjugorje, cu care debutează orice liturghie.
În faţă, e o masă din marmură, semicirculară închipuind un sfânt altar, pe care se oficiază jerttfa. Băncile şi scaunele albe sunt aşezate în amiteatru.
Am dat mai întâi o raită la Capela Apariţiilor, dar e închisă şi m-am reîntors aici, unde atmosfera e foarte primitoare şi permite revărsarea de gânduri. Soarele, timid, cu bun simţ, se hotărăşte să se retragă discret, roşind, nu înainte de a mai face o spectaculoasă rostogolire între două cocoaşe de munte. Norii parcă se grăbesc să-l tragă înapoi din prăpastia sau din canionul format între crestele munţilor. Zadarnic însă. El dispare mai repede decât s-ar crede, lăsându-i mofluzi, bosumflaţi să păzească tărâmul unde cerul se uneşte cu pământul.
Un preot vine afară şi ne hrăneşte cu Corpus Christi. N-am ştiut că şi cei de pe băncile de afară se pot împărtăşi. Peste tot, preoţii oferă împărtăşania celor care n-au posibilitatea să intre în biserică, ceea ce mi se pare admirabil. Isus Cristos este peste tot şi pentru toţi oamenii. El nu se împuţinează, oricât s-ar împărţi. Şi întotdeauna ajunge, satură, îndestulează, împlineşte trupul şi sufletul.
Ce s-ar întâmpla dacă s-ar da cu porţia şi nu ar ajunge? Nici nu se pune problema că el este cu Asupră de Măsură. Doar să deschizi gura. Şi el coboară în tine.
De aici, de lângă acest cenacol, odată noaptea lăsată, zăresc la câteva sute de metri distanţă un crucifix fosforescent pe care se află Cristos. Străluceşte în noapte. Este ceva atât de straniu, feeric, aproape neverosimil. E răstignit PE AER. Nu se sprijină pe nimic.
Sunt aici, fraţi dominicani şi surori franciscane. Azi au fost circa 40 de preoţi în sfântul Altar. Capela a fost închisă pentru că vizionarii au fost împreună pentru vizita Gospei.
Există 14 rituri catolice.

Este ora 22,00. Ziua a IV-a- Ora Adoraţiei Euharistice.
Ne aflăm, grupul nostru român, în biserică, alături de alte sute de pelerini, veniţi la O oră de Adoraţie Euharistică. Biserica este arhiplină, nu sunt locuri nici măcar în picioare. Sunt curioasă cum va decurge această Adoraţie aici, la Medjugorje, care se promite a fi deosebită. Se pregătesc instrumentele. Am cumpărat o casetă video cu Padre Pio, două icoane mijlocii cu Gospa şi două lumânări albe, cu imaginea Fecioarei de la Medjugorje, una pentru părintele Demeter.
Există şi o casetă audio pe care mi-am cumpărat-o şi care se numeşte ADORATE MIO FIGLIO, dar pe care nu pot s-o ascult, deocamdată. Reprezintă o oră de adoraţie cu Padre Slavko Barbaric, pe textul său şi muzica lui Martin Boras şi a lui Remi Kazinoti. Cântă grupul de tineri franciscani IHTYS – Medjugorje, mi-am procurat-o de la Oficiul parohial Sfântul Iacob, de lângă biserică.
Nu o dată Fecioara a spus: „Adoraţi continuu Preasfântul Sacrament. Eu sunt totdeauna prezentă când credincioşii sunt în adoraţie; atunci ei primesc haruri particulare.” (Mesajul din 15 martie 1984).
În ceea ce priveşte Euharistia, aici e la mare cinste, aşa cum mărturisea Padre Jozo Zovko:
„Euharistia este Inima Sfintei Fecioare! Este simbolul Sanctuarului de la Medjugorje. Regina Păcii n-a venit pentru Ea, ci pentru a ne prezenta pe Fiul Său, Ea a venit pentru a ne prezenta Euharistia, Pâinea vieţii.”
Întâlnim, aşadar, Euharistia şi la Adoraţia sacramentală, adevărate momente în care putem arăta iubirea faţă de Dumnezeu. Această biserică din Herţegovina, care răsună de cântece de laudă şi de rugăciuni, este o adevărată inimă vie a Bisericii, în care Isus se oferă într-un mod cu totul deosebit.
Dar Isus este prezent în fiecare biserică; „Înţelegeţi că biserica este palatul lui Dumnezeu locul în care eu vă reunesc şi vreau să vă arăt calea către Dumnezeu. (...) Bisericile merită respect şi ele sunt sfinţite, căci Dumnezeu care S-a făcut Om rămâne în ele zi şi noapte”, a spus Gospa în Mesajul din 25 aprilie 1988.
Prezenţa Euharistiei în biserici, în inimile noastre, este o forţă extraordinară pe care Dumnezeu a dat-o omului pentru transformarea omenirii. Pentru ca vieţile noastre să fie după chipul lui Dumnezeu, trebuie să ne împărtăşim, să-L primim pe Dumnezeu în inimile noasstre. Prin Euharistie devenim asemănători lui Cristos Înviat şi ne transformăm sufletele pentru a fi reflectarea lui Isus, care va lumina în lume.
Biserica Sfântul Apostol Iacob din Medjugorje, are, aşa cum am mai spus, statuia Gospei în partea dreaptă a altarului, statuie care se numeşte Regina Păcii. Această statuie a fost sculptată de Vipotnik şi pictată de Luka Stojanac şi Florian Mickovic. Luca este ortodox şi lucrul la această statuie a fost pentru el o binecuvântare. În decembrie 1982 statuia a fost adusă în biserică şi de atunci se află aici.
Deodată începe un cântec frumos la chitară şi la vioară.
Laudate omnes gentes
Laudate Dominum,
Alleluia, Alleluia,
Laudate Dominum.
Cineva cântă la flaut solo. Ce binecuvântare!
Sfântul Sacrament se află pe altar. Străluceşte de-ţi ia ochii. În rest, o lumină difuză, discretă, stenică.
Textele sunt afişate cu litere mari, pe un ecran luminat care se poate vedea din orice parte ai privi.
Se rosteşte o rugăciune în limba croată. Pot să-mi imaginez cum se traduce. Apoi, rugăciunea sau meditaţia se spune în limbile maghiară, germană, engleză, franceză, poloneză, arabă, italiană, spaniolă.
„Isuse, ne-am adunat aici, să-ţi dăm laudă Ţie, să-ţi încredinţăm Ţie suferinţele noastre, lipsurile noastre, temerile noastre. Astă seară suntem în Inima Ta. Te salutăm. Suntem aici, lângă Tine. Vrem să ne reunim în Numele Tău. Dă-ne putere, Doamne. Suntem aici, astă seară, pentru Tine. Suntem aici, în Iubirea Ta, care ne cuprinde pe toţi, deopotrivă. Stăm în genunchi în faţa Ta, noi, milioanele de prieteni ai Tăi.”
Nu ştiu cum de străluceşte atât de puternic Sfântul Sacrament, însă hostia de la mijloc luminează ea însăşi cu o lumină cerească.
Desigur am încercat să pricep din celelalte limbi ceea ce se spune, fiindcă e acelaşi text care se repetă în 8-9 limbi.
Se păstrează un moment de reculegere. Apoi cântă din nou vioara şi chitara. Al doilea cântec de pe ecran este în englezeşte:
„Bless The Lord my soul
And bless his holy name:
Bless The Lord my soul
He rescues eme from death.”

Croată: „Blagoslovljen Bog
I presveto mu ime
Blagoslovljen Bog
On Zirot daruje”

Meditaţia a II-a (în toate limbile sus menţionate):
„Doamne Isuse, Tu eşti prietenul meu şi Dumnezeul meu. Vreau să înlătur toate obstacolele care mă împiedică să vin la Tine; egoismul, orgoliul; renunţ la toate pentru a veni la Tine. Tu mă cunoşti. Vreau să-Ţi ofer Ţie Toată dragostea mea, să las deoparte egoismul, păcatul, invidia, gelozia, mânia, toate cele care mă atacă. Eliberează-mă de toate acestea, ca să pot fi liber să Te iubesc. Ai milă de mine, Te implor”.
Muzica e patetică, sfârşietoare.
„Nada te turba, nada te espante,
Quien a Dios tiene nada te falta,
Nada te turbe, nada te espante
Solo Dios Basta.”

„Niente ti turbi, nienti ti spaventi,
Chi ha Dio niente gli manca.
Solo Dio basta.”

„Nimic să nu te tulbure, nimic să nu te neliniştească/ Cine îl are pe Dumnezeu, nimic nu-i lipseşte. Doar Dumnezeu şi atât.”
Între strofe, un intermezzo instrumental foarte frumos, ca la Taize, în Franţa. Vioara plânge, chitara suspină.
Meditaţia a III-a.
„Te salut, Isuse. Deschide-Ţi Inima şi vezi. Deschide-ţi sufletul şi vezi dacă ceva se mişcă. Să-mi pot ierta părinţii, fraţii, colegii, surorile, vecinii, semenii şi să fiu la rândul meu iertat de ei. Salvează-i şi salvează-mă, întru Numele Tău.
Îţi dau suflertul meu acum, nu mâine, nu poimâine, ci astăzi. Pronunţă numele celui care ţi-a făcut rău. Pronunţă numele celui căruia i-ai făcut rău şi cere-ţi iertare.
Îţi dau inima mea şi sufletul meu.
Îţi mulţumesc pentru aceasta.
Pune în Isus salvarea ta. Madona îţi spune astă seară: ”
Cântec în limba spaniolă:
„Salvator Mundi, Salva nos!
Salvator Mundi, Salva nos!
Salva nos, Salva nos!
Salvator Mundi, Salva nos!”

Meditaţia a IV-a. „Heiliger Geist” – Duhule Sfinte.
„Acum Îl chem pe Duhul Sfânt. Vino Duhule Sfânt şi umple-mă şi luminează-mă. Pentru că inima mea se află în întuneric.
Tot ce e întuneric am părăsit şi sunt în Lumină.
Ascultă vocea care strigă:
În acest moment, preotul care conduce adoraţia se ridică şi ia Sfântul Sacrament în mâini. Îl ridică deasupra capului şi toată asistenţa priveşte la razele care se răspândesc în jur şi la Sfânta Hostie care luminează cu o lumină albă, strălucitoare.
Se cântă: Kirie Eleison, Christe eleison, Doamne miluieşte-ne, Cristoase, miluieşte-ne.
Sfântul Sacrament străluceşte puternic. Toate razele luminează iar hostia din mijloc este albă, albă şi sfântă.
Preotul ne dă binecuvântarea cu Prea Sfântul Sacrament.
Se cântă Ave Maria.
Isus ne dăruieşte iubirea Sa, fără măsură. Ceea ce omul cântăreşte, Dumnezeu ne dă fără limite, nemăsurat, necântărit, cu duiumul, mult peste închipuirea noastră, din abundenţă, revârsând cascade, ploi de haruri peste cei care-şi manifestă, fie şi cea mai mică intenţie de bine, care-i dau o dovadă cât de mică de iubire.
Tu faci un centimetru, un gram. El face restul. Adică TOTUL.
Acolo unde El pune început, dă şi mijlocul prin care să continuăm şi să creştem în iubire faţă de El şi faţă de ceilalţi şi să desăvârşim lucrarea.
Astă seară, am fost pentru o oră împreună-cinstitori cu Sfânta Fecioară, ai lui Isus.
Însă cinstirea nu trebuie să fie numai cu gândul, cuvântul, cântecele, ci şi cu viaţa.
O întrebare se impune, după această reculegere sacră. Cine este Maica Domnului pentru noi? Dar cine este pentru mine personal?
„Tu eşti Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea şi bucuria mea.” Ne adresăm ei, personal şi singular în rugăciune, ca unui izvor de nădejde, ca în faţa unei persoane care ne dă siguranţă în faţa primejdiilor.
Tot ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea.
„Ea este pentru noi, spunea părintele arhimandrit Teofil Pârâianu de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, un exemplu de smerenie. Nu s-a afirmat niciodată şi n-a căutat afirmare. N-a vrut decât ca Fiul său să ne conducă. , a rostit ea la Nunta din Cana.
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu.
Curată, binecuvântată, Sfântă Năsvătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară, Cea după naştere Fecioară şi după moarte – vie.
Mai frumoasă ca raiurile,
Mai înaltă decât cerurile,
Mai curată decât strălucirea soarelui,
Cea mai presus de minte şi de cuvânt.
Împărăteasă Maică, cea care nu poţi fi cuprinsă de înţelegerea omenească.
Mai cinstită decât heruvimii care fără de stricăciune sunt.
„Rai cuvântător eşti, Maică”, - spunea părintele Teofil Pârâianu, monahul orb de la Sâmbăta de Sus, cel care o contempla cu ochiul cel neadormit al minţii.
Prezenţa Maicii Domnului ne aduce bucurii din Rai. Ea este Maica Bucuriei. Ea a aflat Mărire la Dumnezeu, care a ales-o. Maica Domnului este lăcaş al Prea Sfinti Treimi, pentru că Sfânta Treime s-a pogorât în ea. Este în veşnicie lăcaş al Sfintei Treimi pentru că L-a purtat şi-L poartă în Inima Ei.
Este lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi.
Este Preacuratul palat al Împăratului ceresc.
S-au uimit toate de dumnezeiasca mărirea Ta pentru că Tu Fecioară ai avut în pântece pe Dumnezeu.
Cel care s-a născut din Ea este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. A născut un om unit cu Dumnezeu din veşnciie. Unirea s-a produs de la concepere, de la Buna Vestire a Îngerului.
Fiul lui Dumnezeu s-a sălăşluit în Sânul Său cel pururea feciorelnic.
Care L-a odrăslit nelucrat pe Cristos.
Creştinii aduc mărire lui Dumnezeu şi Preacinstire Maicii Domnului şi cinstire Sfintei Cruci.
Crucea lui Cristos este pusă dinaintea noastră ca altar de jertfă, pomul vieţii.
Este o legătură între Maica Domnului care L-a născut pe Cristos şi Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Cristos.
Crucea are loc de cinste. Reprezintă jertfa din iubire, dovadă a jertfei şi iubirii.
Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată către om. Altar de jertfă. În cinste la cei credincioşi.
Iată, a venit prin Cruce – bucurie la toată lumea. Învierea este o realitate ca şi când am văzut-o noi înşine.
„Învierea Domnului Isus văzând, să ne închinăm”- se spune în liturghia răsăriteană.
Vederea Învierii. Închinarea Crucii, mărirea Învierii. Veniţi cu toţi credincipşii să ne închinăm.
Noi cinstim tot ce ţine de Domnul nostru Isus Cristos: pe Maica Domnului, Crucea, icoana, chipul. Pe Domnul nostru Isus Cristos nu-L putem gândi decât împreună cu Sfânta Sa Maică.
Maica Domnului, aşa cum a arătat de foarte multe ori, iubeşte crucea. Faptul că s-a arătat de atâtea ori lângă cruce este o dovadă evidentă, Crucea înseamnă osteneală, suferinţă dar şi biruinţă.
Biruinţa prin cruce. Prin crucea noastră, a fiecăruia. Ceea ce vrea să ne spună Maica Domnului, arătându-se pe Krizevac: Vom birui cu Cristos, prin crucea noastră. Partea de osteneală – este depăşirea de tine însuţi. Un lucru care se realizează din vremelnicie pentru veşnicie.



******

Teolog CEZARINA ADAMESCU
30 APRILIE 2010