Meditatia zilei - 1 mai 2020

[altmariustotal catolic]

Fap 13,26-33; Ps 2; In 14,1-6

Cuvintele pe care Isus le spune discipolilor săi sunt cuvinte de consolare: „Să nu se tulbure inima voastră. Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine”. După răstignirea lui Isus, ei ar fi avut un motiv foarte întemeiat să fie tulburaţi: falimentul era total. Dar Isus îi îndeamnă cu aceste cuvinte, pe care le va repeta şi după înviere, şi tocmai datorită învierii: „Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine”. Învierea fundamentează credinţa noastră şi ne face să înţelegem că pătimirea era mijlocul voit de Dumnezeu pentru a reînnoi şi salva omul.

„Să nu se tulbure inima voastră”. Tulburarea inimii adaugă o dificultate la alta. Este o reacţie naturală, şi chiar inevitabilă, dar Domnul ne spune că o putem depăşi dacă avem o atitudine de credinţă, dacă nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe puterea şi bogăţia sa. Noi suntem slabi, săraci, fragili, dar bogăţiile Domnului sunt ale noastre, şi el este întotdeauna cu noi cu toată viaţa sa de înviat.

Un alt cuvânt al evangheliei vreau să-l supun atenţiei: „Mă duc să vă pregătesc un loc”. Nu trebuie să ne gândim că Domnul merge în cer pentru a ne pregăti un loc cum se merge la un hotel pentru a pregăti o cameră. Spunând: „Mă duc să vă pregătesc un loc”, Isus vrea să spună: „Voi suferi pentru a transforma omul, pentru a-l face capabil să fie cu Dumnezeu”.

În timpul procesului iudaic, el va fi acuzat de faptul că ar fi voit să facă un nou templu (cf. Mt 26,61); în realitate, în înviere, ieşirea victorioasă din pătimire, el a pregătit noul templu, care este, în acelaşi timp, casa lui Dumnezeu şi casa oamenilor răscumpăraţi: este locul pe care el ni l-a pregătit. Acum putem, cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Efeseni, să avem curajul de a ne apropia de Dumnezeu în deplină încredere, datorită credinţei în el (cf. Ef 3,12). Apropierea de Dumnezeu este un lucru cutremurător pentru omul slab şi păcătos, dar datorită morţii şi învierii Fiului său, noi acum o putem face fără teamă, ba chiar cu iubire încrezătoare şi recunoscătoare. Astfel, Domnul ne-a pregătit un loc în casa Tatălui său.

Şi după ce va fi făcut aceasta, el vine la noi şi ne ia cu sine în învierea sa: o face în sacramente, în special în Liturghie, mai înainte de a o face în mod definitiv, când ne va chema la el dincolo de moarte. Deci, cunoaştem acum calea pentru a ne apropia de Dumnezeu: este Isus însuşi. Să pornim cu încredere pe această cale şi să ne stabilim în casa Tatălui prin intermediul lui Isus.