Meditatia zilei - 13 iulie 2018

[altmariustotal catolic]

Os 14,2-10; Ps 50; Mt 10,16-23

Isus nu le promite o viaţă uşoară discipolilor săi: îi pune pe ei în faţa unui tablou înspăimântător de încercări, de persecuţii, de trădări. Lumea va rezista la harul mesajului său, deoarece el cere o convertire profundă. Dar un cuvânt ne dă încredere: „Când vă vor da pe mâna lor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi; nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui este acela care va vorbi în voi”. E o promisiune forte, care ne ajută să întrevedem, chiar în încercări, o intimitate cu Dumnezeu, izvorul profundei bucurii, de care nimic şi nimeni nu ne poate lipsi.

Chiar şi în micile sau marile dificultăţi ale vieţii noastre, trebuie să ne abandonăm cu încredere Duhului Sfânt care este prezenţă vie în noi, ca instrumente docile cărora el le dă gânduri, cuvinte, acţiuni. Şi aşa trebuie să fie mereu. Să nu ne gândim la intervenţii speciale, ci să dorim să fim mereu mai docili faţă de această călăuză interioară, divină. E o mare realitate, şi trebuie să ne rugăm nu doar pentru a avea o înţelegere intelectuală a acestui fapt, ci o experienţă vie, voioasă, capabilă să ne transforme.