Meditatia zilei - 29 mai 2012

[altmariustotal catolic]

MARŢI DIN SĂPTĂMÂNA A VIII-A DE PESTE AN

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

1Pt 1,10-16; Ps 97; Mc 10,28-31

În evanghelia de ieri, exigenţele lui Isus puteau să trezească în noi un sens al renunţării: dacă pentru a-l urma este necesar să abandonăm totul, viaţa poate părea prea săracă! Lecturile de astăzi ne spun, în schimb, că renunţarea este vocaţia creştină. Profeţii vorbesc pentru noi; pentru noi sunt anunţate „Lucrurile acestea chiar îngerii doresc să le privească”, scrie sfântul Petru. Şi în evanghelie, tocmai ca răspuns la cuvintele lui Petru, „Iată, noi am părăsit totul şi te-am urmat”, Isus, printr-o formulă de revelare, cu multă solemnitate, face minunata promisiune: „Vă spun adevărul, nu este nimeni care să fi părăsit – pentru mine şi pentru evanghelie –… fără să primească, deja în acest timp, de o sută de ori mai mult, desigur, nu fără persecuţii, iar în cealaltă lume, viaţa veşnică”. Însutitul, împreună cu persecuţii, este adevărat, deoarece pământul nu este încă paradisul şi fericirea pe pământ nu este niciodată completă… şi în cealaltă lume viaţa veşnică”, acea viaţă despre care evanghelistul Ioan scrie: „Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul şi adevăratul Dumnezeu şi pe acela pe care l-ai trimis, Isus Cristos”, care începe, deci, cu credinţa pentru a lăsa loc mai apoi viziunii depline.

Sărăcia, detaşarea de bunuri pentru Cristos, nu este o lipsă, este condiţia pentru a poseda totul, aspectul negativ al unei plinătăţi de nedescris.

„După cum Dumnezeu care v-a chemat este sfânt, la fel, şi voi să fiţi sfinţi în toată purtarea voastră”, încheie pasajul de astăzi din scrisoarea lui Petru. Chemarea la sfinţenie este opera sa, nu a noastră. Dacă însă nu ne deschidem la această chemare şi lăsăm fără rod harurile pe care Dumnezeu ni le dă în fiecare zi pentru a o realiza, el nu ne poate sfinţi.

Să cerem, deci, cu încredere ajutorul sfintei Fecioare, mama lui Isus, ca să ne putem sfinţi.