Meditatia zilei - 1 februarie 2016

[altmariustotal catolic]

2Sam 15,13-14.30; 16,5-13; Ps 3; Mc 5,1-20

 

Putem vedea, în cele două lecturi de astăzi, cum Domnul pune stavilă violenţei. Textul evanghelic ne vorbeşte despre eliberarea unui om pe care Satana l-a făcut violent faţă de sine şi faţă de alţii; David, acuzat pe nedrept ca ucigaş al lui Saul, se opune pedepsirii celui care blestemă: „Dacă el blestemă, o face, poate, pentru că Domnul i-a poruncit să-l blesteme pe David, şi atunci, cine i-ar putea-o reproşa?” Lăsaţi-l să blesteme pentru că Domnul i-a poruncit să o facă. El nu l-a ucis pe Saul, dar l-a ucis pe Urie şi acceptă cu credinţă umilă pedeapsa pe care profetul Natan i-o anunţase din partea Domnului: „Sabia nu se va îndepărta niciodată de casa ta!”
Aceasta este o atitudine foarte frumoasă, religioasă, dar şi foarte dificilă. David se găseşte într-un moment grav, riscant, el este abătut din cauza rebeliunii lui Absalom: i-ar fi fost foarte uşor să-şi manifeste agresivitatea şi propria supărare pe primul venit! Îi este greu să reziste, avem şi noi experienţa aceasta de atâtea ori în lucrurile mici. Dar el îşi pune încrederea în Dumnezeu, în Dumnezeu cel care acum îl pedepseşte: „Poate că Domnul se va uita la mizeria mea şi-mi va reda fericirea în locul blestemului de astăzi”.
Aceasta este o lecţie importantă. Când cineva este nedrept cu noi, să ne gândim imediat la nedreptăţile noastre, la păcatele noastre; când răbdarea noastră este pusă la încercare, să ne gândim că de atâtea ori l-am făcut pe Dumnezeu să aştepte şi să acceptăm cu recunoştinţă aceste ocazii de purificare.
Este greu. Să cerem, deci, harul de a fi capabili să vedem lucrurile în lumina credinţei, înaintea lui Dumnezeu, primind orice lucru din mâinile sale. Astfel, vom fi în pace, ca un copil care se simte în siguranţă în braţele tatălui său.