Meditatia zilei - 2 august 2011

[altmariustotal catolic]

MARŢI DIN SĂPTĂMÂNA A XVIII-A DE PESTE AN

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

Num 12,1-13; Ps 50; Mt 14,22-36 (sau Mt 15,1-3.10-14 )

Contestaţia nu este o invenţie modernă, chiar dacă este mai răspândită în timpurile noastre. Prima lectură de astăzi ne prezintă o contestaţie împotriva lui Moise, venind nu din partea unei persoane oarecare, ci din partea surorii şi a fratelui, Miriam şi Aron, dintr-un motiv care nu este bine înţeles. Ei contestă de fapt privilegiul lui Moise de a vorbi în numele lui Dumnezeu, de a comunica învăţăturile divine, poruncile lui Dumnezeu. Reacţia divină este cutremurătoare. După ce proclamase că Moise are autoritate ca nimeni altul: „El este credincios în toată casa mea. Lui îi vorbesc direct, faţă în faţă, şi nu în enigme; ceea ce vede el este chiar chipul Domnului", Domnul spune: „Cum aţi îndrăznit să-l criticaţi pe slujitorul meu Moise?" Şi mânia sa s-a aprins împotriva lor, până la punctul că Miriam a devenit leproasă şi Moise a trebuit să mijlocească pentru ea la Dumnezeu pentru a-i obţine vindecarea, ceea ce demonstrează în mod clar că numai Moise are cu adevărat autoritatea.

Contestaţia este, deci, un lucru grav, deoarece nu respectă ordinea stabilită de Dumnezeu, destabilizează societatea şi comunităţile, introduce confuzia, distruge armonia. Însă nu orice critică trebuie să fie numită „contestaţie". Uneori critica este utilă, dar trebuie să fie făcută într-un mod constructiv şi fără contestarea autorităţii. Şi Ietro, socrul lui Moise, i-a adus critici în ce priveşte modul cum el făcea de unul singur dreptate întregului popor şi i-a sugerat să împartă autoritatea sa cu persoane care ar fi putut să-l ajute. Moise a acceptat critica şi sfatul, deoarece le-a recunoscut ca fiind juste.

În schimb, contestarea radicală a celui care nu recunoaşte nici o autoritate este un fenomen inacceptabil.

Atitudinea de fond a unui creştin trebuie să fie o sinceră supunere faţă de autoritate, deoarece, aşa cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Romani, autoritatea vine de la Dumnezeu şi numai acceptând-o cu umilinţă se poate contribui la binele comun. În cazul lui Moise, Scriptura zice despre el că era un om foarte blând, mai blând ca oricare altul de pe pământ, sugerând, astfel, că nu era nici un motiv pentru a-l contesta. Există şi autorităţi opresive şi arbitrare, care caută propriul profit, şi nu binele comun, atunci contestaţia devine necesară şi chiar obligatorie. Dar cei care o fac trebuie să se ferească de judecăţi grăbite şi temerare şi să discearnă cu onestitate în lumina lui Dumnezeu, fără să se lase conduşi de sentimente neclare, de egoism, de invidie, de răzbunare, sentimente care se găsesc în „inima noastră rea". Să primim învăţătura pe care ne-o dau aceste texte din Sfânta Scriptură şi să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să fim blânzi şi umili, tari şi lucizi cum a fost el în viaţa pământească, el, modelul şi tăria noastră.